Am crezut în tine în cele mai sensibile momente, atunci când, doar cu o simplă privire, am devenit vulnerabilă în fața iubirii. În acea clipă, chiar dacă n-aveam pic de încredere în mine, am ales să te cred.Am crezut că tu ești bărbatul care mă va face fericită. Am crezut că tu ești cel care mă va lua de mână și îmi va propune să fugim în lume și să ne iubim! Te-am iubit atât de mult, încât mi-ai luat-o înainte, m-ai întrecut și mi-ai devenit prioritate. Te-am urcat acolo sus, în cel mai înalt punct, pe soclul ce te-a făcut invincibil în fața inimii mele de sticlă.Am crezut în tine când ai devenit stăpânul lumii mele. Am crezut, așa cum ai promis, că mă vei purta pe aripi de iubire. Am crezut că mă vei urca în înaltul cerului și că nu mă vei lăsa vreodată să cad și să mă adâncesc la metri distanță sub pământ.Am crezut în povestea ta, m-am lăsat dusă de val și nu am putut să-ți simt inima de piatră. Am crezut că noi suntem cei predestinați și că vom ajunge ca, peste mulți ani, să ne povestim frumos. Din păcate, noi nu ne-am putut scrie mai mult de prolog. Nu l-am putut trece și am rămas doar un roman cu multe pagini albe, unul ce, odată cu trecerea timpului, se va degrada.Am crezut că lângă mine ai fost fericit și aș fi vrut să cred asta până la capăt. Am crezut că pot să înving durerea amintirii zâmbetelor tale. Am crezut că îmi va fi ușor să mi le șterg pur și simplu din memorie și să nu continui să mă întreb la nesfârșit „de ce?”.Dacă aș putea, acum aș alege să nu te mai scriu. Aș alege să-mi schimb prologul și să nu mă mai pierd printre rânduri în care îmi vărs acum dorul.Am crezut că îmi dădusei totul pentru totdeauna, așa cum ai promis. Fără împrumuturi, fără termene limită și fără sentimente false. Am crezut că vom fi un întreg, nu că vom atârna pe un fir de ață care, la un moment dat, se va rupe.Am crezut că nu sunt atât de naivă încât să cred orbește. Am crezut că nu mă vei dezamăgi și să nu voi ajunge să îmi adun plângând sufletul de pe jos. Am crezut în tine!
RAUTATE
Am crezut în tine în cele mai sensibile momente, atunci când, doar cu o simplă privire, am devenit vulnerabilă în fața iubirii. În acea clipă, chiar dacă n-aveam pic de încredere în mine, am ales să te cred.Am crezut că tu ești bărbatul care mă va face fericită. Am crezut că tu ești cel care mă va lua de mână și îmi va propune să fugim în lume și să ne iubim! Te-am iubit atât de mult, încât mi-ai luat-o înainte, m-ai întrecut și mi-ai devenit prioritate. Te-am urcat acolo sus, în cel mai înalt punct, pe soclul ce te-a făcut invincibil în fața inimii mele de sticlă.Am crezut în tine când ai devenit stăpânul lumii mele. Am crezut, așa cum ai promis, că mă vei purta pe aripi de iubire. Am crezut că mă vei urca în înaltul cerului și că nu mă vei lăsa vreodată să cad și să mă adâncesc la metri distanță sub pământ.Am crezut în povestea ta, m-am lăsat dusă de val și nu am putut să-ți simt inima de piatră. Am crezut că noi suntem cei predestinați și că vom ajunge ca, peste mulți ani, să ne povestim frumos. Din păcate, noi nu ne-am putut scrie mai mult de prolog. Nu l-am putut trece și am rămas doar un roman cu multe pagini albe, unul ce, odată cu trecerea timpului, se va degrada.Am crezut că lângă mine ai fost fericit și aș fi vrut să cred asta până la capăt. Am crezut că pot să înving durerea amintirii zâmbetelor tale. Am crezut că îmi va fi ușor să mi le șterg pur și simplu din memorie și să nu continui să mă întreb la nesfârșit „de ce?”.Dacă aș putea, acum aș alege să nu te mai scriu. Aș alege să-mi schimb prologul și să nu mă mai pierd printre rânduri în care îmi vărs acum dorul.Am crezut că îmi dădusei totul pentru totdeauna, așa cum ai promis. Fără împrumuturi, fără termene limită și fără sentimente false. Am crezut că vom fi un întreg, nu că vom atârna pe un fir de ață care, la un moment dat, se va rupe.Am crezut că nu sunt atât de naivă încât să cred orbește. Am crezut că nu mă vei dezamăgi și să nu voi ajunge să îmi adun plângând sufletul de pe jos. Am crezut în tine!