... Mereu a existat timp, când am purtat de grijă cuiva, fără pauză, fără scuză... Nu de fiecare dată, acel timp, a fost unul ușor pentru mine, din contră și e mai bine să nu se știe prea multe, însă nimic nu m-a împiedicat, să merg pe drumul ales, cu sufletul ușor... Eram mulțumită de fiecare dată, că am putut face ceva și tot de fiecare dată, am avut un gust amar, pentru atitudinea avută de cei în nevoi... Se spune că nu trebuie să aștepți recunoștința celor pe care îi ajuți și m-am ghidat după această regulă, însă nicăieri nu spune, că trebuie să accepți reversul binelui, de la acei oameni! Și nu poți face prea multe, decât să te retragi din calea lor, ceea ce am făcut și tot nu a fost bine!... Zâmbesc... Nu sunt mai presus decât nimeni, totuși, în viață, am ales anumite principii, pe care m-am străduit să nu le calc și nu pentru că ar fi fost o impunere, ci pentru că îmi face bine sufletului! Mulți au simțit distanțarea mea și m-au catalogat, după cum au crezut că mă cunosc... Problema este, că prea puținor oameni, le-am dat voie să mă cunoască cu adevărat... Și de la fiecare, am primit o emblemă și din nou, am zâmbit... Și i-am lăsat în neștiința lor... Am ales pe cine să am aproape, iar restul, sunt doar trecători prin arena vieții mele... Mai presus decât orice, am ales ca Dumnezeu, să facă parte din mine, în tăcere și purtăm de multe ori discuții interminabile, până la epuizare, într-o încercare disperată de-a mea, de a înțelege lumea din jur!... E nostim, pentru că de cele mai multe ori, nici măcar El nu înțelege omul! Și totuși, îl iubește așa cum e! Cred că mai am multe de învățat...
....
... Mereu a existat timp, când am purtat de grijă cuiva, fără pauză, fără scuză... Nu de fiecare dată, acel timp, a fost unul ușor pentru mine, din contră și e mai bine să nu se știe prea multe, însă nimic nu m-a împiedicat, să merg pe drumul ales, cu sufletul ușor... Eram mulțumită de fiecare dată, că am putut face ceva și tot de fiecare dată, am avut un gust amar, pentru atitudinea avută de cei în nevoi... Se spune că nu trebuie să aștepți recunoștința celor pe care îi ajuți și m-am ghidat după această regulă, însă nicăieri nu spune, că trebuie să accepți reversul binelui, de la acei oameni! Și nu poți face prea multe, decât să te retragi din calea lor, ceea ce am făcut și tot nu a fost bine!... Zâmbesc... Nu sunt mai presus decât nimeni, totuși, în viață, am ales anumite principii, pe care m-am străduit să nu le calc și nu pentru că ar fi fost o impunere, ci pentru că îmi face bine sufletului! Mulți au simțit distanțarea mea și m-au catalogat, după cum au crezut că mă cunosc... Problema este, că prea puținor oameni, le-am dat voie să mă cunoască cu adevărat... Și de la fiecare, am primit o emblemă și din nou, am zâmbit... Și i-am lăsat în neștiința lor... Am ales pe cine să am aproape, iar restul, sunt doar trecători prin arena vieții mele... Mai presus decât orice, am ales ca Dumnezeu, să facă parte din mine, în tăcere și purtăm de multe ori discuții interminabile, până la epuizare, într-o încercare disperată de-a mea, de a înțelege lumea din jur!... E nostim, pentru că de cele mai multe ori, nici măcar El nu înțelege omul! Și totuși, îl iubește așa cum e! Cred că mai am multe de învățat...