AMORE

Adio

 Câteodată suntem tentați să ne pierdem încrederea în oameni, în sentimentele și în cuvintele lor pentru că întâlnim atâția care doar ne amăgesc și ne oferă firimituri de sinceritate în tot ce fac și ce spun. Câteodată suntem tentați să spunem că nu mai avem nevoie de cineva care poate să ofere lucruri frumoase doar pe jumătate și dezamăgiri în porții mari. 

                Așa sunt majoritatea celor pe care îi întâlnim, își urmăresc interesele. Pentru unii suntem un mijloc către ceva, nu un scop în sine. Pentru alții suntem figuranți, nu personaje principale. Iar pentru anumiți oameni nu vom putea fi niciodată pe primul lor, doar pe unul mai îndepărtat, depinde mult de priorități. 

                Dar asta nu înseamnă că undeva nu există acel cineva care să îți ofere tot ce nu ți-au oferit ceilalți, care să îți înapoieze tot ce ți-au luat. 

                Da, oamenii rănesc, mint și înșală, părăsesc atunci când ai cea mai mare nevoie de ei, dezamăgesc și greșesc de nenumărate ori. Dar, cu toate astea, pentru fiecare dintre noi există acel cineva care face totul așa cum trebuie, care nu pleacă și nu rănește. Pentru fiecare dintre noi există acel cineva care dă un sens tuturor acelor cuvinte de care alții și-au bătut joc. 

                Iar pentru un astfel de om merită să treci peste durerile și dorurile pe care ți le-au lăsat ceilalți în suflet. Nu vei regreta. Privește fiecare om care pleacă de lângă tine, indiferent dacă îți este prieten sau ceva mai mult de atât, ca pe o lecție și ca pe un pas pe care l-ai făcut pentru a fi mai aproape de acel cineva care va face toate astea să merite. 

                Ai încredere că va fi bine. Pentru că va fi. Vei întâlni fericirea și toată această tristețe nu va mai conta atunci. Va fi doar o amintire îndepărtată parcă dintr-o altă viață. 

....

 Oamenii mint, rănesc și pleacă, deși nu le-ai greșit cu nimic. Și nici măcar nu se vor justifica așa cum trebuie. Nu îți vor oferi motive concrete, doar scuze prostești care, în loc de răspunsuri, îți vor lăsa și mai multe întrebări în suflet, în minte. 

                   Vei întâmpina probleme pe care nu le meriți, dar de care ai nevoie pentru a te maturiza, pentru a învăța ceva, pentru a te schimba. Te vei întreba insistent ce ai făcut să meriți asta, iar cel mai simplu răspuns e „nimic”. Cele mai importante lecții pe care le avem de învățat sunt și cele mai grele. 

                   Câteodată vei simți singurătatea apăsându-te și îți va fi greu. Te va durea. Dar asta te va face să te bazezi pe tine, să nu depinzi de alții, de prezența lor, de sprijinul lor. Pentru că, așa cum am mai spus, oamenii pleacă. Și nu o fac întotdeauna pentru un motiv prea bun. 

                   Unele lucruri pur și simplu se întâmplă. Iar tu va trebui doar să le accepți ca atare, fără să ceri explicații, fără să te învinovățești, fără să te rogi și să implori, fără să te agăți de speranțe inutile. Va trebui să înveți să le înfrunți și să le faci față pentru că viața nu e întotdeauna ușoară.

                   Partea bună e că și după cele mai lungi nopți soarele tot se arată. Nu poate fi mereu noapte, nu poate fi mereu furtună și nu poate fi întotdeauna rău. E doar o fază, o etapă. Va trece. Și vei trece și tu peste. Trebuie doar să înveți să lași unele lucruri să își urmeze cursul fără să te agăți de ele prea tare. Nu faci decât să încetinești un proces care te duce spre ceva mai bun. 

                   La capătul problemelor noastre se pot afla două lucruri: o lecție sau fericirea. 

                   Iar fericirea în sine nu e o destinație, poate că e un drum pavat cu lecții. 

....

La tot ne trebuie un gram de noroc în viață, în special la oameni și la sentimente. Ca să găsești un singur om capabil să te iubească și să te aprecieze pentru ceea ce ești, atât cât poți să fii, trebuie, adesea, să treci printr-o grămadă de dezamăgiri. Poate nu sunt nici ele inutile, ne oferă lecții importante, dar lasă urme adânci și cicatrici pe care uneori nu le poți vindeca, rămân acolo ca să îți aduci aminte de tot ce a fost.  Problema e că nu ne învață nimeni cum să ne ferim de impostori și de sentimente false, de vorbe frumoase care fac inima să tresalte, de promisiuni care provoacă fluturii să se trezească. Nu ne învață nimeni. Trebuie să îi credem pe toți și crezându-i ajungem să îi iubim, să ne legăm de ei, să le oferim bucăți de suflet și mai apoi ajungem să suferim, atunci când ne dăm seama cu câtă naivitate ne-am lăsat înșelați de aparențe frumoase.  De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire, iar cei care par și spun că te iubesc sunt doar actori de mâna a doua. Nu poți să știi ce e în sufletul unui om, nu poți să știi cât crede din ce spune și cât de strânse sunt acele frânghii invizibile care îl leagă de tine. Nu poți să știi. Poți doar să speri și să faci tot ce poți pentru a nu regreta vreodată că n-ai făcut destul.  Despărțirile de astfel de oameni dor oricum. Dar toată durerea asta se va transforma într-o zi în fericire, atunci când vei întâlni omul potrivit, atunci când îți vei da seama că sentimentele sincere nu lasă niciodată loc de întrebări și că omul care ți-e sortit nu lasă niciodată loc de mai bine. De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire. O singură dată însă va fi real, frumos și sincer. Nici nu e nevoie de mai mult. 

....

....

Mulțumesc Domnului pentru încercările care m-au făcut mai înțeleaptă, pentru căderile care m-au învățat să mă ridic voinicește, pentru testele care au fost și care probabil o să mai apară, pentru luptele care m-au înfrânt pentru ca să mă renasc ca o pasărea Phoenix, din cenușă pentru a conștientiza ceea ce de fapt sunt, ceea ce știu și ceea ce pot schimba prin viață.