versid'amore

AD UN AMICO...PERSONA SINCERA...FRANCO NICOLO'.


   AD  UN AMICO……PERSONA SINCERA……FRANCO Nicolo’.Accussì, all’improvvis’’o cielo se scurato,niente cchiù se capito,sule facce tristilacrime annnascosteint’à ll’uocchje addiventate lucide, l’ultima luce e speranze se stutà‘o ssanghe int’è vvene se cungelate.Sta nutuzia maje avesseme vulutà sapè. No,nunn’era fernì accussi!Se cchiuse tristemente stu siparioca tu sempé chiudivesalutann ‘o pubblico cu ‘n’inghin’è cu nù surriso.Eravamo tutti spettatori di una vita ridente:la tua vita.In Paradiso regnava tristezza,Dio non sapendo come fare, ha scelto te grande attoreper riportare lassù l’allegria.Avrai altri spettatoriin questa  tua vita celestiale.Je penso e so sicuro ca ò core tuoje,ll’ultimo surriso,ll’ultimo saluto,a nuje ce l’ha rimasto dicennece:guaglju’ m’arraccumannepensatemi sempre…sarò sempre con voi.Non dimenticatevi di mee quanne ve truvat’à guardà ‘n'cielomannatamillo pure vuje ‘nu saluto e 'nù surriso.Il tuo amico GIROLAMO Gravino.