Te-ai rătăcit printre cuvinte nespuse.Cuvinte care mușcau din tine și din inima ta. Cuvinte pe care trebuia să i le spui, dar ai tăcut. Ți-ai lăsat gāndurile īn paranteze īnchise și te-ai aventurat spre alte buze. Buze care nu purtau marea pe ele. Te-ai avāntat spre cineva care era doar umbra celei care te aștepta seară de seară īn ale ei brațe.Īți era greu să o uiți, fiindcă privind-o īn ochi īți vedeai trădarea.Și, te simțeai atāt de mārșav și atāt de singur īn ale ei brațe. Aveai replicile gătite la stație sau la semaforul roșu. Erai gata să-i spui vorbe dure. Erai gata să o īnvinovățești pentru cele făcute și nefăcute, pentru că era complicat să recunoști că te-ai rătăcit și i-ai scuipat iubirea īntr-o ceașcă de cafea străină.Pentru cei din jur erați perfecțiune.Dar, voi erați doi defecți care se mințeau că mai sunt cei de altădată. Știai că īn ochii ei erai dezgolit și că īți cunoștea sufletul pe dinafară. Știai că nu cerșește emoții și ai ales să distrugi tot ce trebuia să fie. Ai ales să minți și să mai cauți un gram de iubire īn casa voastră și īn amintiri.Acum nu mai contează ce faci și cu cine ești.Nu contează că-ți ascunzi nefericirea īntr-un zāmbet schițat. Nu contează că-ți amintești de ea īn nopțile cu lună plină. Nu mai contează ce i-ai spus sau nu i-ai spus. Doar un lucru nu-l poți nega: Fiecare are adevărul său. Tu pe la tău. El pe al ei. Și, tu știi că nepăsarea și trădarea ta nu a īngenuncheat-o, ci a făcut-o mai puternică decāt era.....
Ce dor imi este de tine
Te-ai rătăcit printre cuvinte nespuse.Cuvinte care mușcau din tine și din inima ta. Cuvinte pe care trebuia să i le spui, dar ai tăcut. Ți-ai lăsat gāndurile īn paranteze īnchise și te-ai aventurat spre alte buze. Buze care nu purtau marea pe ele. Te-ai avāntat spre cineva care era doar umbra celei care te aștepta seară de seară īn ale ei brațe.Īți era greu să o uiți, fiindcă privind-o īn ochi īți vedeai trădarea.Și, te simțeai atāt de mārșav și atāt de singur īn ale ei brațe. Aveai replicile gătite la stație sau la semaforul roșu. Erai gata să-i spui vorbe dure. Erai gata să o īnvinovățești pentru cele făcute și nefăcute, pentru că era complicat să recunoști că te-ai rătăcit și i-ai scuipat iubirea īntr-o ceașcă de cafea străină.Pentru cei din jur erați perfecțiune.Dar, voi erați doi defecți care se mințeau că mai sunt cei de altădată. Știai că īn ochii ei erai dezgolit și că īți cunoștea sufletul pe dinafară. Știai că nu cerșește emoții și ai ales să distrugi tot ce trebuia să fie. Ai ales să minți și să mai cauți un gram de iubire īn casa voastră și īn amintiri.Acum nu mai contează ce faci și cu cine ești.Nu contează că-ți ascunzi nefericirea īntr-un zāmbet schițat. Nu contează că-ți amintești de ea īn nopțile cu lună plină. Nu mai contează ce i-ai spus sau nu i-ai spus. Doar un lucru nu-l poți nega: Fiecare are adevărul său. Tu pe la tău. El pe al ei. Și, tu știi că nepăsarea și trădarea ta nu a īngenuncheat-o, ci a făcut-o mai puternică decāt era.....