....

... Ajungi la o vârstă și te oprești... Parcă obosit și odihnit, totodată, privești în urmă și ajungi la concluzia, că de fapt, nu ai trăit nimic... că mai ai nevoie de timp... Mai vrei o oră cât o eternitate, să începi să te bucuri de tine, de ce-ți oferă viața, de sentimente, de oameni, de plăceri, de tot ce te-nconjoară! În ochi ai lacrimi, un gust amar în gură, iar buzele îți tremură ușor... a plâns!... Încă nu-ți este timpul să pleci, încă ți-e sete de iubire... Până atunci, ai fost tot pentru mulți și ai uitat de tine, acum vrei să mai furi o clipă de iubire egoistă... Și ți-ai vinde sufletul, să rămâi, să te-ntorci la anii tinereții, să greșești, să ierți, să construiești acel vis măreț, pe care l-ai pitit în suflet și l-ai făcut uitat, să fii tu!... E târziu acum, în viață și nu mai poți schimba ceva... Sunt regrete care te vor însoți până la final... cauți cu ardoare iertare, pentru ceva știut doar de tine... și te mulțumești nevoit, cu ceea ce ai acum!... Și vine o vârstă când timpul tău trece...