Panoramiche romene

Şi înţepenindu-şi picioarele, rămase drept ca lumânarea. Atunci Făt-Frumos îi spuse ce avea de gând să facă şi calul îi zise:

- Ca să ajungi la dorinţa ta, trebuie să ceri de la tată-tău paloşul, suliţa, arcul, tolba cu săgeţile şi hainele ce le purta el când era flăcău; iar pe mine să mă îngrijeşti cu însăţi mâna ta şase săptămâni şi orzul să mi-l dai fiert în lapte.

Cerând împăratului lucrurile ce-l povăţuise calul, el a chemat pre vătaful curţii şi i-a dat poruncă ca să-i deschiză toate tronurile cu haine spre a-şi alege fiul său pe acelea care îi va plăcea. Făt-Frumos, după ce răscoli trei zile şi trei nopţi, găsi în sfârşit, în fundul unui tron vechi, armele şi hainele tătâne-său de când era flăcău, dar foarte ruginite. Se apucă însuşi cu mâna lui să le cureţe de rugină şi, după şase săptămâni, izbuti a face să lucească armele ca oglinda. Totodată îngriji şi de cal, precum îi zisese el. Destulă muncă avu; dar fie, că izbuti.

Când auzi calul de la Făt-Frumos că hainele şi armele sunt bine curăţate şi pregătite, odată se scutură şi el, şi toate bubele şi răpciuga căzură de pe dânsul şi rămase întocmai cum îl fătase mă-sa, un cal gras, trupeş şi cu patru aripi; văzându-l Făt-Frumos astfel, îi zise:

- De azi în trei zile plecăm.

- Să trăieşti, stăpâne; sunt gata chiar azi, de porunceşti, îi răspunse calul.

E raddrizzandosi le gambe, rimase dritto come una candela. Allora Bel-Figliuolo gli disse ciò che era intenzionato a fare ed il cavallo gli rispose:

- Per raggiungere il tuo desiderio devi chiedere a tuo padre la spada, l’arco, il fodero con le frecce e i vestiti che indossava quando era ragazzo; per quanto riguarda me devi nutrirmi con la propria mano e l’orzo devi farlo bollire nel latte per sei settimane.

Chidendo al re le cose di cui gli parlò il cavallo, il re chiamà il cancelliere perchè aprisse tutte le stanze e il figlio potesse sceglier i vestiti e le armi che desiderava. Bel-Figluolo dopo aver rovistato per tre giorni e tre notti, trovò finalmente i vestiti e le armi che suo padre  usava da giovane, ma tutte arrugginite. Iniziò a ripulirle lui stesso e, dopo sei settimane, riuscì a far brillare le armi come lo specchio. Allo stesso tempo ebbe cura anche del cavallo, come lo aveva ammaestrato. Ebbe abbastanza lavoro, ma sia, ci riuscì.

Quando il cavallo sentì che le armi  erano pulite e preparate, egli si scrollò e tutte le piaghe cadettero di dosso rimanendo come sua madre lo ebbe fatto, un cavallo grasso, robusto e con quattro ali; vedendolo Bel-Figliuolo così gli disse:

- Da oggi in tre giorni partiamo.

- Tanta vita a te, padrone; sono pronto anche oggi, se comandi; gli rispose il cavallo.

(Traduzione Irina Turcanu)

De ce creştea copilul, d-aceea se făcea mai isteţ şi mai îndrăzneţ. Îl deteră pe la şcoli şi filosofi, şi toate învăţăturile pe care alţi copii le învăţa într-un an, el le învăţa într-o lună, astfel încât împăratul murea şi învia de bucurie. Toată împărăţia se fălea că o să aibă un împărat înţelept şi procopsit ca Solomon împărat. De la o vreme încoace însă, nu ştiu ce avea, că era tot galeş, trist şi dus pe gânduri. Iar când fuse într-o zi, tocmai când copilul împlinea cincisprezece ani şi împăratul se afla la masă cu toţi boierii şi slujbaşii împărăţiei şi se chefuiau, se sculă Făt-Frumos şi zise:

- Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere.

Auzind aceasta, împăratul s-a întristat foarte şi i-a zis:

- Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiauzit? Şi dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac.

- Dacă tu, tată, nu poţi să-mi dai, apoi sunt nevoit să cutreier toată lumea până voi găsi făgăduinţa pentru care m-am născut. Atunci toţi boierii şi împăratul deteră în genunchi, cu rugăciune să nu părăsească împărăţia; fiindcă, ziceau boierii:

- Tatăl tău de aci înainte e bătrân, şi o să te rădicăm pe tine în scaun, şi avem să-ţi aducem cea mai frumoasă împărăteasă de sub soare de soţie.

Dar n-a fost putinţă să-l întoarcă din hotărârea sa, rămâind statornic ca o piatră în vorbele lui; iar tată-său, dacă văzu şi văzu, îi dete voie şi puse la cale să-i gătească de drum merinde şi tot ce-i trebuia.

Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărăteşti unde erau cei mai frumoşi armăsari din toată împărăţia, ca să-şi aleagă unul; dar, cum punea mâna şi apuca pe câte unul de coadă, îi trântea, şi astfel toţi caii căzură. În sfârşit, tocmai când era să iasă, îşi mai aruncă ochii o dată prin grajd şi, zărind într-un colţ un cal răpciugos şi bubos şi slab, se duce şi la dânsul; iar când puse mâna pe coada lui, el îşi întoarse capul şi zise:

- Ce porunceşti, stăpâne? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să ajung ca să mai puie mâna pe mine un voinic.

Tanto cresceva il bambino tanto diventava  intelligente e sveglio. Lo fecero studiare presso le scuole e i filosofi, e ciò che altri bambini apprendevano in un anno egli lo apprendeva in un mese, così che il re moriva e risuscitava per la gioia. Tutta la regia si vantava che avrebbe avuto un re intelligente e istruito come il re Salomone. Ma da un tempo in poi, non so cosa avesse, perché era sempre malinconico, triste e avvolto tra pensieri. E un giorno quando il bambino compiva quindici anni e si trovava a tavola con tutti i boeri e gli servitori della regia e si banchettava il Bel-Figliuolo si alzò e disse:

- Padre, è giunto il momento per avere ciò che mi hai promesso alla nascita.

Sentendo quelle parole, il re si rattristò e gli disse:

- Ma, figliolo, da dove posso darti simili cose mai udite? E se te l’ho promesso in quei momenti era solo per farti trovare la pace.

- Se tu, padre, non puoi darmi ciò che desidero, allora sono costretto a attraversare tutto il mondo finché troverò le cose promesse per le quali sono nato. Allora tutti i boeri e il re si misero in ginocchia pregandolo perché non lasciasse la regia, perché, dicevano i boeri:

- Tuo padre ora è anziano, e ti metteremo sul trono e ti poteremo la più bella regina che esiste sotto il sole perché la sposi.

Ma non è stato possibile rimuoverlo dalla sua decisione, rimanendo fermo come una roccia nelle sue parole, e suo padre se vide e vide la sua decisione gli diede il consenso e gli preparò cibo e ciò che gli serviva per il viaggio.

Poi, il Bel-Figliuolo si reco nelle stalle della regia dov’erano i più bei cavalli per sceglierne uno, ma appena toccava le loro code essi cadevano a terra. Alla fine, proprio quando stava per uscire, gettò un’altra occhiata nella stalla adocchiando in un angolo un cavallo malconcio e magro, andò anche da esso, ma quando mise la mano sulla sua coda esso si voltò e disse:

- Cosa ordini, padrone? Ringrazio Dio di aver vissuto tanto quanto bastava affinché un altro uomo coraggioso possa mettere la sua mano su di me.

Traduzione di Irina Turcanu