Creato da lgcasc il 06/09/2013

PRESICCESI NEL MONDO

Spazio d'incontro dei presiccesi

 

LI PRUVERBI

Post n°194 pubblicato il 08 Aprile 2024 da ginoscirocco

LI PRUVERBI

 

Aggiu sempre ntisu dire e, se dice ncora, ca de li pruverbi de li ntichi, nu ne fallisce nuddhu. Erene li pruverbi ca ndrizzàvene li nnantisciuti nosci ntra la carriggiata de lu stare a pparu a l'àvitri ristiani. Mama, bunanima, li canuscia tutti e ne dicia sempre unu a culure de la circustanza, e jeu, a furia cu li sentu tutti li giurni, me nn'ia mparati na bona pursione.

Ma poi me ncorsi ca muti de isti, tanìvene lu pruverbiu cuntrariu e, cu fazzu belanare mama, quannu ne mmuntuvava unu iddha, jeu li rispunnia a tonu.

Cu me spiecu meju, tante fiate nu me criditi, ve mmosciu chiri stunati ca me su banuti a mmente e li scriu cu le lettere ca pènnene a manu daritta:

  • Fa bene e scòrdete, fa male e penza

  • Ci face bene pate pene.

  • Cavìta, ca crai è cchiù logNu de osci

  • Meju l'ovu osci cca la caddhina crai.

  • Li sordi suntu de lu diàvulu

  • Senza sordi lu fischettu nu sona

  • SagNu cu sagNu nu se face acqua

  • Li parenti su li denti

  • La sparanza è l'urtima a murire

  • Ci stane cu lu datu l'esse l'anima e lu fiatu

  • A tuttu nc'è rrimediu tranne cca a la morte

  • A casa brusciata minti focu

  • Paru cerca paru e paru pija

  • Ccùcchiete cu chiri meju de tie e falli le spese

  • La mujere te nchiana e la mujere te scinne

  • Quannu te nzuri te mpasturi e te ncaggiuli

  • Lu Signore te chiude na porta e te apre nu purtune

  • Spetta ciucciu meu ca masciu vene

  • Li fiji su comu Diu te li dà

  • Li fiji su' castichi de Diu

  • Li fiji su piezzi de core

  • Fiji piccinni cuai piccinni, fiji ranni cuai ranni

  • Ci te nchiana, te vole bene

  • L'onori cu castichi de Diu

  • Ci se ccuttenta, code

  • Sordi chàmene sordi

  • L'onoziu è lu tata de li vizi

  • Ci fatica ane na sarda e ci nu fatica ne ane una e menza.

 
 
 

LI CHIANTI CA ME FICI

Post n°193 pubblicato il 08 Aprile 2024 da ginoscirocco

LI CHIANTI CA ME FICI!

 

Lu state de lu '41 foe cchiù logNu e cchiù cautu de l'ùrtimi anni. Vannamamme prima cu spiccia lu mese de acostu percé l'ua sta ssiccava su li cippuni. Nu chiuvia de nu saccu de tiempu e puru le vulie, senza acqua, nu se ngrussàvene e cadìvene a nterra a nnòzzuli.

Nui stìvene ncora a fore le fiche a la Madonna de la Rutta e mama ncarnò mie e sorma la piccinna, ca poi era quasi tre anni cchiu ranne de mie, cu ccujimu le vulie menze siccate, ca poi lu tata le vinnia e li sordi ne li dava a nui.

Ccoja tie ca ccoju jeu, fomme boni cu ne nchimu nu menzattolicu curmu, ca sirma lu vinniu pe doi lire e le spartiu: vinti sordi a sorma e vinti sordi a mie.

Jeu tania quasi sette anni, ca su natu a gennaiu, ma tannu nu te piàvene a la scola ci nu li tanivi tutti li 7 anni. Mama, mbrufittannu ca la mescia de scola, ca ìa tanire la prima quiddh'annu, era la signurina Sarau, me ccumpagnò a dha iddha e, cu tuttu ca se canuscìvene bone, percé ppena rrivata a Prisicce de dhe vanne cu màmmasa, vinnara cu àbbitene tuttedoi a casa mia, nu vose cu me pia mancu de scusi.

Nu giurnu, nzignate le scole, sorma s'ìa ccattare nu quadernu e nu penninu novu ca lu vecchiu s'era ruttu cadennu la pinna nterra e jeu vosi cu bau cu iddha a dha lu Totu de la Parma, ca vinnia le cose de scola e tania la putea a Saggiorgiu, rretu a li Suronzi. Me ccattai, cu me mparu cu scriu, nu quadernu a richi de prima e nu làbbisi e spisi menzi sordi de tutti chiri ca tania, percé quattru se ne scira pe lu quadernu e cinque pe lu làbbisi.

Li ùnnici sordi rrimasti me li chiusi boni boni ntra lu ccasciteddhu de rame janca ca mama m'ìa rricalatu, doppu ca s'ìa sucate le pastije de lu Rressole, cu li passa la doja de cannavozzi,

Mancu a la fera de Santu Ndrea e mancu pe le feste de Natale, vosi cu me spennu dhi ùnnici sordi ca m'ìa buscati cu lu suduru de tanta fatica e me rrimàsara sani sani fenca a lu diciassette de marzu, quannu la mmane mprima ttuccò cu bau, a paru a tutta la famija e, a la mpede, fenca a Dacquarica, ca era mortu lu nonnu Luviggi, lu sire de mama.

Dha mmane facia friddu e me misi lu capputteddhu cu lu capucciu ca m'ìa fattu mama prima de Natale percé l'ìa ccumpagnare cu ssiste sirsa ca nu stia bonu percé le quattru suluri s'ìvene ncurdate cu stannu na samana padunu cu bàdene a li bisogni de lu tata loru malatu.

Prima cu ssimu de casa, me vìnnara a mente l'ùnnici sordi e, cu nu li llassu de suli, me pijai lu casciteddhu ca tania ccucciatu, panzannu mo ca me putìvene sarvire a lu bisognu.

Rrivamme a casa de lu nonnu ca stia su la via de li Pedaci e facia agNulu cu la via de la Nucita de la menza de la chiazza de Saggiuvanni. Truvamme la casa china de gente e passai tutta la mmane trasennu e ssennu de la casa de intra a dhu lu nonnu stia stisu mortu su lu lettu ranne a sutta a l'arcova. Ogni fiata ca trasia e vidia mama chiancire, chiancìa puru jeu e quannu me ne ssia, scia cu sciocu ntru sciardinu cu la sula cucina, quasi sozza mia, ca tutti l'àvitri diciottu èrene mutu cchiu ranni de nui.

Versu menzidia lu sule nzignò a scarfare l'aria e, pe lu càvutu, ttuccò cu me lleu lu capputteddhu e cu lu mintu susu a chiri de l'avitri ristiani ca stìvene mmuntunati susu a la banca, ntra la casa ppena trasi, posta propiu su lu ntavulatu de lu traùcculu cu scinni sutta a la cantina. Me ncorsi ca m'ìa straccatu cu tegnu lu casciteddhu de li sordi, pe tutta la mmane, passatu de na manu all'àvatra e cusi panzai cu lu ccucciu ntra lu capucciu de lu capputteddhu meu, nturtijatu bonu bonu.

Nu l'issi mai fattu! La sira quannu mpunìu lu sule e se fice ssantire lu friddhu, cercai e truvai lu capputteddhu meu, ma ntra lu capucciu nu nc'era cchiui lu casciteddhu cu li ùnnici sordi mei, me l'ìvene rrubbatu.

Me misi a chiancire pe daveru cu tantu de làcrime a l'occhi. Le ristiane ca me vidìvene a dhu statu me mbrazzàvene e me cunfurtàvene, dicennu:”vardati, ristiani mei, comu è dispiaciutu stu vagnone c'ane persu lu nonnu. Ci sape quantu li vulia bene!” Ciuveddhi sippe mai ca jeu nu chiancia pe la dulore de lu nonnu mortu maperò ca m'ìvene rrubbati tutti li sordi mei.

Sulu dopu sìdici anni sippi ca li sordi se l'ìa rrubbati cucìnama lu Ucciu de la Zi Cesira, pace a l'anima sua!

 
 
 

A LI MARINI

Post n°192 pubblicato il 21 Febbraio 2024 da ginoscirocco

A LI MARINI

 

Nu state, de li primi anni cinquanta de lu seculu passatu, a lu nunnu Tore Caddhipulinu, ca stia de casa su la via LogNa, li vinne a ncapu cu chianta na vigna su la stozza de terra ca tania a sutta a li Marini, propiu a dhunca moi nc'è lu club Ravezzu. A dire lu veru, nu sapia mancu ci a sutta a lu cannitu nc'era terra bona o sulu rena, percé la zona era stata, fenca a picca anni rretu, sempre nu lacquaru de acqua duce mmiscata cu chira salata e sulu de picca anni, ìvene fattu lu bacinu ca se ssuttava tutte le lacquare. Cu bide ci deveru la terra era bona pe l'ua, vose cu manna, pe quarche giurnu, lu fiju manzanu cu la bricicletta, cu tantu de fàvice cu taja le canne e cu tantu de zappa cu face na prova a li quattru agNuli de la stozza. Mujerasa timia cunussia ccappava nenti a dha ssutta, sulu comu nu cane e cusì dimannò, quasi a cumannu, a lu fiju piccinnu, ca de nvernu studiava a Lecce ma ca moi stia vacabbonnu, ci pe ci sa vulia cu bascia cu li face cumpagnia. Lu Vitucciu, istu era lu nume de lu fiju piccinnu, prima cu li rispunne de sine o de none, vose cu dimanna a li cumpagni soi, vale a dire a mie e a lu Ntoni, ci vulìvene cu sciamu tutti de paru.

Partimme nu lunidìa a la mmane ppena ssutu lu sule, tutti e quattru de paru, su do' briciclette stracariche de rrobba ca ttuccava cu ne basta, pe quasi na samana. Rrivamme a li Marini ca era ncora mprima e, a ngiru, nu vìttime anima via.
A ripa de mare su la rena, truvamme tanti truncuni siccati, purtati de li cavalloni e li trascinamme cu ne facimu na supplinna beddha ranne, chiusa de susu e de costi cu le canne ppena tajate. A nterra, pe mmatarazzu, stennimme nu patu de canne tennareddhe. Quannu spicciamme la supplinna, lu sule già tisu, scuccava e cusi, prima cu panzamu a lu manciare, ne minamme a mare.

S'era fatta quasi menzidia quannu a nu centanaru de metri de nui, scuprimme na vagnunceddha ca fuscia su la rena nfussa e na carusa la secutava pe sciocu. Dopu picca, se vvìcinara a nui e sapimme ca era furastiera de dhe vanne, ca ìa spusatu nu puliziottu de sutta a nui, ca durmìvene ntra na pajara picchi luntana e la socra le vardava de dha vanna a li peschi. La carusa de na vanna stia prisciata, ca l'aria de mare facia bonu a la vagnona, comu n'ìa dittu lu dottore, ma de l'àvatra se vidìa, luntanu nu miju, ca nu se truvava bona. Puru li giurni dopu, se vvicinò, pareddha, ca vulia cu cunta cu nui ca capìvene chiru ca dicia, mentre la socra nu la ntennìa filu e puru issa nu capia la socra, ca cuntava n'àvatra ligNua.

La sira notte, a lu scuru, scurgimme na luce, ddumata a ntra la casa de lu Llucciu Crai, ca stava propiu a dhu spiccia la via ca vene de Prisicce e cusì, curiusitusi, ne mprossimamme cu bidimu ci nc'era a quidd'ura. Tutti prisciati scuprimme ca la casa era stata pijata a nfittu de nu finanzieri paesanu nosciu ca stava a dhe vanne e g'era vanutu a mmare cu la mujere e le do' fije caruse zite, cu se fannu li bagni. La sciurnata la spicciamme felici e cuttenti percé le vagnone tanivene lu giradischi e cusì ballamme fenca a notte fatta.

Lu primu giurnu manciamme sulu le fraseddhe spunzate a mare cu li pummadori ma poi a lu crammane facimme nu focalire cu tre petre beddhe rosse e susu mintimme la cazzalora cu l'oju, la cipuddha, li pummadori e le padate e quannu iste parìvene cotte, calamme nu menzu chilu de cannòccili. Istu ddavantò lu manciare de la menzidia de tutti li giurni mentre a la sire fraseddhe, pummadori e sprunzali. Menumale ca lu finanzieri se offriu cu ne face nchire lu mmile cu l'acqua de la sterna sua ca si no ci sape fenca a dhu nn'erene uti scaffare cu la truvamu, ca chira de la surgente pe quantu duce, sempre salata era.

A la vèspara de lu quintu giurnu, dopu l'urtimu bagnu a mare, rricujimme tutte le stozze e partimme cu ne turnamu a casa noscia felici e cuttenti.

Quante fiate, l'anni dopu, quannu ne truvàvene tutti de paru, ne prisciàvene, panzannu a dhi giurni passati de suli, cu lu mare tuttu pe nnui, mentre moi, su la rena, nu trovi postu mancu cu stenni na stusciafacce!

 
 
 

LA SANTA FAMIJA

Post n°191 pubblicato il 19 Febbraio 2024 da ginoscirocco

LA SANTA FAMIJA

Maria - Essi a dha fore e pija nu picca d'aria frisca.

Manueli – Cci fazzu, ca esso? A dhu vau?

Maria – Meju cca cu rrafiati l'ùmmitu de quaintra, ca de quannu bannunamme la casa dudici anni rretu, nunn'è trasutu cchiui mancu nu picca de sule e minti puru ca ruma l'àstricu de susu a la liama e stamu propiu frischi.

Manueli – Puru ca voju cu essu, cu ci me ccucchiu? Lu sai ca nu nci su vagnoni sozzi mei. Chiri cchiù ranni se sèntene carusi e chiri cchiu piccinni pùzzene ncora de latte.

Maria – Nci su tante vagnone pare toe a ngiru, scùcchietene una e nzigna cu penzi a lu nnanzibbanire.

Manueli – Attorna me nzurti cu le vagnone, nu boju nancu cu le sentu nnuminare, ca su tutte menze sceme e me vàrdene comu quannu ca me l'aggiu mbrazzare a una una.

Maria – Ai vistu, fiju meu, comu te bràmene.

Manueli – Nu me nterèssene le fìmmene, jeu voju cu cuntu e cu sciocu cu li sozzi mei, comu facia quannu stàvene a l'àvatra casa.

Maria – Nunn'è ca putìvene rrimanire sempre a ddhai, la casa noscia ista è, lu sai no, ca te l'aggiu cuntatu lu fattu, percé ttuccò cu ne fucimu de mmane mprima ca lu Rre de tannu vose cu face la stragge de li vagnoni ppena nati.

Manueli – E percé nunn'iti passata vuce a tutti chiri ca tanìvene vagnoni piccinni comu mie e l'iti llassati ccidire de dhu nanniorcu ssatanatu?

Maria – Fiju meu, nu nc'era tiempu, sirda lu sippe de notte a nsonnu e ttuccò cu ne mmanisciamu, cu partimu a lu scuru, prima cu fazza giurnu, cu nu ne vide ciuveddhi.

Manueli – Eh mò cc'iaggiu ffare, ci nu tegnu mancu nu cumpagnu paru meu ntra tutta la Calilea? Pozzu castimare l'anima de dhu discraziatu ca fice ccidìre tanti nnucenti.

Maria – Nu lu dire mancu pe schierzu, ca faci paccatu, percé, comu tutte le cose, puru dha stragge è banuta pe bula de Diu.

Manueli – Senti, mamma, me cuntasti ca puru cucìnata la zi Lisabetta era prena apparu a signuria ma nu m'ai dittu ci fice màsculu o fìmmana.

Maria – Propiu ieri aggiu vista la cummare Sara ca tene nu frate spusatu a lu paese de cucìnama e m'ane cuntatu ca fice nu masculeddhu e bbincìu cu lu ccuccia a ntra na rutta e scampò a la stragge.

Manueli – Allora nu suntu lu sulu scampatu, tegnu puru nu cucinu sozzu a mmie? Mo sa cci fazzu, nu giurnu de isti, partu ca voju cu ba lu trou, ca sempre sagnu nosciu, è.

Maria – Spetta, famme cu te spicciu de cuntare tuttu chiru c'aggiu saputu. Pare ca, stannu sempre de sulu, ane nzignatu cu spaleggia de capu e cusì ane bannunata màmmasa e se n'è sciutu a la ventura ripa ripa a lu fiume Giordanu. Prèdaca ca sta spetta lu Messia e l'annu vistu llavare la capu a li ristiani cu l'acqua fridda de lu fiume. Penza cci dulore dha pòvara cucina mia, rrimasta cattia e bannunata puru de dhu sulu fiju ca tania.

Manueli – E mo la zi Eli è rrimasta propiu sula sula? Nu tene àvitri parenti?

Maria - None nu tene cchiui ciuveddhi. Ma basta cu sti discorsi, senti, percé nu te ne vai a ntra la putea de sirda cusì te mpari l'arte de faligname? Varda ca moi sirda è ddavantatu mesciu bonu, lu meju de tutti li dintorni percé s'ane spratticatu bonu bonu a dhunca stìvene, ca a dhai li mesci tennu fierri cchiù fattimposta e sannu fare le stozze mutu meju de cquai.

Munueli – Nu me piace cu fazzu l'arte de lu tata.

Maria – Te sbaji ca è nu bonu mistieri.

Manueli – Mamma essu cu me fazzu nu giru.

Maria – Ah, mo te nn'essi, nu te cunfìnfara lu discorsu cu mpari l'arte de lu tata.

Manueli – None, nu boju cu ddaventu faligname, voju cu fazzu comu lu fiju de cucìnata.

Maria – Ma cci dici mmenu! Si mpacciutu? A dhu vai sulu, spertu e damertu ca nu canusci ciuveddhi?

Manueli – Nu te mpaurare, mamma, voju cu prèducu puru jeu, ma nu moi, cchiù dhai.

Maria – Fiju meu e cci faci, ne bannuni puru tie?

Manueli – Aggiu ntisu dire ca, picca prima cu rrivi a lu mare, chiru Mortu, nci stannu mute rutte chine de mònici ca tennu nu saccu de storie ntiche, scritte a tutte le lignue. Sti mònici mpàrene li vagnoni cu le lèggene cu ponnu canuscire la storia ntica de l'Ebrei e cu sannu comu Domineddiu scucchiò sulu nui, ntra tutte le strappine ca nc'èrene su la terra e puru comu fice scire sperti e damerti, senza rriggettu, tutti li nnantisciuti nosci e mancumale ca se l'ìa scerti e ca li vulìa bene.

Maria – Fiju meu, le palore ca dici su castìgnete a nfacce a Diu e chiovi mpizzudati pe lu core meu.

Manueli – Nu te pijare pena, mamma, nunn'è ca me ne vò crai, imu ncora de scire a la Chesia Ranne de Gerusalemme, cumu m'ane prumisu lu tata, ca vole cu me ligistra su lu libru, ca a dhai ncora nu sannu mancu ca nci suntu e ca su viu.

(entra in casa il padre)

Peppi – Ai raggione, fiju meu! Sta me ncordu cu li capi de quattru famije de li dintorni e cusì sciamu tutti de paru a lu pellecrinaggiu e te mmosciu a lu Capurabbinu ca è menzu parente nosciu, a la luntana però.

Manueli – Crazie, tata, stu jaggiu lu fazzu cu tuttu lu core.

Peppi – Ncortu però cu nu te scappa “ca si natu cquai” e ca ne simu fusciuti cu te scampamu a la morte, ca si no me fannu nu saccu de dimanne de comu fici cu sacciu de la stragge.

Manueli – E cci se ne ncàrichene iddhi, tantu oramai lu Rre è mortu.

Peppi – Cittu! Fanne comu te dicu jeu, ca è meju pe tutti. Dicimu ca “nui nn'èrene sciuti a dhe vanne, già prima cu se sape de la stragge”, dicimu ca m'ìa spràtticare comu mesciu e poi a dhai, si natu tie.

Manueli – Comu dici signuria, tata.

Peppi – Cci g'è ca voi cu faci? Aggiu ntisu ca voi cu te ne vai de casa, ca lu mistieri meu nu te piace.

Manueli – Sine, tata, comuquannu ca me sentu chiamatu, voju cu me mparu cu prèducu e cu fazzu le mmacarie cusì jutu li ristiani ca tennu fame, ca camìnene stroppi, ca su cicati e mmalazzati ca nu tennu ciuveddhi ca li juta.

Peppi – Brau, fiju meu! Faci bonu! Maperò rrimagnu fiaccu percé te ne vai de casa, ma ci ista è la “chiamata”, sia fatta la vuluntà de Diu, ttummu la capu e passu de fessa ttorna, comu m'è ttuccatu cu fazzu tante àvetre fiate, pe lu bene tou e de màmmata.

 
 
 

La SCOLa

Post n°190 pubblicato il 16 Giugno 2023 da ginoscirocco

LA SCOLA A PRISICCE-ACQUARICA

 

 

Lu primu nnizziu de scole a Prisicce se ippe lu 1559 quannu morse lu riccu Martinu Alfaranu e llassò tutta la rrobba a li monici Carmelitani de Lecce a pattu ca ìvene custruire a Prisicce nu Cumentu cu le SCOLE. Issi custruira lu Cumentu, la chesia de la Madonna de lu Carminu e le scole ma le aprira sulu pe ci tania sordi.

Cu nu beddhu sartu a nnanzi, rrivamu a li primi anni de lu 1800, quannu nchianò comu Rre de Napuli Giuacchinu Murat ca llevò tutta la rrobba a li Cumenti e mise lu jussu de le scole franche pe tutti, ma nu fice a tiempu ca lu Regnu sou spicciò cu la caduta de Napuleone e poi puru ca ia vulutu a dhu li truvava tanti mesci de scola seculari, ca fenca a tannu lu sapire era sulu a manu de monici e previti?

L'annu 1857 don Giacumu Arditi ccucchiò nu picca de sordi cu li dane a li Monici Carmelitani, ca erene turnati e ìvene ripijatu pussessu de lu Cumemtu, a pattu ca ìvene aprire le scole franche pe tutti. Li monici nu ntìsara raggioni percé le scole erene la sula ntrata ca tanivene e li sordi ccoti nu bastavene.

Cu l'Unità d'Italia le cose nzignara a canciare e lu 1877, lu Ministru Coppinu nci la fice cu minte li primi do' anni de scola elementare franchi e a nforza pe tutti. Maperò passara muti anni ncora prima cu rrivene le scole a ntra tutti li paesi, puru chiri piccinneddhi de lu Capu, comu lu nosciu.

A Prisicce e d'Acquarica, a li primi anni de lu novecentu, le scole funziunavene ma nu tutti li vagnoni ne mbrufittavene percé “li tata” , sbajannu, purtavene li fiji cu fatichene a fore meju cca cu perdene tiempu a la scola.

De lu sbaju rossu ca ìvene fattu, se ne ncòrsara de cchiui li surdati nosci quannu partira pe la Guerra Ranne e vìttara ca, cu lu dialettu, nunn'erene boni cu capiscene e cu se fannu capire de l'àvitri. Chiru ca li murtificò de cchiui foe lu bisognu cu se vòtene de cquai e de dhai cu se fannu scrivire e liggire la posta.

Comu pe tutte le cose, puru pe le scole nci vose lu tiempu sou e chianu chianu, pijara pede e cusì l'annu 1923, lu Cuvernu fice le scole franche e a nforza pe tutti fenca a la quinta elementare. Sta fiata erene picca li “tata” ca nu mmannavene li fiji a la scola ma erene muti li vagnoni ca de suli scucchiavene lu fore o la putea cu mparene nu mistieri.

La fame de scola era crisciuta puru a ntra la pòvara gente e li vagnoni de Prisicce ca vulivene cu bannu a le Scole Medie ttuccava cu se scàffene fenca a Alessanu a dhunca nc'era la “Scuola Media Parificata”. Na paisana noscia, cu tegna ccuttenta la fija, la panzò bona cu pija a nfittu na casa a Alessanu a dhu, pe picca sordi, dava de manciare e de durmire puru a avitri vagnoni. Ci nu putia mancu cacciare dhi picca sordi, se pijava la bricicletta de lu tata o de lu frate ranne e se facia li sei chilometri de via nfricciata, tutti li giurni cu l'acqua, cu lu sule e cu lu jentu.

Appena spicciatu lu state de lu 1942, rrivò puru pe mie lu primu giurnu de scola. Quidd'annu, cu la mira de l'Imperu, lu numuru de vagnoni era crisciutu e nu bastavene cchiui su la Cumune, le do' classi de prima, una pe li masculi e una pe le fimmene, e cusì ne cunzara n'avatra pe masculi e fimmene a ntra la rimesa de mesciu Cesere Caravecchia, a ntra le Palate, a dhunca ìvene misi li banchi comu a na scola vera. Stu ntravuju durò sulu quidh'annu percé poi, de la sacunna classe fenca a la quarta lu numuru de vagnoni se ssuttijò e bastara le sule do' classi su la Cumune. A la quinta poi nn'erene rraduti tantu ca cu dhi picca rrimasti trasimme, masculi e fimmene, ntra na classe sula.

Mama, cu la mira cu bau a lu siminariu cu me fazzu prevete, comu lu ziu sou donn'Acustinu Mele (Crai) o comu li do' zii de sirma don Giuseppe e don Salvatore Bisanti, me mmannò cu fazzu l'esame d'ammissione a la scola media.

Era lu 1947 e propiu dh'annu lu professore Michelinu Cazzatu de Prisicce, se mmentò la Prima Media a casa sua e cusì pe mie se aprira tre porte:

  • scire francu a lu siminariu de Uscentu;

  • scire a pacamentu cu avitri 7 vagnoni de prima media a casa de lu professore Cazzatu;

   . scire a pacamentu cu avitri 10 vagnoni de classi scance, puru superiori, a casa de don Salvatore Stasi, canusciutu de cchiui comu Papatore.

Jeu ìa vulutu cu bau cu li pari mei, a la scola de lu Cazzatu ma mama me mmannò a dha Papatore percé se pacava cchiù picca.

L'annu dopu lu professore Cazzatu pijò a nfittu lu palazzu Valentini a l'agNulu ntra la via Fracassu e via E. Arditi a dhu jeu e avitri quattru facimme la sacunna media mentre pe la prima s'erene scritti na quinnicina de vagnoni ntra masculi e fimmene. Era nata a Prisicce la Scola Media “Paritaria” cu tutti li professori, crazie a lu prof. Michelinu Cazzatu cu lu jutu de la Società “Dante Alighieri” de Firenze ca, cu picca sordi ca li mmannavene, panzava iddha cu paca li professori e lu nfittu. Era ncora scola menza privata tantu ca, a fine annu, ttuccò cu damu l'esami a nnanti a na Commissione de professori, vanuti de Maje.

L'annu 1949 la Scola Media de Prisicce, spustata ntra le case de costi a la cappella de Salluigi, nzignò a funziunare cu tutti li crisimi santi pe tutte tre le classi.

 
 
 

LU PRIMU JAGGIU

Post n°189 pubblicato il 20 Maggio 2023 da ginoscirocco

LU PRIMU JAGGIU

  •  
    • Pàsseme lu cosu.

    • Quale cosu?

    • Damme lu cosu, lu cosu ca teni a nnanti ll'occhi.

    • Ma quale cosu?

    • Lu fessa ca sinti! Vo' cu me faci stizzare?

Ciuveddhi, fenca a moi, è statu bonu cu saccia comu facimu cu tanimu a mente e cu ne ricurdamu de le cose a lu mumentu giustu, pura ca l'imu ccappate tantu tiempu rretu. Nui ccujimu a ncapu noscia tuttu chiru ca vidimu, santimu o panzamu, ma nu sapimu ncora comu e a dhu, li cifali, lu mmuntunene e cchiui cchiui comu fannu cu ne lu càccene attorna dopu tanti e tanti anni e a fiate puru a lu mumentu ca ne serve.

Jeu me ricordu ncora la mmane de lu trìdici de brile de lu '41 quannu mama me ddiscitò cchiu mprima de l'avitri giurni e me mmutò cu le rrobbe bone percè ìvene partire cu sciamu nenzidemenu a Lèviche. Dh' annu la nnata de le vulie era stata bona e mama, cu se ngrazia l'antu de le fimmene ca l'ìvene ccote, li prumise, a fine staggione, ca le purtava a lu Santuariu de la Madonna de Leviche. Sirma, pe dire lu veru, dha mmane stìa nfastidiatu, ca nu ssapia comu ìa fare cu minte su lu scialabbà: le cinque fìmmene, iddhu, mama, jeu e fratama lu ranne. Poi la panzò bona percé pijò tre tàvele, le mise su li ncasciati de lu trainu e cusine nci la fìcime cu nchianamu tutti, puru ca stavene nu picca stritti e ntrunati percé lu trainu nu tene le molle.

Jeu, de na menza era prisciatu ca scia cu bisciu la Madonna de Lèviche, ca l'ìa ntisa mmuntuvare ci sape quante fiate, maperò de l'avatra timia cunussia era mutu luntanu e nu nci la facivene cu turnamu a rretu a casa noscia, prima cu scurisce bonu. Me ricordai ca l'annu prima erene sciuti, tuttideunita, cu lu scialabba, fenca a Tavirisanu a dha la zi Giuvannina, la soru de mama, pe la festa de lu Crucifissu e a lu ritornu, la sira notte, me zziccò la paura cunussia ne pardivene a lu scuru e nu truvavene la via cu turnamu a casa noscia.

E cusì dha mmane, na fiata ca nn'ìvene ccummatati a la menupesciu, sirma dese vuce a lu mulu e partimme. Fenca a Salve la via jeu la canuscia già ca l'ivene fatta lu state passatu quannu scimme a mare, cu lu scialabbà, a le Pesculuse e a la Concadelarena, pe tutti li marisci de na samana sana sana.

Camina e camina, rrivamme su la via ca de Caianu vane a Leviche a dhunca nc'è ncora lu Cumentu de li mònici de la Trinità. Scinnimme tutti de lu trainu e trasimme ntra la Chesia a dhu li ranni ne mbrufittara cu se cunfèssene a li monici. De dhai però, fratama ranne e tutte le fimmene a purgissione se la ficiara a la mpede fenca a lu Santuariu, dicennu lu Rusariu, mentre jeu e sirma rrivamme prima de tutti a ncavaddhu a lu trainu. Llassamme lu mulu de costi a la Croce de piezzi, chira tisa tisa quantu na casa e, nfacciatu a lu pariteddhu, vitti sutta a la scisa: lu portu cu le varche, le ville culurate e na nave a mmenzu 'mmare. Me ricordu puru la culonna janca de lu faru, tisu tisu a ncelu cu susu lu caseddhu de litru ddarlampante

Mama cu lu sècutu tardava e cusì trasimme ntra lu primu purtune ca purtava a la Chesia de nanzi e poi lu sacunnu purtune ca purtava a la chesia de intra. Mancu era trasutu bonu ca ntisi nu rusciu mutu forte ca me nsurdia le ricche. Sirma me cuntò ca era la machina ca mmulava lu mmattunatu de marmulu de lu lastricu nou.

Manu manu ca la gentoria trasia, vitti rrivare mama, fràtama e le fìmmene ca se mprossimara a lu stipone de la Madonna e se nginucchiara cu la capu ttummata. Dopu picca tiempu ssiu lu Vescu su l'artare cu do' prèviti cu dicene la Missa cantata e, tuttudeparu lu rusciu spicciò ca lu mesciu ìa panzatu bonu cu stuta la machina cu la petramula.

Spicciata Missa, s'ìa fatta quasi menzidia, ne rriccujimme vicinu a la funtana cu ne manciamu le pucce cu le vòscele ca mama ìa fatte lu giurnu prima. Poi de ntra la sporta, de sutta a le pucce, mama cacciò nu turneddhu de rame janca ca lu tirò cu le do' dìscete e ddavantò nu bicchieri e cu chiru vìppime tutti senza cu ne mmuddhamu a la funtana. Poi sirma cacciò de la sporta lu buttijone chinu de mieru e nzignò cu face girare lu bicchieri, passannu lu mieru a tutti.

Stivene a dhai tutti prisciati manciannu e bivennu, quannu nu ristianu ne fice segnu cu fucimu a la scala ranne. Sirma me zziccò a nbrazze e me disse cu vardu a sutta, ntra le do' scale, ca de dhai ssia tutta acqua pe la “cascata”. Dopu picca tiempu ca sta vardava, ntisi lu rusciu de l'acqua ca ssia de sutta a li pedi nosci e se ncanalava a mmenzu a li peschi scinnennu fucennu ntra nu mare de nziddhi ca nchivene tutta l'aria. La gentoria, chira nfacciata de susu, chira ca era menza scisa de le scale, de na menza e de l'avatra e chira vicina a mare ca vardava de sutta a nsusu, nu spicciava mai de scattirisciare li mani pe li presciarizzi e rrimasi prisciatu puru jeu ca tant'acqua scinnire tuttadeparu nu l'ìa mai vista. A dhu mumentu capii puru unu de li tanti pruverbi ca mmuntuvava sempre mama, ca dice: “tutta l'acqua spiccia a mare”.

Poi mama, nu cuttenta de lu Rusariu de la mmane e de la Missa cantata a ntra lu Santuariu, se fice lu segnu a frunte e nzignò n'avutru Rusariu ca spicciamme de dire, pede nnanzi pede, propriu su li scaluni de la Chesia de Leviche de sutta, ntitulata a Cristu Rrei.

Siccomu ca lu tiempu era bonu, ne scinnimme su li peschi a la ripa de mare e me misi a paparisciare cu li pedi scuasati ntra l'acqua de na bagnalora.

Sirma era scisu sutta puru iddhu cu lu mulu e ne sta spettava su lu trainu a mmenzu a la via logNa logNa ca vane de nu pizzu a l'àvutru de la marina.

Lu sule sta se ne scinnia chianu chianu, quannu, nchianati tutti su lu trainu, pijamme la via de Saggiuseppe fenca a Cascignanu e poi ne ndrizzamme su la via ca ivene fatta dha mmane stessa. De dhai a nnanzi nu me ricordu nenzi àvutru percé, straccu comu era, me ziccò lu sonnu e durmii fenca a casa.

 
 
 

LI CUMANNAMENTI

Post n°188 pubblicato il 01 Aprile 2023 da ginoscirocco

LI CUMANNAMENTI

Dha mmane lu prèvete Aronne, frate de Musè, se ddiscitò tuttudeparu pe le cridate de li sraeliti ca s'erene ncaddhisciati cu spettene ncora la scisa de la muntagna de lu Mesciu Musè. Puru giurni rretu s'ìvene llamentati ma sta fiata paria ca facivene de veru. Aronne scustò la pezza de nanzi a la capanna e vitte na mmassammurra de ristiani nferuciti. A nnanzi nnanzi stivene li capurioni cu le furcate a mmanu e ncarnàvene l'avitri. Cu tutte dhe cridate s'ia ddiscitata puru la nduvina Maria, soru de Aronne e de Musè e g'era ssuta de la capanna sua cu dane, ci pe ci sa, lu jutu a fràvasa. Aronne, cu sorsa de costi, ia ripijata culure e, facennu segni cu li mani, li fice stare citti e li prumise ca a la vèspara, ci lu Mesciu nunn'era ncora turnatu, se unìvene tutticcoti cu se ncòrdene su chiru ca ìvene fare.
La Maria, janca comu na cazzafitta pe la paura, nu bulia cu ne la descia vinta a dhi capicàviti. De fiacchi pinzieri ne passavene muti pe la capu de li frati e timivene cunussia Musè s'ìa persu o maisia s'ìa ccisu, scurliscennu su la terra mmuddhata pe lu ddalluju de la notte.
Panzannu bonu, erene passati cchiui de quattru misi, de quannu se n'erene ssuti de l'Egittu e de via nn'ivene fatta sulu nu stozzu e mo sta pardivene tantu tiempu percé lu Mesciu ìa vulutu cu nchiana su la muntagna cu cunta cu Javè. Erene mijara e mijara li sraeliti ca lu secutavene caminannu llentu pede pe l'ostaculi ca ffruntavene. Dopu picca tiempu ca erene partuti, pareddhi, erene scampati pe nu pilu a li surdati de lu faraone quannu sta passavene a mmenzu mmare. Poi ivene spicciatu lu manciare ca s'ivene purtatu e la fame nzignò cu li torce lu stòmmucu. L'acqua nu mancava ca bastava cu tocca lu munte cu lu bastone mmacatu e lu Mesciu ne facia ssire tanta beddha frisca. E' puru veru però ca, dopu la ncasciata de quaje, ca s'erene ccise scuppannu a nterra pe lu jentu mannatu de Javè, nu n'ivene cchiui tuccata carne e ttuccava mo cu se ccuttèntene cu la manna ca cadìa de celu e la manciavene: mmane, menzidia e sira. Lu disamore ntra lu campu se tajava a feddhe. Erene stracchi de caminare e sapivene ca ncora de via ncinn'era ci sape quanta. La vuce ca cchiui se santia a ngiru de ucca a ucca era:”ne l'ìvene ditta cu ne llassa stare a dhai” e “stìvene meju quannu stìvene pesciu”. Tutti panzàvene ca era statu meju ci lu Mesciu nunn'ia data retta a Javè cu nzignene dhu jaggiu cu picca sparanze ca ci sape ci li fiji de li fiji nci la facivene cu videne dha Terra Prumisa tutta latte e mele. Ca poi, ci deveru era latte e mele, comu è ca li nnantisciuti l'ivene bannunata e spicciara cu fannu li servi a l'Egizi? Nc'era puru ci simmanava scumpiu dicennu ca Javè, lu Diu de Abramu, l'ìa bannunati a mmenzu a lu desertu e sulu criannu n'avutru Diu sarà ca nci la putivene fare cu trovene la via. L'Aronne e la Maria s'erene scuraggiati e nu ssapivene cci pesci pijare. Certu criare n'avutru Diu era nu bellu rriscu ca nu stia propiu a calendariu e ttuccava a iddhi doi, cu le bone o cu le fiacche, cu li llevene de capu stu penzamentu. Ca poi, facennu boni li cunti, ci li sraeliti se facivene n'avutru Diu, Aronne spicciava de fare lu vice Mesciu e la Maria cu face la nduvina e ttuccava cu suttastannu a li previti de lu Diu nou. Lu sulu penzamentu a sta scasulità, fice vanire lu tremulizzu a la pòvara Maria ca, cu nu scoppa a nterra, se stise su la lattera. Nu pijò sonnu ma nzignò chianu chianu cu se ricorda de quannu lu faraone, cu rradisce li sraeliti ca erene ddavantati cchiui muti de l'egizi, cumannò a le mmamane cu ccidene tutti li fiji masculi ca nascivene a l'ebree. La mamma de la Maria, quannu sgravò panzò bonu cu nu chiama la mmammana e quannu lu fiju era de tre misi, lu scaffò a ntra nu canisciu e lu mpuggiò ntra le chiante de papiru a ripa de fiume de dhu passava la fia de lu faraone. Manu manu ca se vvicinavene a lu fiume, cuntò a la fija lu cuntu de Sargonne, truvatu ppena natu a ripa de mare de la fia de lu rre, ca poi se lu crisciu e iddhu ddavantò lu rre de l'Accadi. La Maria se lu ricurdava bonu stu cuntu e pe muti anni stese cu la sparanza ca puru Musé ddavantava faraone ma ttuccò cu la perde quannu fràvasa se ne fusciu luntanu percé ìa ccisu lu capuantu egiziu ca mazzisciava a ssagNu n'ebreu straccu de fatica.
Dopu na vintina d'anni, Musè turnò a l'Egittu cu lu pizzulìu, ca l'ìa misu a ncapu Javè, ca ìa llevare le catine a li sraeliti suttaposti pe quattrucentu anni a li faraoni e, na fiata libberi, l'ia ccumpagnare tutti fenca a la Terra Prumisa. La prima cosa ca fice, sciu cu trova fràvasa Aronne e li cuntò de comu Javè, ccucciatu ntra nu scrasciale ca brusciava, ìa cumannatu cu bannu tuttidoi de paru a dha lu faraone cu li llassa libberi cu se ne vannu. Lu faraone nu ntise raggioni ma, dopu le dieci piache ca ivene purtata la fame e la miseria, se dduciu e vose cu scinne a patti maperò sta fiata Javè nu ccettò la manu stisa e cu se la scunta de lu cucciutaggine de lu faraone, pe dispiettu li mmannò la morte de tutti li fiji màsculi priminati sia de li ristiani cca de le vestie. Mpauratu de tanta nniputenza, lu faraone lassò partire li sraeliti pe quarche giurnu fenca a lu desertu cu prèvene lu Diu loro ma issi ne mbrufittara e se ne scira.
Istu lu cuntu de chiru ca ìvene ccappatu li sraeliti fenca a dha vèspara, quannu li capurioni se pprasantara a la capanna de Aronne ncapuniti pe nu Diu nou. Aronne, persuasu oramai ca fràvasa era mortu e ca nu nc'era àvutru de fare, pijò a mmanu la situazione e se fice purtare tuttu l'oru ca ivene racimulatu comu rricalu de l'amici egizi, prima cu partene. Dese ordine cu squajene l'oru e cu fannu nu diu novu a furma de SCENCU. Nzignara li precarizzi, li canti, li balli e li soni e a ntra tuttu dhu ntravuju tuttudeparu se ntise lu cridu de lu Mesciu Mosè ca era scisu de la muntagna cu do' chianche ndravute a mbrazze: MMALEDETTI, MMALEDETTI!

Tuttunubottu se stèsara tutti citti e se nginucchiara cu diuzione a nnanzi a lu Mesciu. L'Aronne e la Maria se cucchiara a lu frate cuttenti ca era rrivatu sanu e salvu ma puru curiusitusi cu sannu cci g'è ca ìa fattu tuttu dhu tiempu a dha susu e percé s'ia nnutte dhe chianche ca ci sape quantu pisàvene.
Musè fice na beddha llavata de capu a fràvasa e a sorsa pe lu scencu. Aronne se scurpau dicennu: - nu sapìvene a dhu eri sciutu spicciare e imu fattu lu scencu cu ne mmoscia la via. Musè vose li numi de tutti li tremila capurioni ca ìvene criatu lu Scencu d'Oru e li fice ccidire tutti, unu pe unu. Poi giratu a fràvasa e a sorsa disse: - pe sta fiata a vui doi ve pardunu però iti mprima mprima squajare lu scencu e poi m'iti jutare a predacare li Cumannamenti scritti su ste chianche ca m'ane date Javè. Aronne, dese n'occhiata a dhe petre ndravute e, vistu ca nu capia cci nc'era scrittu, dimannò a fravasa: - ma a cci ligNua su scritti, sti cumannamenti? E iddhu rispuse: - nussacciu. Javè, manu manu ca li scrivia cu lu discitu li mmuntuvava a vuce tisa e jeu me l'aggiu mparati e ve li pozzu dire unu pe unu. Quannu ippe spicciatu, Aronne lu furminò cu l'occhi russi de sagnu e li disse: - n'ai fatti pardire quaranta giurni de jaggiu cu te scaffi fenca a dha ssusu e tuttu pe sti dieci cumannamenti ca suntu pari pari a chiri già scritti tant'anni rretu a Babilonia e a Escunna?

 
 
 

LU BARCUNE

Post n°187 pubblicato il 20 Febbraio 2023 da ginoscirocco

LU BARCUNE

A UR, na mmane de 5400 anni rretu

Nuè - V'aggiu ddiscitati mprima, stammane, ca v'aggiu dire na cosa mutu ma mutu rossa: ne vane de menzu la vita de tutti nui. “Sem, essi a dha fore e vidi cunussia nc'è ciuveddhi ca mpizza ricchia a chiru ca v'aggiu ddire”.

Sem - Putimu stare scuscitati, tata, nu nc'è ciuveddhi e chiri de costi, sta dormene ncora a sonnu chinu.

Nuà -  Cci centru jeu cu chiru c'ai ddire tie; mo, cu le nore mei, vau cu mmarennu ca jeu prena suntu!

Nuè - Nunn' iti capitu nenzi. Lu cuntu vale puru pe bui fimmene, ca mo ttocca cu giurati “su Diu” ca ste cose nu l'iti ccuntare a ngiru, patteculisciannu cu l'avetre.

Cam - Tata t'ai zatu moi o ai già mmarannatu cu la suppa de mieru?

Jafet - E spìcciala, scòrnetene cu dici c'a llu tata li piace lu mieru, sta dice cose rosse.

Nuè - Lu llassu pèrdere, ca nc'è bisognu puru de lu jutu sou, maperò, ci nu face comu li dicu jeu, pe quantu è veru Diu, de ndravutu com'è, fazzu cu ddaventa nìvuru pe le mazzate ca li do e lu llassu puru fore de lu barcune cu ùnfula ntra l'acqua.
Nuà - Lu vagnone scherza, spiccia cu cunti mo, nu la fare mutu logna.

Nuè - Allora nzignu cu be cuntu lu sonnu de stanotte. Iti ssapire ca nn'anciulu m'ane dittu ca Domineddiu nu ne sopporta cchiui pe li muti paccati e, cu se la scunta, ne manna tanta de quidd'acqua ca vole cu mmurimu tuttinfucati.

Jafet - Allora ttocca cu mparamu a natare comu li pesci?

Nuè - None, m'ane cusijatu cu fazzu na varca ranne cu ne mmantegna tutti a ngalla.

Sem - Sta me cridia quantu ranne, basta puru una piccinna pe nui ottu e li vagnoni.

Nuè - Ci me faci cu spicciu de cuntare ve dicu ca imu caricare puru na cucchia de tutte le vestie, percé ci morene, nui poi, cci manciamu?

Nuà - Comu se nfuchene, i ceddhi volene e l'avetre vestie se ne vannu su li munti e poi quannu scampa se ne scinnene e tuttu ddaventa comu prima.

Nuè - Nuà, nunn'ai capitu nenzi! Stu ddalluju dura quaranta ddie e quaranta notti e pe tuttu stu chiempu chiove, comu Diu la manna. L'acqua se azza tisa tisa cchiu susu de li titti de li munti e tutti li ristiani e tutte le vestie ca nu trasene a ntra lu barcune nosciu, li tocca sse nfuca.

Nuà - Focu meu, comu fazzu cu stu fiju ca tegnu a ntra ventre? Sarà ca è meju ci purtamu cu nui lu macaru mmammanu.

Nuè - Aggiu dittu ciuveddhi, sulu nui.

Cam - A mie, tata, nu me basta mujerama, me pozzu purtare la fia de la Sara?

Nuè - E cci cuntu arabu? V'aggiu dittu ciuveddhi e ciuveddhi ane d'essere. Nenzi macaru, nenzi fija de la Sara, nenzi nonni, nenzi zii e nenzi naputi.

Jafet - E mancu lu fiju masculu c'a m'ane fattu la Lia? Chiru sine no, tata?

Nuè - Sulu ci ne lu llassa a mujerata si no: no. Ca ci nzigniamu a fare a ci fiji e a ci fijiasci, nu la spicciamu cchiui.

Sem - Ma ci nci vole na varca cu trasimu tutte le rrobbe nosce e lu manciare pe nui e pe tutte le vestie, ci sape quantu l'imu fare ranne?

Nuè - Diu vide e pruvide e cusì Iddhu m'ane date le misure: logna razze 300, larga razze 50 e tisa razze 30.

Cam - Tata puru lu porcu trasimu?

Noè - Pocca! Tutte le vestie pure e mpure, sia cu lu zzòcculu chinu cca cu luzzòcculu spaccatu, chire de pilu, chire de pinna e puru chire ca striscene a nterra.“Sem, vane ttorna e bidi ci pe ci sa isti de costi a nui, mpìzzene ricchia”.

Sem - None, tata dormene ncora.

Nuè - Allora apriti boni l'occhi e le ricche. Stu barcune cusì ranne nu la putimu fare de suli e ttocca cu ne facimu jutare de tutti l'avitri ristiani. Ma nunn'ìmu spruvare ca Diu ne manna lu ddalluju, ca si no fessi suntu cu ne jutene. Llora imu ccuntare tutti lu stessu cuntu. Imu dire ca: “Domineddhiu m'ane cusijatu cu piàmu la via de lu fiume, cu ne sciamu a munte, a ddhu m'ane ssicuratu ca se stane meju, ca poi li mmannamu a pijare cu se ne vennu tutti appuru a nnui.

Sem - Cci fazzu, tata, vau cu vannìsciu?

Nuè - Sine spargi uce. Dinne a tutti chiri ca ffrunti ca jeu, capu de li capi, pe bula de Diu, voju cu fazzu na festarra lu giurnu de la luna tunna. Ne rricujimu tutti a quannanzi sutta a la gnàgnala a dhunca nci su le chianche de l'artare. Dilli cu nu bennu cu li mani mmanu ma cu nnucene scenchi e castrati, aviniceddhi e crapetti, ma cusì tanti, ca lu ndoru de la carne rrustuta ane rrivare fenca a dha susu a Diu. (a lu crammane)

Nuà - Puru stammane t'azzi mprima? A dhu te tocca a quist'ura ca lu sule nu se vide?

Nuè - Essu cu fazzu l'acqua ca ierisira aggiu busatu cu lu mieru. (dopu nu picca)

Nuà - Nc'iai misu tuttu stu chiempu pe do' cocce d'acqua?

Noè - Trovi sempre ncicchinnonne, tie. Nu lu sai ca tegnu 600 e passa anni e me scinne cu lu cuntacocce? Senti mo, osci vennu tutti e dopu la manciata, ttocca cu li mmiziu unu pe unu a chiru c'annu ffare de crai a nnanzi. Cu bidi mo' a dha ffore, li strafizzi? nc'è cu te mini li mani a li capiddhi! Jerisira tardava cu piu sonnu, panzannu a quanti ristiani e a quante sciurnate de fatica nci volene cu struncunamu centanare de pedi de pignu, ma mmagginannu ca chira era la ula de Diu, me zziccò lu sonnu e ntisi la uce de l'ancileddhu ca me prumintia, pe stammane, tutti li fierri fatti mposta pe lu barcune. E nu boi ca, mo ca su ssutu a dha fore, nu stannu stisi a nterra unu de costi a l'avutru? Maperò, jeu nu ssacciu comu li putimu maneggiare.

Jafet - Tata, lu sai ca quannanzi nc'è na rota cu la catina ca quannu gira struncuna li pedi de lu voscu. Nu bisciu l'ura cu fazzu comu m'a mmusciatu dhu carusu, stanotte a nsonnu.

Cam - Tata, tata, s'ane vveratu lu sonnu c'aggiu fattu. A quannanzi nc'è nu tavulune logNu cu lu sarracchiu ca gira e face a feddhe logNe puru li truncuni rossi.

Sem - Tata, Diu ne vole bene deveru! Stanotte m'è banutu a nzonnu nu carusu ca m'ane fattu bidire: comu aggiu sciuncire li tavuluni pe l'ossatura de lu barcune e cumu aggiu ncuddhare fitte fitte le tàvele una de costi a l'avatra cunussia se nfiltra l'acqua.

Nuè - Menumale pe sti fierri ca n'ane mmannati Domineddiu, fiji mei, si no comu ivene pututu fare? Quannu spicciamu lu barcune però, li precamu a nterra e la moja ca rria cu lu ddalluju, face lu restu. Ci poi, li fili e filori, ca rrivene ntra mijara d'anni, ne sentene lu bisognu, se li mmentene de suli!

 
 
 

LU SCIARDINU

Post n°186 pubblicato il 26 Ottobre 2022 da ginoscirocco

LU SCIARDINU

Carusu - E tie de dhu sta essi?
Carusa - T'aggiu scupertu de luntanu e m'aggiu mprossimata. Tie ci sinti?
Carusu - Nu lu sacciu. M'aggiu ddiscitatu stammane e m'è bbanuta a mente la vuce c'aggiu ntisa a ntra lu sonnu stanotte e me dicia ca lu nume meu è Adamu e ca su patrunu de tuttu stu sciardinu.
Carusa - Llora, ci tie te chiami Adamu, jeu me chiamu beddhazza?
Adamu - E va e va, vane, tie beddhazza, e cci nume è?
Carusa  - E va me piace, chiameme: e va.
Adamu  - Piace puru a mie. Pocca, de moi a nnanzi te chiamu Eva tuttuttaccatu però.
Eva  -      Me dole la ventre, tie sai cci g'è?
Adamu - Me sentu vacante puru jeu, sarà ca è la fame.
Eva   -    Aggiu vistu le crape ca se mancene le scrasce ma su sicura ca nu me piacene ca tennu le spine.
Adamu - Sciamu a ngiru ca me pare c'aggiu visti pedi de culummi, de pirazzi, de urmeculi, de scìsciule e de cutugni.
Eva  -  Varda, Adanu, ci sape comu su duci dhe mile.
Adamu - Pocca, dhu pede stane caricu a spezzassu. Tene le mile beddhe russe e beddhe rosse ma stannu mutu tise e ci le rria dha susu.
Eva - Macari te minti ccuvatu a nterra e te nchianu su lu cutursu.
Adamu - Nu nci la faci, assavoja quantu stannu tise!
Eva   -  Varda, Adamu, sta sacara, me n'ane ccota una iddha e me la sta minte a ntra la manu, cci dici me la manciu?
Vuce  - Nooooooo! Dhe mile su mei e nu le poti manciare.
Eva - Adamu, cci t'è banuta coccia? Percé dici ca nu me la pozzu manciare?
Adamu - Nu su statu jeu c'aggiu cridatu, però canuscu la vuce è la stessa de stanotte.
Eva - Focu nosciu, comu crida! Stane scusi, vola a ncelu, nu se face bbidire ma iddhu ne vide e ne sente! Dimannili percé nu le putimu mancu pruvare.
Adamu - Senti, Signuria m'ai dittu ca su patrunu de tuttu lu sciardinu, e mo me dici ca le mile, no?
Vuce  - Putiti manciare tuttu chiru ca truvati ma le mile de dhu pede: NO, percé nu boju cu ddavantati
        "
saputi" e nu boju mancu cu mparati cci g'è “lu bonu e lu fiaccu”.
Adamu - Ma ci nu ssapimu cci g'è "lu bonu e lu fiaccu", comu facimu cu scucchiamu? Ttocca cu li damu retta ca si no se stizza e nu la spiccia cchiui! Varda cci beddhu pede de fica, veni ca ne facimu na ncasciata de fiche.
Eva    - Me sentu meju. Lu sule è mpunutu, ne trasimu ntra sta rutticeddha cu passamu la notte a lu cupertu?
Adamu - Me pare ca dici bonu. Mo ccoju do frunze cusì ne stannimu a nterra.
Eva   - Adamu, la mila jeu nu l'aggiu minata, cci dici ne la damu na mozzacata padunu, tantu a cquaintra ci ne vide. Teni mozzaca puru tie.
Adamu - Cci g'è beddha duce, pare de zùccuru.

Eva   - Deveru e g'è fatta a puntu giustu ca se squaja a mmucca.
Adamu - Eva, tanìa raggione la vuce, sarà ca sta bisciu “lu bonu e lu fiaccu”.
Eva   - E comu faci cu lu sacci?
Adamu - Cu la mozzacata a la mila, me sta ncorgu ca teni do beddhe cuddhure ttaccate a mpettu, cci dici è “bonu o fiaccu” ci li do na mpastata cu li mani?
Eva    - Statte fermu, ca stasira sto cu doja de capu.
Adamu - Sentu frùsciu de pedi su le zìppere siccate, menumale ca nc'è scuru ca si no ci sape cci se menzene, ci ne videne de costi tutti doi nudi.
Vuce - Mmaledetti, mmaledetti! Mannaggia a bui e a tutta la strappina voscia, v'iti manciata la mila e mo v'iti ncorti puru ca siti nudi!
Adamu - Sempre signuria sinti? Ci nu si bistu si ntisu! Comu è ca pisti li pedi nterra quannu camini, nu voli cchiui a ncelu?
Eva   - Sarà ca Signuria sinti bonu e parduni tuttu. Lu sacciu imu paccatu ma pe na menza mozzacata de mila ne dai la mmaledizione? Me crisciu ca sutta a dha vuce cridazzara, se ccuccia nu core bonu e me crisciu ca ne parduni.
Adamu - Si ccuttenta mo? Ci t'a criata! Nc'era bisognu cu dai retta a la sacara?
Eva    - Cci ne sapia jeu de “lu bene e de lu fiaccu” ca ci l'ìa saputa prima ca era "fiaccu", fessa era era stata cu me manciu la mila e cu te la fazzu pruvare.
Adamu - Mannaggia a tie e de quannu t'aggiu ffruntata.
Eva   - Te pare a ttie mo ca nu te la scuntavi cu mie.
Vuce   - Mo ca canusciti “lu bonu e lu fiaccu” sta ve llitacati. Sciativene de cquai! Stu sciardinu nu ve lu mmeritati. Sciativene sperti e damerti a ngiru pe tutta la terra, nchìtila de ristiani e de moi nnanzi muriti quannu ddavantati vecchi e ttocca cu faticati cu putiti campare e tie, beddha mia, ttocca patisci le doje de sgravu, quannu ddaventi mamma.
Adamu - Sciamene ca nu bboju cu lu sentu cchiui. Ci sape cci bole, quannu dice ca ddaventi mamma.
Eva   - Llassa stare, aggiu capitu jeu, ca ci pe ci sa, nu me fazzu passare la doja de capu, li fiji, cu inche la terra de ristiani, se li face sulu.

 
 
 

A MISSA

Post n°185 pubblicato il 13 Agosto 2022 da ginoscirocco

Me crisciu ca nu tutti canuscene sta vecchia poisia de lu Oronzu ANDRETTA de Lecce

 

DISCORSI INTRA LA CHIESA MENTRE SE DICE MISSA

     

- Ave Maria, grazia prena ….....

furmine a lu cane e a ci li tene,

e tie vagnona dillu a Donna Nena,

ca cu li cani a Missa nu se vene.

Pater nostru quesinceli …...

ce peccatu dha fija te lu Vitu

cu ba se sposa quiddhu Don Rafeli,

dhu vecchiu ntasciunatu rimbambitu!

Gesù Cristu meu la pruvvidenza …..

comu spicciara, Nina, dhe quistioni

te lu quasta mistieri e la Vicenza

ca s'è tirata l'occhi pe lu Ntoni? -

  • Iddhu s'have misu l'avvucatu

e tene mesciu Peppe testimone,

ca l'have vista cu lu nnamuratu

ntra na casa rrittu 'lla stazione.-

  • Guarda guarda, cummare, ci sta trase,

ce taieddhuzza an capu s'ha calata:

nci suntu li percochi, le cirase,

na mila na mbrunella, na patata. -

  • E quiddha, Tetta, cu lu lazzu t'oru

ca sta 'nnanzi l'artare, ce ccappieddhu!

Nc'è la mbrucacchia, nc'è lu pumitoru,

nu nitu a mmenzu cu lu passareddhu,

fibbie, fiureddhi e pinne te caddhina.

Quannu camina comu se lardiscia,

se studia te dhu motu se cumbina,

e comu è mescia cu petteculiscia! -

Quann'è ca mmurmura l'hai te sintire,

dha brutta nverdicata pinzierusa.

Puru de la Peppina n'ha ce dire,

ca se ne stave a casa sempre chiusa.

A iddha 'ntantu certu nu' ssimija

ca nun ci passa e spassa te la chiazza

e pinzieri de l'autri nu se pija,

nunn'ete comu iddha la pupazza. -

  • Hai ragione, cummare, e cu ne vinni

puru a la Rosa li n'ha titte tante,

te vene cu la rranfi e cu la spinni,

dha brutta liguacciuta e murmurante. -

  • Gloria Patre, Fiju e Spiritu Santu ….

    - Lu prete, Tetta, sta 'lla conclusione,

ttocca cu ne 'mpruntamu fencattantu

cu sciamu pe' la santa comunione. -

  •  
    • Quista puru è na cosa te vitire,

e mo' ca spiccia spetta ca va' bbegnu,

alla sacristia lì l'aggiu ddire

ieu pili su la lingua nu ne tegnu.

Li ticu ca nun è cu se la pija

ma cu nu fuscia comu na sciuscitta,

ca la missa tantu prestu la nturtija

ca nu te ccorgi mancu ca la titta.

 
 
 

L'ANIMA

Post n°184 pubblicato il 27 Luglio 2022 da ginoscirocco

L'ANIMA

C . A ll'anima tua … e nci vulìa tantu cu beni? Ane cchiui de menz'ura ca te sta spettamu comu do fessi.
 A . A ll'anima voscia, de tuttidoi. Ci su ddamuratu sarà c'aggiu ccapatu nu piernu, no?
B . Cci centru jeu? Pijatela cu l'anima sua ca la mia, ci l'ane mai vista.
A . Nn'imu ppena uniti e già castimi, iddhu se la pia cu l'anima mia e tie ca nu bidi la tua, comuquannu ca l'anima se vide, ciuveddhi la pote vidire.
C . Fùttitivene tantu: storta vane daritta vene l'anima mia a Mparadisu 'u bascia.
A . Bonu puru tie, cu tutti li paccati ca teni, àvutru cca Mparadisu, ci propiu propiu vole Diu, e te vane bona, l'anima tua pot'essere ca vane a Mpurgatoriu e fazza Diu.
C. La tua nvece nchiana daritta daritta a Mparadisu! Ma cci te menzi mmenu ca tie vai a Mparadisu percé teni lu fiju prevete?
B . Nu be pijati pena ca quannu muriti sciati tuttidoi cu faciti terra pe cìciri.
A . E tie none?
B . Comu no? Puru jeu, pocca, puru a mie me ttocca a dhai ma jeu nu tegnu le mire vosce cu nchianu a dhassusu, jeu me ne rrimagnu a cquassutta, a cquai su natu e a cquai spicciu, prùvele era e prùvule ddaventu.
C . Percé nui, nu facimu lustessu?
A . Cittu tie, ca nunn'ai capitu nenzi. Istu sta cunta ca quannu more spiccia tuttu, ca nu cride ca rrisuscitamu e ne nchianamu a ncelu a ncarne e osse.
C . Percé tie te cridi de veru ca scinnimu de dha susu cu ne rricujimu l'ossateddhe nosce e rispisciamu ttorna? Jeu me menzu cchiui ca ne trasimu ntra lu corpu de l'àvitri, comu se la crìdene puru l'indiani, ci l'a criati.
B . Comu dice issu la panzavene puru li primi veschi Ristiani ca a pparu a li greci ntichi, chiamavene “anemos” lu fiatu e dèsara lu nume de “animali” a le vestie ca rrafiatavene e sulu dopu se mmentara ca li ristiani tanivene l'anima.
A .
Pe tie llora simu tutti animali senz' anima? Pozzu capire le vestie ca chire l'anima nu la tennu ma nui ristiani, comu faci cu dici ca nu tanimu l'anima, ci Domineddiu ne l'ane data a lu mumentu ca simu nati?
B . Vidi ca le cose nu le sai, cu tuttu lu fiju prèvete! Ci Domineddiu l'anima ne la dane quannu nascimu, me dici percé la Chesia dice ca è paccatu ci na ristiana prena se vasta cu la mira cu nu fazza nascire lu criaturu?
A . Tie vo' cu me mbroji, cci centra mo' chiru ca dici. Domineddiu l'anima la dane quannu se cria lu vagnone, puru ca dicimu …. quannu nasce. Lu tata e la mamma dannu la vita a lu fiju ma è Diu ca dane l'anima a lu corpu e lu face scucchiare pe lu bene o pe lu male e quannu lu corpu more l'anima torna attorna a ncelu e vane a l'Infernu ci s'ane compurtata fiacca e a Mparadisu ci ane secutatu li boni cusij c'ane uti e fazza Diu.
C . Nc'è puru lu Purgatoriu, ci v'a criati, cci be l'iti scurdatu?
B . L'ebrei però, nu se sape percè, dicene ca Diu dane l'anima a lu criaturu dopu 40 giurni de quannu è cuncepitu e li previti de l'oriente dopu 120 giurni.
C . E cci te ne futti ttie de chiru ca penzene a dhe vanne, tantu l'anima nu la teni.
A . Dinnanala ca nui facimu comu dice lu Papa nosciu e nu ne ncaricamu de l'avitri.
B . Ma ci lu Diu vosciu è a pparu a chiru de l'Ebrei, comu è ca de lu Nticu Làscitu pijati sulu chiru ca ve vane a geniu? Istu è bonu e istu è fiaccu, istu ne piace e istu none, comu lu sacunnu cumannamentu ca l'iti scanciatu de sana chianta a paracone a chiru ca Diu, comu diciti vui, dese a Musè.
C . Puru tie però ne cacci sempre una nova, ci t'a criatu, de dhu li piji tutti sti saletti?
A . Pe chiru sarà ca teni raggione, ma comu facivene li primi veschi cu cunvèrtene li pacani a lu Cristianesimu ci nu facivene bidire mmenu na ficurina de Cristu e de la Madonna, propiu a chiri ca erene bituati cu vardene le beddhe statue de marmulu de li ddii loru?
B . A cquai te spettava, beddhu meu, vui, li pacani l'iti mbrujati cu le prediche fàvese, dicennu: ca l'urtimi su li primi, ca l'avitri n'annu vvulire bene comu nui vulimu bene a iddhi, ca ci more a nume de Diu, l'anima sua nchiana a ncelu a ccosti a Iddhu e lu corpu ndrafisca e spiccia de tribulare su sta terra fenca a lu “tiesilla”.
C . Se dice puru ca ci te dannu nu scaffu a nfacce, ttocca cu giri la capu de l'avatra menza cusì te ne ncoddhene n'avutru, macari puru cchiù beddhu rossu.
A . Diu ane criatu l'ommu a ssamijanza sua e l'ane llassatu libburu cu scucchia lu bene o lu male.
B . E comu faci cu dici ca l'ommu ssamija a Diu ci lu Diu tou nu ll'ane vistu mai ciuveddhi? E comu faci cu dici ca Diu ane llassatu l'ommu libburu cu scucchia, quannu nu faci avutru cu dici, mijara de fiate lu giurnu: ci vole Diu?
C . Cci ccentra mo stu fattu, ci t'a criatu, e ccertu cca ttocca cu dicimu: ci vole Diu.
A . Li ristiani nascene tutti cu l'anima santa ma poi scantunene e cu lu chiempu se vàstene e fazza Diu.
B . Ci poi l'ommini se vastene cu lu chiempu, me pare ca nunn'ane mancu spettatu mutu, ci dopu picca: Cainu ccise fravasa pe cilusia; Abramu se unìu cu la serva, cu li fazza nu fiju, e poi, quannu li nascìu Isaccu lu fiju licitimu, ne cacciò de casa, la serva cu lu fiju e li mmannò sperti e damerti ntra lu desertu; lu Isaccu, su lettu de morte, foe pijatu pe fessa de la mujere ca li fice benadire Giacobbe a ppostu de lu fiju cchiu rranne, Saù; lu Giacobbe, cu nu face la fine de l'Abele, ttuccò cu se ne fusce luntanu a dha lu ziu e spusò, unadopulavatra, le do' cucine e fice na barca de fiji e, ntra de issi, se vulivene cusì bene, ca li cchiu ranni se vinnira, comu schiavi, li cchiu piccinni.
C . Li sordi càccene l'occhi puru a lu diavulu. Ci sape quantu ccucchiara, ci l'a criati!
A . L'anima cusija lu bonu ma lu corpu se ne futte e pija le fiacche vie e fazza Diu.
B . Ma quale anima, è sempre Diu ca face cci bole. Pijamu lu Nuè, ca pareddhu stia a ngrazie de Diu, quannu li vinne a ricchia cu llassa tuttu e cu fràbbica nu barcune percé a Iddhu l'ìa vanuta la ula cu face la ddalluju.
C . Menumale ca lu vvisò a chiempu!
A . Pocca, menumale, comu dice issu, ca cusì, sarvò tutte le razze de li ritiani e chire de le vestie e fazza Diu.
B . Nu me pare ca Nué, dha fiata, tinne fìcutu, anzi se la fice sutta pe la paura cunussia muria nfucatu e se ne futtìu ca murivene tutti li ristiani e tutte le vestie de lu munnu.
A . E cc'ìa pututu fare, pareddhu, a frunte a la nniputenza de Diu?
B . Nuè ìa ttuccatu cu ppuntiddha li pedi a nterra e ìa utu rrispunnire: o ne NFUCHI TUTTI o CIUVEDDHI!

 

 
 
 

NDURTU E NDURGENZA

Post n°183 pubblicato il 06 Giugno 2022 da ginoscirocco

NDURTU E NDURGENZA

 

Lu ndurtu e la ndurgenza suntu do' perdunanze mmentate de li ntichi cuvarnanti quannu, pe li cuntantizzi, cu se fannu beddhi puru cu li fiacchi ristiani, li facivene ssire de lu carciuru e li scancellavene li paccati. A dhi chiempi, quannu nchianava nu rre nou o istu se spusava o li nascia nu fiju, pe li presciarizzi, facia lu ndurtu e sbacantia li carciri de ssassini, de latri e de mbruioni. Puru quannu facivene nu Papa nou, istu cuncidia: comu capu de statu, lu ndurtu a li cunnannati e comu capu de la Chesia la ndurgenza de li paccati. Pe comu me ricordu, tutti li Papi, comu capi de la Chiesia, annu sempre date le ndurgenze pe ogni festa bona. Ma le ndurgenze cchiu bone, chire beddhe chine, bone pe tutti li paccati, vanivene rricalate a chiempu de Giubileu quannu li ristiani a mijara se partivene de luntanu de 'gnibanna e vanivene a Roma cu se le pijene apparu a la benedizione a ll'urbi e a ll'orbi.

Mo, iti ssapire ca erene passati cchiui de mille anni de quannu lu Mperatore Custantinu ia fatta frabbicare a Roma na Chiesia beddha ranne a dhunca era statu misu a Ncroce, capisutta, Sampietru e, siccomu stia forimanu de dhai de lu fiume, era stata ntrassata e a, dire lu veru, a certi punti sta nzignava puru cu scarra. A l'annu de lu Signore 1503, ddavantò Papa Giuliu Sacunnu ca, prima mprima se dese de fare e cumannò a li mesci cu scarrene la chesia vecchia e cu ne frabbichene una nova, cchiu bedha e cchiu ranne. Paredhu, lu Papa, s'ia fatti fiacchi li cunti e quannu se ncorse ca li sordi nu bastavene, li vinne mmente l'Attu de perdunanza de lu 1294 dunatu de lu Papa Celestinu Quintu e cusì lu Papa Giuliu predacò a ll'urbi e a ll'orbi ca se putivene dare sordi e fare rricali pe la Chesia nova de Sampietru a scuntu de li paccati. Stu Papa campò ncora 10 anni e quannu morse lu frabbicu stia a dhai ncora mpisu percè li sordi rricoti erene stati picca.

A lu nou Cuncistoru, vinne scucchiatu, nu carusu de nume Giuvanni, ca era fiju de lu Larenzu de li Medici, e se dese lu nume de Papa Leone X. Issu, comu fiju de lu “Magnificu” tania già la capu china da samenti e cusì chiamò a Roma lu Mmicalanciulu e lu nnuminò capumesciu de lu frabbicu nou de Sampietru. La capu sua era bona deveru ma senza sordi lu fischettu nu sona e, siccomu ca lu sagnu nunn'è acqua, ca percé li nnantisciuti soi erene ddavantati ricchi spunnati facennu li marcanti e li mprestasordi a ntaressu, panzò bonu cu cummercia le ndurgenze.

Mancu cu la penza do' fiate, se fice purtare: carta, pinna e calamaru e scrisse la “Taxa Camarae” ca nunn'era avutru cca la sfirza de tutti li paccati, ca li ristiani ponnu fare, cu de costi quanti sordi nci vulivene pe la ndulgenza. Ditta cusì, unu pote panzare ca la ndurgenza cancella peccatuzzi fatti senza ficuzione, e nvece no, percé suntu tutti paccati de codice penale ca moi se scuntene sulu cu anni e anni de carciru.

Tutti li 34 paccati scritti su dha lista, suntu spiecati pe filu e pe segnu maperò jeu, cu nu la fazzu mutu logna, aggiu scucchiatu sulu chiri ca me su parsi cchiu strammi e aggiu misu puru de costi a li sordi ca nci vulìvene tannu pe la scancellatura, l'euri de moi:

  • lu prevete ca se ccucchia cu na monaca, cu na cucina, cu na napute o cu na sciuscetta, paca 67 libbre e 12 sordi (2.704 € ca.):

  • lu prevete ca se ccucchia, contronatura, paca 219 libbre e15 sordi (8.790 € ca.) maperò ci lu stessu paccatu lu face cu vagnoni, vestie o fimmene, (bastene) sulu 131 libbre e 15 sordi (5.270 € ca.);

  • lu prevete ca rruvina na vergineddha paca 2 libbre e 8 sordi (96 € ca.)

  • la monaca ca s'ane ccucchiata cu masculi, de intra e de fore a lu cumentu, maperò vole cu ddaventa lustessu superiora, basta cu paca 131 libbre e 15 sordi (5.270 € ca.);

  • l'assassinu ca ccide cchiu de nu ristianu, maperò tutti ntra lu stessu giurnu, vale comuquannu ca n'ane ccisu unu sulu e paca sulamente 15 libbre, 4 sordi e 3 denari (608 € ca.);

  • lu maritu ca mazziscia la mujere paca 3 libbre e 4 sordi (128 € ca.), maperò se la ccide paca 17 libbre e 15 sordi (710 € ca.) ma ci però la ccide cu la mira cu se sposa cu n'avatra fimmana, paca 32 libbre e 9 sordi (1.298 € ca.);

  • unu ca ccide la mamma o lu tata o nu frate o na soru paca 17 libbre e 5 sordi (690 € ca.) ma se ccide nu vescu paca 131 libbre, 14 sordi e 3 denari (5.268 € ca.);

  • l'assoluzione e la sicurezza di non essere perseguiti per i crimini di rapina, furto o incendio, costerà ai colpevoli 131 libbre e 7 soldi (5.254 € ca.).

     

    NOTE:

    1) Quest'ultimu comma, copiatu pari pari dal testo (tradotto dal latino), ci fa capire che l'indulgenza cancellava il reato sia in cielo che in terra e la Chiesa garantiva l'impunità e la non perseguibilità del crimine mediante il diritto di asilo;

    2) La libbra del tempo era pari a 20 soldi ed un soldo pari a 12 denari;

    3) Con sommaria ed arbitraria quantificazione monetaria ho indicato tra parentesi il valore attuale, stimando il potere d'acquisto del soldo pari a circa 2 EURO attuali.

 

 
 
 

CI A LE STIDDHE E CI A LE STADDHE

Post n°182 pubblicato il 26 Aprile 2022 da ginoscirocco

CI A LE STIDDHE E CI A LE STADDHE

Tanti anni rretu, jeu era ncora vagnone, vinnara a Prisicce li Passiunisti. Na sira, de susu a lu purpitu de la chesia matrice, predacara, lu cuntu de na vagnona, a dha vanna a li paduli de Roma, ccisa pe manu de nu caruseddhu ca ìa vulutu cu ne mbrufitta e iddha nu se stese. Puru ca erene passati cinquant'anni de quannu era ccappatu stu fattu, jeu rrimasi fiaccu percé quannu la ccisara dha vagnona era cchiui o menu sozza mia. Poi sippi ca propiu quiddh'annu, lu giurnu de Saggiuvanni de lu 1950, lu Papa Piu XII, in pompamagna, dopu quarantott'anni de cavasa de beatificazione, la fice Santa su la chiazza de Sampietru a Roma cu lu nume Maria Goretti. Comu erene sciuti li fatti, pe filu e pe segnu, li sippi dopu, quannu vitti a lu cinama de Prisicce lu firmi “Cielo sulla palude”.

Erene ppena ppena passati quattru anni e menzu de quannu era stata nchianata su l'artare Santa Maria Goretti, ca n'avutru fattu, paru paru, ccappò a n'avatra caruseddha de tridici anni, lu giurnu de la Befana de lu 1955. Sta fiata lu fattu ccappò a dha vanna a la Sicilia a lu paiseddhu de Muntedoru, ntra la pruvincia de Cartanisetta. Lucedda, cusì la chiamavene Lucia Mantione, fija puru ista de famija povara e se buscava già lu stozzu de pane quannu li signuri de lu paese la pijàvene pe serva a sciurnata. La vespara de la Befana, ssiu de casa cu ba ccatta li pospiri e nu turnau cchiui. Tre giurni dopu la truvara stisa a nterra a mmenzu a lu feu e, puru ca ìa chiòpputu notte e giunu, le rrobe erene ssutte. Nu se sippe mai ci n'ìa busatu e cu nu begna sprovatu, l'ìa ccisa, povara Lucedda.

Me crisciu ca tutte doi ste caruseddhe, prima cu bennu ccise, ci sape quantu annu cridatu e annu lluttatu cu nu bennu vastate e pe certu, annu zata la capu a ncelu chiedennu jutu a la Madonna e a Gesù Cristu.

La sbentura l'ane mise una de costi a l'avatra, morte tuttedoi pe mmantanire la propia nnucenza, pòvere criature, ma mentre a la Maria Goretti li ficiara lu santuariu e la nchianara su l'artare, lu corpu mortu de la Lucia Mantione nu lu ficiara mancu mprossimare a la chesia. Lu parrucu, cu la scusa ca era morta senza cu se cunfessa, nu bose cu li descia mancu na stizza de acquasanta e mancu lu ndoru de lu 'ncenzu. La precara a nterra a n'agnulu scunsacratu de lu campusantu e senza mancu na Croce su lu sabburcu.

A dire lu veru, comu se dice, lu chiempu è calantommu, e cusì, dopu cchiui de menzu seculu, propiu l'annu passatu, stu fattu è rrivatu a la ricchia de lu vescu c'ane panzatu bonu cu li face lu funerale, moi pe tannu.

 
 
 

TIESILLA

Post n°181 pubblicato il 13 Gennaio 2022 da ginoscirocco

 

TIESILLA

     

  • Venerinaa, llàssili lu coppullinu a ncapu, fija mia, cusì stane cchiu cautu.

  • Ma è mortu, mamma, cci se ne face cchiui, lu tata, de lu coppullinu.

  • La cautela è sempre cautela, fija mia, puru ca lu tata è mortu.

  • None, mamma, mo rrivene li fratelli de la Ssunta pe lu Tiesilla e voi cu lu trovene cu lu coppullinu ncora ncapu?
    Stu cuntare lu ntisi dha mmane de muti anni rretu quannu, ncora piccinneddhu, ne pprasantamme, jeu e mama, a casa de lu Scarpante ca stia ntra la strìttala ca face agnulu, ma tanivene le ssute ca ncorparavene e de dhai, la mmane mprima, ìvene ntisi li cridi e li chianti.
    Dopu picca ca stavene a dha intra, rrivara li tre fratelli, vistuti cu le rrobbe de uttisciana, senza càmisu e senza muzzetta, se ssattara a ntornu a lu lettu e se misara a cantare ca nu la spicciavene cchiui. Tanivene tuttu a ncapu e cantavene tutti de paru e senza cu se fermene mai. Jeu nu ziccai mancu na palora de tuttu dhu cantu de chesia e me ncorsi ca mancu mama lu sapia bonu, percé mmuvia sulu li musi, ma nu cantava.
    Lu Tiesilla, pe ci nu lu sape, è lu cuntu de chiru ca se ccappa DHU GIURNU quannu spiccia lu munnu e nui ne nchianamu a ncelu a ncarneosse e l'anime de li nnantisciuti nbece, scinnene su la terra cu se pìjene lu corpu loru e poi se ne tòrnene a ncelu. A dha susu tutti de paru poi, spettamu cu sapimu, ci pe ci sa, vanimu sciudacati: boni cu restamu ampressu a Diu o fiacchi cu vanimu scunfunnati ntra lu focu de l'infernu.
    Stu cuntu l'ivene sempre predacatu tutti li prufeti de quannu era nzignatu lu munnu fenca a l'annu de lu Signore 1250, qannu nu ccertu Tumasi de Celanu, monucu de Saffranciscu, lu scrisse a canzune, cu la mira ca li ristiani, pe la paura de l'infernu: ddavantavene cchiu boni, se raccumannavene, mmane e sira, l'anima a Diu e facivene dunu de rrobbe e de sordi a la chesia a scuntu de li paccati de li vivi e de li morti.
    Mo m'è banutu a ncapu stu Tiesilla percé sta se sparge uce ca lu curuna ne l'ane mmannatu Domineddiu comu segnu de la fine de lu munnu. Li prufeti de tutte le lèbriche annu cuntatu e cuntene ncora, ca DHU GIURNU:

  • TUTTI nui ristiani vii de TUTTU lu munnu ttocca, tuttu de paru, cu murimu tutti de paru e poi ne nchianamu a ncelu a ncarneossa;

  • TUTTE l'anime de li nnantisciuti, scinnene su la terra, se pijene lu corpu ca tanivene de vii e se ne tòrnene attorna a ncelu;

  • TUTTI poi, morti de tannu e morti frischi, ttocca cu sciamu, secutannu lu sonu de la tromma, a la valle de Giosafatta pe l'Urtimu Giudiziu.
    Ditta cusì, nu me pare cosa ca se pote fare de lu osci a lu crai, ca puru cu mori nci vole lu chiempu sou. Mintimu puru, ca lu curuna, lu culera, lu vaiolu, la peste bubbonica, lu carbonchiu, la malaria, la spagnula, la tubercolosi, lu tifu e tutte l'avetre malatie, ne rrivene tutte de paru, nu se pote mai fare lestu lestu, ca nc'è sempre chiru ca tene lu cojuru cchiu tostu e more dopu l'avitri oppuramente ca troa la medicina giusta o lu vaccinu bonu e nu more pe nenzi.
    Me pare ca putia turnare lu ddalluju, ma puru pe quistu nci volene cchiui de quaranta giurni de mmalechiempu cu l'acqua ca la mina a “comu Diu la manna” e nc'e sempre chiru ca stane su lu pizzu de munte a dhu l'acqua nu pote rrivare mai, nu se nfuca e se sarva. Ma poi, pe dittu, Domineddiu se ddispiaciu mutu cu l'urtimu ddalluju e prumise ca nu ne nfucava cchiui cu l'acqua.
    Meju è nu beddhu tremulizzu de terremotu su tutta la terra cu li trabbucchi ca se aprene e gnùttene, ntra na sbutata d'occhi, tuttu e tutti. Me crisciu però ca nu se po' fare, ca moi la terra staci rriggetta, s'ane ndrafaddhuta, nunn'è cchiui chira de mijardi d'anni rretu. Nci suntu ncora li vesuvi ca spatterrene ogni tantu cquai e dhai ma nu su boni, me menzu, cu ne rrostene tutti de paru ntra nu giurnu, ca nc'è sempre chiru ca stane mutu luntanu e la face franca.
    Rrimane comu urtimu rrimediu, pe lu scatafasciu generale o “Poca Lisse”, comu la mmuntuvò Sagiuvanni, nu beddhu tuzzu de la Terra contru la Luna o contro na pumeta o n'avutru beddhu pescu rossu ca nata a ntra l'aria e ca 'gnittantu se face bidire a li paraggi nosci. Sulu cu nu scoppu cusì rrossu, stamu scuscitati ca la morte de tutti li ristiani de lu munnu rria ntra nu vidi e sbidi e ne putimu nchianare tutti de paru a cuspettu de Diu.
    Truvatu lu sistema de comu imu mmurire tutti de paru, nasce lu prublema pe l'anime de li nnantisciuti, pareddhe, ca quannu scinnene cu pijene pussessu de lu corpu, ai voja cu girene de na menza a ll'avatra, ntra tuttu dhu ntravuju, nu trovene mancu na rancateddha d'osse. Pesciu poi, è pe l'anime de chiri ca su stati brusciati e la cinnere sparnuzzata a lu jentu, de chiri nfucati a ntra mare e manciati de li pescicani, de chiri morti de curuna, ca vannu de na menza a l'avatra de sabburcu a sabburcu e nu trovene na stozza de terra bona, cu pijene rriggettu.
    A cunti fatti, me crisciu, ca la “Poca Lisse”, ca li prufeti pe mijara e mijara d'anni n'annu tanuti su li crauni ddumati cu la paura, cci pe ci sa, ccappava a lu crai pescrai, nunn'è ncora rrivata e nu rria mancu moi e, me sa, ca ttocca cu spattamu ci sape quante mijara d'anni ncora.
    Ci, poi, comu “Poca Lisse” panzamu a la scumparsa, a llognu scire, de li ristiani de la facce de la terra, llora sì ca stamu su la bona via percé ne sta distruggimu chianu chianu de suli, senza la manu de Diu e senza li scumpiji de la terra. Murimu pe l'aria mbelanata ca esse de le fucagne de le frabbiche e de le machine, nu sulu pe l'aria ca gnuttimu ma puru pe chira càvata ca cria li mmalechiempi e ca squaja la nive e, spicciamu cusì nfucati, cu l'acqua ca scinne de susu e chira ca nchiana de sutta e ci s'a vistu s'a vistu.

 

 
 
 

LI VERBI

Post n°180 pubblicato il 20 Novembre 2021 da ginoscirocco

 

LI VERBI

La palora cchiui meju, a lu cuntare, è lu VERBU. Lu scrisse puru Saggiuvanni “Prima de tuttu nc'era lu verbu” e lu verbu era CRIARE, poi rrivò lu chimicu Lavoisier e disse ca “nenzi se cria, nenzi se strusce, ma tuttu cancia furma”. A quarchedunu sta ssuta nu li piaciu e rrimase fiaccu.

Pe mie lu verbu cchiu meju de tutti è VULIRE BENE. Nui vulimu bene a la mamma, ca nn'ane fatti, nu picca de menu a lu tata. Vulimu bene a lu prossimu ma nu a tuttu, sulu a chiru ca ne face còmmitu. Vulimu bene a la vita, a la noscia, se capisce, e cchiui ddavantamu vecchi e cchiui li vulimu bene e ne la tanimu stritta stritta ntra la dentiera. Vulimu bene a le vestie ca ne jutene e ne fannu cumpagnia, a chire cu lu pilu beddhu lognu, ca piacene mutu a le signure e a chire ca tennu li sanni janchi e logni ma a tutte l'avetre, none, le ccidimu e ne le manciamu. Puru a le chiante vulimu bene, pocca, spece a chire ca ne dannu le vulie, l'ua, le fiche, le pire e a chire ca caccene li fiuri beddhi e inchene l'aria de ndoru, ma a le foje de lu sciardinu e a le fojereste, nu li vulimu bene pe nenzi, ca ne le ccujimu e ne le manciamu: crude, dalassate o nfucate ntra l'oju frittu. Tutti vulimu bene, percé simu AMANTI: de la rrobba, de li sordi, de l'oru e de li diAMANTI. Mo ca sta penzu, percé quannu l'AMANTE è masculu, è nu signuru cu lu core ranne ranne ca bruscia de focu pe la nnamurata, ma quannu l'AMANTE è fimmana, è na fiacca ristiana? Va ssacci!

De quannu lu munnu è munnu, piace mutu puru lu verbu PUTIRE ma de cchiu quannu è nume cca quannu è verbu. Lu PUTIRE, pe seculi e seculori è statu sempre vula de grannezza. Lu primu ca se lu pijò foe lu furzurutu ca, a scaffi e càvici, se lu tinne strittu fenca a quannu nu rrivò lu turnu de lu lignuilognu. Istu, cu la dittolica, prumintia pe tutti fimmene e carne frisca a buttafasciu e tantu ncarnò li ristiani, ca tutticcoti, mazzisciara lu cchiu forte. Puru istu però nu lu tinne a lognu, ca nu bbinciu cu dane chiru ca ìa prumisu e ttuccò cu lu llassa a ci tania lu sale a ncapu ca se mmentava ca cuntava, de notte e de scusi, cu chiri ca stannu susu a ncelu, ca nci suntu, ma nu se fannu bidire. Stu tramanzanu era nu furbacchione natu e predacava ca era bonu: cu nduvina lu nnanzibanire de lu munnu e de li ristiani. Era iddhu ca facia ssire a ncelu lu sule de mmane e la luna de sira, nu sempre, sulu le sire ca dicia iddhu e la putia mmusciare tunna o a feddhe, chiu o menu rosse. Se vantava puru ca era bonu, cu lu jutu de chiri de dha susu, cu tegna a frenu lu munte ca spattarrava focu e fiamme, cu carma lu tremulizzu de la terra, cu nu face ddallujare ca si nò se nchia la rutta d'acqua e murivene nfucati ma de cchiui, cu scunfunna li nnamichi ca stavene ntra le rutte de costi ca de notte, se futtivene le fimmene, le vestie, le fiche e li pirazzi loru. Stu macaru putia facire tutte ste cose a costu ca li ristiani cridivene a occhi chiusi a chiru ca dicia e facia, ca li purtavene la giusta diuzione e li nnucivene scencareddhi e aviniceddhi de rrustire percé, a chiri de dha susu, li piacìa lu ndoru e a iddhu nvece la carne rrustuta. Siccomu, se cunta, ca l'arte de lu tata è menza mparata, puru li fiji e li fiji de li fiji de li macari ddavantavene macari e rrivara cu se mmentene ca pe ogni cosa ca unu putia ccappare, su la facce de la terra, nc'era a dha susu lu fattu mposta ca, a li ristiani, li jutava a sacunnu de quantu se disobbricavene e li facia stare fiacchi o murire ci nu purtavene nenzi o facivene li fessi nforza. Poi, nu se sape comu, nu fiju de macaru, ca se cridia cchiu brau de l'avitri, criò lu scumpiju quannu se mmentò ca, a dha susu a ncelu, nc'era nu diu sulu, ca de sulu ìa criatu tuttu e de sulu bincia cu cumanna tuttu lu munnu. Ma nu durò a lognu percé poi, quannu li fiji de li fiji de dhu macaru, se ncorsara ca, a paracone de nu diu sulu, li ristiani purtavene picca rrobba, se mmentara ca lu diu, sì era unu sulu, ma nu stia propiu sulu sulu percé tania, tornu tornu, nu saccu de anime sante patrune de ognunu de nui e de tutti li santi giurni de l'annu e cusì, a ngloria loru, turnara ttorna le feste, li vuti e li sordi.

 

 
 
 

BONASORTA

Post n°179 pubblicato il 16 Ottobre 2021 da ginoscirocco

BONASORTA

Na fiata, quannu nu ristianu o na ristiana rricalava na cuseddha (nu maranciu, do' mennele, do' nuci, nu taraddhuzzu, na cosa duce ....) a nu vagnone, istu ttuccava cu dice: “none crazie” e attorna “none crazie”, pe do' fiate, e sulu a la terza vota se putìa pijare lu rricalu dicennu: “bonasorta a ssignuria”.

La sorta era comu nu pescu rossu ca pannia su la capu de tutti li ristiani e, cadennu, li putia squicciare comu na sarvica. Se nascia cu stu pinzieri e unu se lu purtava pe sempre fenca rrimania su la facce de la terra, ca percene chiru era lu destinu sou. Se dicia ca a quarche agnulu de lu celu sarà ca nc'era nu libbru cu scrittu susu comu scia a spicciare ognunu de nui, ma ciuveddhi ncapava cu lu legge, e cusì tutti li ristiani stivene scuscitati, tantu quannu ccappava ccappava.

Ma nu tutti tanivene lu stessu panzamentu e cusì li cchiu sverti de capu se mmentara ca erene boni cu sbircene, su dhu libbru, lu nnanzibanire de li ristiani ma nu de tutti, sulu de chiri ca se putivene disobbricare.

Pe stu fattu, ognibanna e a ogni lebbrica, nci su stati: masci, prufeti, sciamani, macare, sibille, streche, fattucchiere, ruspici, àuguri, chirumanti, taruccari, astrologi, oroscupari, volve lappone, scapulomanti gialli, guri, santoni e paragnosti vari ca, futti futtennu, su campati e campene ncora a cojuru d'avitri.

Se cunta ca a li chiempi de li chiempi, quannu li ristiani vivivene ncora ntra le rutte, li macari nc'erene già e, senza cu sciamu mutu cchiu dhai, unu stia propiu quassutta a nui, ntra la rutta de portu Badiscu a tanamentu de Otràntu, cchiui de 7000 anni rretu.
Li primi ristiani ddimannavene a li macari: ci lu ddiu sule a lu crammane nascia ttorna; ci la ddia luna, quannu ddavantava beddha tunna, prima o poi scattava o se mpiccinnia attorna, comu na fàvice, a ogni morte de sule; ci a lu crai chiuvia e tirava jentu, rannanava o nivacava.

A ogni pizzu de munnu, li primi ristiani tremavene de paura: quannu santivene la terra mmuvire sutta a li pedi; quannu li munti spattarravene focu e cìnnere; quannu chiuvia pe giurni e giurni e l'acqua li nfucava ntra le rutte; quannu, curcati a ventre china, la notte facivene fiacchi sonni e se ddiscitavene tuttuccotu cu l'occhi scantaraddhati.

Muti de li nduvini se mmentavene ca stivene ncardasciati cu nu diu ca li spruvava, ntra nu visciu e sbisciu, li fatti de li ristiani ca vulivene cu ssannu comu la vita loru scia nnanzi e comu scia a spicciare. Li cchiui de issi se ssattavene su nu pescu de costi a lu tempiu e, pe picca sordi, tiravene a nduvinare la sorta o a spiecare nu sonnu a chiri ca passavene. Nunn'è ca mmistivene ma bastava cu ne zicchene una ca poi istu la cuntava a l'avitri e ddavantavene cusì bravi ca, a mpicca chiempu, rrivavene cu se ccattene le cisure tornu tornu a lu tempiu e criavene lu cummerciu de l'oraculi. Frabbicavene cusì locande pe li furastieri, staddhe pe le vestie, cantine pe le cummertazioni, àiere pe li sciochi e osterie pe la ventre.

Quannu jeu era vagnone giravene pe lu paese le macare de Sulitu e poi me ricordu nu carusu, ca scia a ngiru a li paesi, cu a ncoddhu na cascetta china de fujetti culurati e, pe do sordi, ne facia ziccare unu a la pica, ca cu lu pizzu de la ucca lu scucchiava ntra tutti e lu llassava a ntra la manu stisa de la caruseddha ca poi, lu purgia a lu macaru cu se lu face liggire, speranziusa, paredha, ca truvava lu nnamuratu. Me ricordu ca nc'erene puru le macare ca faticavene a casa e nu sulu se menzavene ca erene bone cu nduvinavene la ventura ma se vantavene ca putivene minare o llevare lu malocchiu a li poviri disgraziati.

Poi li chiempi su canciati, lu prucressu ane perti l'occhi a li ristiani ca, chianu chianu annu mparatu comu gira lu munnu, ma la paura de la “fiacca sorta” l'ì rrimasta a ncapu pe seculi e seculori. Li macari s'annu mmentate avetre furme de mbrojarizzi, usannu giurnali, radiu e televisione. Menumale ca moi s'annu rraduti puru percé li ristiani, scennu a la scola, nu nci cridene cchiui a macari e macarie ma fenca a jeri tutti li giurnali, de nutizie o de ntartieni, tanivene la paggina de l'oroscupu ca nduvinava ci, pe ci sa, eri natu sutta a na bona stiddha o sutta a la luna quintadecima o vacante. Me sta scurdava: bonasorta a tutti.

 
 
 

LI PATRUNI

Post n°178 pubblicato il 13 Agosto 2021 da ginoscirocco

 

LI PATRUNI

Ndrea - Veni, mbrazzàmene, tantu a nui lu curuna nu nne zzicca! Tie lu Carlu cardinale sinti? Te ttiru de la nasca!

Carlu - Stai cu li scherzi tie, e nu t'ai ncortu de chiru c'annu fattu dha ssutta.

Ndrea - L'aggiu vistu, l'aggiu vistu! Li mascarani mei s'annu misi de unita a li patimori toi. Annu fattu bonu, cusi, de li Morti, nu se pìene cchiui a petre.

Carlu - Tie te menzi ca ponnu rrivare cu stannu culu e camisa?

Ndrea -  Me crisciu ca sine, percé nu tennu nenzi de pardìre. Ci nne la face fare cu se llitechene. A chiempi passati, macari li mascarani mei erene cilusi de lu cummerciu loru, ca oju, mieru e pane nu li mancava.

Carlu - Puru li patimori mei erene cilusi de lu cummerciu de lu paleddhu e de li piezzi de ntra le tajate. Nunn'è ca s'annu rriccuti ma mancu iddhi su morti de fame.

Ndrea -  Mo ca sta penzu, comu è ca pe tant'anni nu t'ai mai fattu bbidire e mo cittu mmie e cittu ttie, veni cu me trovi?

Carlu -  Ma ... nu nc'è mai stata l'occasione, ma t'aggiu sempre mmuntuvatu, pe lu bonu, se capisce, e t'aggiu purtatu lu rispettu ca te mmeriti, ca sinti sempre mutu cchiu ranne de mie.

NdreaSimu stati a nu tiru de scuppetta e puru nu t'ai mai pijata pena, cu beni cu me faci visita.

Carlu - Sai com'è, nu bulia cu fazzu tortu a ciuveddhi, ca puru li capi de la casa mia nunn'è ca se pijavene mutu cu chiri de casa tua. Nu te dicu poi quante ttuccatu cu me ne sentu, quannu llassai a lu Carmelu cu se ne vegna a casa tua.

Ndrea  - E, cu giusta raggione, ca chiru era natu e crisciutu sutta l'occhi mei e cu bui nu tania nenzi de spartire.

Carlu - Me lu ricordu, era brau e comu me vulia bene, poi se ne vinne a casa tua e, comu se dice, mortu lu sciuscettu nu fomme cchiui cumpari.

Ndrea - Ma cci stamu ncora cu lu mie e lu tie, li paesi s'annu UNITI e me pare ca unu de nui doi è de cchiui.

Carlu - Percé me vardi cusì?

Ndrea - Nu lu nduvini?

Carlu - E jeu, ca pe lebbriche e lebbriche aggiu visti nascire e murire tanti patimori, sacunnu tie, mo, ttocca cu li llassu a manu tua?

Ndrea - Me pare ca do' caddhi nu ponnu stare ntra lu stessu caddhanaru e siccumu jeu su cchiu ranne e puru meju de tie, facimu a “patrunu e sutta”, ci voi cu rrimani.

Carlu - Tie nu ssai ci suntu jeu! A mie li ristiani me volene nu bene pacciu, ca percé l'aggiu scampati de la peste e tie? Ai fattu lu discipulu … cu rispettu de li Discipli pari toi!

Ndrea - Ci jeu e fratama lu Pietru nunn'ìvene datu lu jutu comu discipuli, tie eri rrimastu pacanu cu li dii rumani e nunn'eri mancu ddavantatu cardinale, beddhu meu!

Carlu - Ci nu nc'eri statu tie ncinn'era statu n' avutru, cu rrivene a dudici; ca poi, dicìmala tutta, era fravata ca jutava e tie stavi comu asu pe ficura, ma, siccomu ca ai utu puru tie lu martiriu, jeu te portu rispettu.

Ndrea - Menumale ca te ne ncorgi. Nu te scurdare ca jeu a cquai sto su lu circhiu cchiu tisu e tie stai muutu sutta. Jeu su mortu a ncroce fatta a perre e nnu ntra nu lettu comu a tie. Avutru cca: ccìssittie e ccìssujeu!

Carlu - Me pare ca è meju ci ne ncurdamu, ca mposta su banutu, e la spicciamu cu ne llitacamu ntra de nui. Me crisciu ca ci stamu de la stessa menza putimu rrivare cu ne fannu la festa: n'annu a mie e n'annu a tie.

Ndrea - Ma statte cittu, vane. Chiri moi stannu ncardasciati cu le feste de le canzuni, de lu culure de l'oju, de la pizzaca e te cridi tie ca penzene a le feste nosce? Su passati li chiempi quannu tutti, ma deveru tutti, me purtavene a ngiru a purgissione cu lu capitulu sanu, cu la banna e cu tuttu lusecuteu de prevateddhi, de fratelli, de fije de Maria e de lu Coredegesù, cantannu cu la cannila a mmanu. E' veru ca a mie me fannu ncora la focareddha ma me crisciu ca me la ddumene cchiui pe ficura cca pe autru, lu fannu, cusì vennu li furastieri e spennene sordi.

Carlu -  A tie mmenu se ricordene cu te fannu la focareddha, a mie mancu chira! Ci moi lu giurnu de la festa mia, cade de uttisciana, alla Missa vennu si e no quattru catti. Senti nu picca, tie ca stai ncardasciatu cu lu Capu de li capi, percé nu li cerchi la crazia, puru a nume meu, cu llea a dhi povareddhi la zi lella e lu curuna, a nume nosciu cusine ddavantamu attorna miraculusi, comu na fiata?

Ndrea -  Stai propiu cu l'acqua a ncanna, eh? Ma cci te passa pe la capu? E' spicciatu lu chiempu de quannu la gente cridia ca tuttu chiru ca li ccappava, era sempre pe cumannu de Diu, pe menzu de nui, se capisce. Ca poi, ci era cosa bona, Diu la facia a dunu e ci era cosa fiacca, la facia a scuntu de li paccati.

Carlu - Te cercu pardunu pe sta ssuta de capu! Nu ssacciu mancu cci m'ane piatu. Me sentu persu. … Llora ne mmenninu? Nu ne rrimane nenzi de fare?

Ndrea - Cittu, me sta vene a mente na penzata.

Carlu - E dilla, cci sta spetti?

Ndrea - Na cosa la poti fare propiu tie, ca si quasi sozzu de iddha, ve llavati sulu cinque seculi e ve capiti, meju!

Carlu - E dimme ci è sta ristiana ca va la trou mprima mprima.

Ndrea - Siccomu ca moi la festa de lu paese UNITU, nu la fannu cchiui: né pe mmie né pe ttie ma pe lu “paru sparu” ca nc'è statu lu sidici de dicembre e istu cade propiu lu giurnu de Santa Delaide, tie mo, sa cci ffaci, vai cu la trovi e li minti ntra li mani soi tutti li mascarani e li patimori, chiri vivi e chiri morti e li dici puru ca jeu e tie ne mmennimu e la llassamu libbra e franca, comu la sula patruna de lu PAESE NOU.

Carlu - Nu me piace stu discorsu ma sarà ca dici bonu! Mintimu na petra susu! Me menzu, ca li mascarani e li patimori, la ponnu piare puru a nsettu sta Santa Delaide,percè perdene nu piscatore d'acqua duce e nu cardinale ma se trovene cuperti sutta a lu mantu de na Santa Reggina, mujere de do' Rrei.

 

 
 
 

ANCILI E DIAVILI

Post n°176 pubblicato il 15 Luglio 2021 da ginoscirocco

 

ANCILI E DIAVILI

(tratto da "Strolacamenti de 3 vecchiareddhi")


C - Menumale ca su ssutu cu lu mbrellu, osci, ca si no m'ìa mmuddhatu tuttu, comu nu fessa.

A - Ne trasimu cquai, ntra la chiesia de lu Carminu?
B - Ane, camina! Cci bo' te dici nu Rusariu? La Missa ane de moi ca s'a spicciata.
A - Ci no, tie, macari trasivi, no? Me lu mmagginu comu: caminannu llattaluni su le scinucchie e strusciannu la lignua pe terra e fazza Diu!
C - Ne trasimu ntra lu cumentu, sutta a la Cumune, fencattantu nu spiccia de chiòvere.
B - Cquai nc'e ncora la porticeddha dhe dhu passavene li vagnoni ca ssivene de la silu de le mòneche.
C - Propiu quann'anzi me custai quannu lu Purginella vinne cu pia lu vagnone de sorsa e la monaca lu dimannò ci “spettava nu vagnone” e iddhu, ca era cchiu largu cca tisu, cu la ventre tunna tunna, li rispuse, mentre se la llisciava, “none, su propiu cusì”.
A - Li sai tutti sti saletti, nu te ne scappa nuddhu!
C - Cuntati sempre vui, ci v'a criati e a mie nu me ttocca mai?
A - Cunta puru tie, ai vistu ca l'Ancilu Custode tou t'ane fattu pijare lu mbrellu, cu nu te mmoddhi?
C - Iddhu dici ca è statu?
B - Pocca ca si no, scurdusu comu sinti, ci te la mintia a ncapu cu lu piji? A mie mancu lu diavulu me l'ane ricurdatu stammane, ssu ssutu senza e m'aggiu mmuddhatu a purginu.
A - Fanne lu spiritosu, vane, lu sacciu ca nu cridi ma nci suntu l'Ancili, ca si no, ci ne guida su la via daritta? E fazza Diu!
B - Percé jeu, ca nu tegnu l'Ancilu meu, stortu caminu?
C - Jeu me crisciu ca nci stannu l'Ancili e lu diavulu, ma nunn'è ca stannu culu culu cu nnui. Tante fiate, ca n'aggiu utu bisognu, de l'ancilu se capisce, nunn' aggiu vistu mancu unu de luntanu. Me pare ca ci nu te ratti sulu, nu te passa lu pruditu, ci v'a criati!
A - Mo chiri, l'ancili se fannu bidire de tie, na! Su Spiriti de Diu e Iddhu ne li manna cu ne tennu mente, ma sulu ci tanimu Fede e ci ne simu degni.
B - E nunn'era meju ci ne li mintia de costi, cu ne vàrdene de notte e de giurnu, cusi mmenu sparagnavene tutti dhi sordi, pe li carbinieri e le quardie ca tennu mente a li pulitici, a li giudici e a li tanti “vippi”?
C - Pocca, a prupositu de “vippi”, stammane m'aggiu vippata la suppa cu picca zùccuru, ca tegnu la zuccarina e mo me gira nu picchi la capu, ci v'a criati!
A - Papafranciscu, propiu l'avutru giurnu, n'ane ricurdatu ca nci su l'Ancili e lu Malignu ca è lu capu de tutti li mali nosci.
B - Ma lu Papanìvuru ane dittu ca nu nci suntu né Ancili né diavili, ma n'è rrimasta a ncapu sulu la ficurina.
C – E quannu l'annu fattu lu Papanìvuru, ci t'a criatu, ca jeu nu sacciu nenzi?
A - Issu se mmenta tuttu, ntra picca se n'esse puru cu lu Paparussu e le maranciane e fazza Diu!
B - Ai spicciatu cu lu spiritu de padata? Cci Ristianu sinti, ci nu ssai
mancu ca nc'è puru lu Papanivuru?
C - Papafranciscu jancu è, ca percé li nnantisciuti soi de quannùi nascivene.
A - Allora, sacciututtujeu, dimme ci è stu Papanivuru?
B - E' l'urtimu Capu de li monici Gesuiti de Santignaziudelojola.
C - Chiru ca scia a ncavaddhu a la cariola? Ci l'a criatu!
A - Cittu! Te minti puru tie cu le minchiate! E cci g'è c'ane dittu stu monucu ereticu ca cunta a schiovere, lu Signore cu lu dduma?
B - Ci è ddavantatu lu Capu de tutti li Gesuiti, nu me pare ca è l'urtimu fessa rrivatu, ci poi cunta a schiovere, percè tie ne sai cchiui de iddhu, allora povara Chiesia voscia, me sape ca tene l'ure cuntate!
A - Iddhu pot'essere lu Capu de tutti li monici niviri, moniceddhi e cozze cu la panna, ma nu pote nchianare su lu purpitu e predacare chiru ca vole! Sulamente Papafranciscu pote dire, istu e quist'avutru, ca comu Capu de la Chiesia è lluminatu de lu Spiritusantu e quannu cunta iddhu, è comu quannu ca cunta Diu o Gesucristu e fazza Diu!
C – Vardati ca è de mutu, ca è scampatu e jeu ttocca cu ba me viu nu cafè duce duce ca sinò perdu li sensi.
B - Ne poti fare puru a mmenu de lu cafè, tantu li senzi nu li poti pardire ca nu l'ai mai tanuti! Sta scherzu! Sciamu ca me lu piju puru jeu nu beddhu cafè càvutu cavutu ca sta frusciata d'acqua ane ndrafascata l'aria.





 

 

 

 

 

 

 
 
 

ABRANU NNUCE LA PACE ?

Post n°175 pubblicato il 06 Giugno 2021 da ginoscirocco

 

(da "A cummertazione")

ABRAMU NNUCE LA PACE?

Li Ebrei d'Israele e l'arabi de la Palestina sta se llitechene attorna de bruttu. Nunn'è ca nc'è statu mai nu chiempu ca s'annu vuluti bene ntra de iddhi percé su stati sempre comu cani e catti.
Me crisciu ca sta se ccidene pe lu jussu ca vantene tuttidoi su dhu stozzu de terra ca, comu se cunta, Diu “prumise” a l'Abramu e a li fiji de li fiji soi, ca de issu pijara lu nume de Ebrei. Nu l'isse mai fattu! De tannu, l'Ebrei e dha terra nunn'annu mai utu bene. Prima li Babilunesi, poi l'Egizi, poi li Macedoni, poi li Rumani, poi li Ottumani e poi tutte le strappine de ristiani ca stannu de costi, de nanzi, de taretu, de suttta e de susu. Suntu tutti capitosti percé tennu ncora le sanse de li ntichi ca dicivene “nu me ne futtu ca li buscu, basta ca me mazzisciu”. E' veru ca tutti volene cu cumannene su dha terra ma a mie ciuveddhi me llea de capu ca nfunnu nfunnu suntu llutte "sante" pe la grannezza de le Chesie, de le Muschee e de le Sinacoche.
Me crisciu ca tuttu ccumanzò a li chiempi de Abramu quannu, nu se sape percé, Diu se scucchiò l'Ebrei comu fiji scerti, ntra tutti l'avitri fiji e ntra tutte l'avetre razze e ddavantò lu Diu de Abramu. Mo dicu jeu, ci Domineddiu è giustu moi, era giustu puru tannu, e comu ane pututu fare: a ci fiji e a ci fijasci? Ma llassamu stare la Nniputenza.
Diu, prima, llassò tutta la terra criata a l'Adamu e a li fiji e a li naputi, pe fili e filori, ca se sparpajara pe ogni banna e pe quistu ttuccava cu eggia lu Diu de tutti e nvece, ddavantò lu Diu de Abramu.
Lu “Vecchiu Lascitu” cunta ca l'Abramu, natiu de Ur, s'ia ccucchiatu cu la beddha soru, de la menza de sire, nu de mamma, de nume Sara. Tutti doi de paru, cusijati nottechiempu de Diu, ca li dava la “Terra Prumisa” e tanti tanti fiji e naputi, bannunara casa e parenti e se ne scira a Canaan. Ma, comu è e comu nunn'è, li fij nu banivene e la Terra tantu Prumisa, era sicca ca nu chiuvia e le vestie murivene de fame e de site. Cusì l' Abramu e la Sara ttuccò cu bannunene ttorna tuttu e cu se ne vannu fucennu fucennu in Egittu. A quai se sparse lu vuce su li baddhizzi de la Sara e lu faraone vose cu la viscia. Abramu la ccumpagnò a lu palazzu ma, pe paura cunussia lu faraone lu facia ccidire percé, sulu ci era signurina o cattìa, se la putia pijare, se pprasantò comu frate, nu comu maritu. Ma lu diavulu è diavulu e nussacciu comu, lu faraone se ne ncorse e ne li cacciò de lu palazzu.
Quannu, dopu tantu chiempu, vittara ca nzignava a chiuvire attorna, se pijara la schiava Agar e pede nnanzi pe
de se ne turnara a Canaan.
Passara l'anni e la Sara, ddavantata ranniceddha, ìa perse le sparanze de nu fiju e cusì dese denzia a lu maritu cu se ccucchia cu la schiava giziana Agar e, mprima mprima nasciu nu fiju e lu chiamara Ismaele. A picchi picchi, la matrigna Sara pijò a core lu vagnone e se lu ntise comu sou fenca a quannu, pe miraculu, nu rrimase prena puru iddha dopu ca, cu lu maritu, ivene datu de manciare e de durmire a certi furastieri ca erene passati pe scasulità, vicinu a casa loru. Lu fiju nasciu beddhu scinciru e lu chiamara Isaccu. Quannu se fice ranniceddhu, la Sara, pe paura cunussia la rrobba scia a lu primugenitu Ismaele, tantu fice e tantu rumpiu l'anima, ca mise lu maritu cu le spaddhe a lu parite e, dittu e fattu, l'Abramu ne cacciò de casa la schiava cu lu fiju e cusì, pareddhi, se ficiara a la mpede, de pizzu a pizzu, tuttu lu desertu arabu cu nu saccu de pane ntustilisciatu e nu cojuru siccatu de crapa chinu de acqua. Menumale ca Diu vide e pruvide e cusì, mentre mamma e fiju stavene te ca te, cu se ne vannu all'avutru munnu pe la site, Domineddiu li fice cumparire a nnanzi a li pedi, nu puzzu chinu de acqua beddha frisca, ca rrisuscitava li morti.
Stu bruttu fattu de malanimu de Sara e de Abramu è ccappatu, annu cchiui annu menu, cchiui de quattru mijara d'anni rretu e l'Arabi nu se l'annu mai scurdata sta malefatta e mancu Diu. Nfatti, do' mijara d'anni dopu, Diu fice nascìre da n'ebrea e su la “Terra Prumisa”, nu vagnunceddhu, ca cu le parabele scuncassò le sanze de tutte le razze de Abramu prima e de tutta la terra poi, criannu, de capu a li pedi, nu “Novu Lascitu”. Poi, nu cuttentu ncora, dopu mancu 650 anni, Diu sciu a nsonnu a nu prufeta arabu de nume Maumettu e, ricurdannuli ca scinnia de la razza de Abramu pe via de lu fiju Ismaele, li dese, cu lu jutu de l'Anciulu Carbieli, n'avutru “Lascitu” ca pijò nume “Corano”.
Moi a Gerusalemme, la cchiu ranne città de la “Terra Prumisa”, nci stannu ristiani de tutti e tre li “Lasciti” e mentre unu de quisti tene casa sua, l'avitri doi vivene de paru ma facennuse dispietti ntra de iddhi: minannu bomme, scarrannu case e sfracellannu ristiani. Stamu speranziati, mo' tutti, ca l'Abramu cunta attorna cu lu Patreternu e se raccumanna cu nnuce La PACE, senza dalluji e caristie, su sta “Terra Prumisa” e ncorda, cusì pe' sempre, le do' strappine e le do' chesie, mintennu fine, dopu cchiui de 4000 anni, a li cuntrasti pulitici e religgiosi de li nnantisciuti.

 

 

 
 
 

LE FICURINE

Post n°174 pubblicato il 01 Maggio 2021 da ginoscirocco

 

LE FICURINE

 

A dhi chiempi, la sira notte de state, spicciatu de sciucare a carte a nnanzi a lu barra, senza mancu cu ne damu vuce, ne partivene tuttideparu cu ne facimu la caminata a la “villa”. Se dicia a la villa ma ne scaffavene mutu cchiu nnanzi, a fiate rrivavene fenca a la stuccata pe li Saccursi, eppuru dopu. A lu primu capanneddhu de carusi, caminannu caminannu, se ccucchiavene avitri vagnoni e a fiate rrivavene fenca a vinti parsuni e cchiui. Nc'era ci cuntava de scola, ci de fatti ccappati frischi, ci cuntava culacchi pe ridire e poi tuttuccotu unu ntunava na canzune e llora tutti ne mintivene a cantare cu tuttu lu fiatu ca tanivene a ncorpu. A quiddh'ura nu passava ciuveddhi e nui caminavene chianu chianu sparpajati pe tutta la via. Erene tutti ntra de nui masculi e pe li bisogni bastava cu ne cucchiamu a lu parite e, de suli o a cumpagnia, canciavene l'acqua a le vulie. Nc'era puru ci tania de fare cose rosse e llora zumpava lu pariteddhu e spicciava a ntra la vigna de le Fùnnere.

Na sira lu Vittoriu nchianò su lu parite e a lu scuru, zumpò de sutta. Tuttuccotu ntisi cridare la castignata cchiu rossa ca ia mai ntisa: “Mannaggia a centu metri de ficurine de santi poste una de costi a l'avatra”. Pocca, cadennu, pareddhu lu Vittoriu, squicciò cu lu pede nu “bisognu” beddhu rossu de la sira prima. Tutti mo spurramme a risi, mmagginannu cc'era ccappatu. Jeu, me ricordu, ca rrimasi fiaccu percé, cchiui o menu lu Vittoriu, cu na sula castignata, ia ziccatu cchiui de 1.600 Santi ca mancu tra le litanie logne, nci ne su tanti.

Stu fattu m'è banutu a mente chiempu rretu e cusì m'aggiu ricurdatu de quannu ntra lu libru de le cose de Diu, a na pagina sine e a una none, tania nfilata na ficurina. Li Santi pittati erene tanti ma chiru ca futtia tutti nunn'era né Santu Ndrea lu protettore de Prisicce né Sa Lluviggi, 'u Santu meu, ma era Sant'Antoni de Padua. Cchiui de Sant'Antoni poi nc'era Gesucristu: chiru ppena natu, chiru vagnone, chiru a Ciommu, chiru cadutu sutta la Croce, chiru nchiuvatu susu, chiru mortu stisu, chiru rrisuscitatu e chiru cu lu core a mpettu, lu Coredegesù. Ma ci de veru, tania cchiu ficurine de tutti, era la Madonna. De Issa, nc'erene tutte chire de la vita sua de quannu fu Nnunziata de lu Carbieli a quannu foe Ssunta a ncelu passannu de le Mmaculate e de le Cuncepite. Nci nn'erene poi nu saccu e na sporta de Madonne cu lu nume: de nu pescu, de nu munte, de na concateddha d'acqua, de na cisura, de na via, de na rutta, de nu paese e de ci cchiui ne sape cchiui ne minte.

Facennu ficuzione, me ncorgu ca li sciudei nu tennu statue nè quatri nè ficurine: né de Diu, né de li Santi né de le Madonne percé nu li vole lu sacunnu Cumannamentu, ca nunn'è chiru ca n'annu mparatu de vagnoni a le cose de Diu, però è chiru ca Diu dese tannu a Musè e ccumenza: “nu te poti fare na statua o nu quatru de chiru ca nc'è susu a ncelu o a nterra o ntra l'acqua o sutta a la terra. Nu te nginucchi nnanzi a issi e nu li faci de servu percé jeu, lu Signuru, suntu lu Diu tou e su nu Diu cilusu; jeu cunnannu le malefatte de li tata ca ttocca cu le scuntene li fiji fenca a la terza o a la quarta generazione, pe chiri ca me volene male, ma suntu bonu, fenca a la millesima generazione, cu chiri ca me volene bene e sèquetene li Cumannamenti mei”.

Ci li Cumannamenti, cumu dice la palora stessa, suntu leggi cumannate de Diu e, ci nu se face comu nc'è scrittu, è paccatu rossu, comu è ca le Chesie Ristiane su chine de Santi e Madonne? Se face paccatu quannu unu se nginucchia a nnanzi a Cristu ncroce? Fice paccatu la Santa Tresia d'Avila quannu se nnamurò de Gesucristu a puntu ca pruvau custu ntra li carni, sulu cu lu varda? Tutti chiri ca, pe vutu, rricalene cose d'oru e d'argentu a le Madonne o istu o dh'avutru Santu, a l'occhi de Diu, fannu paccatu? Sti rricali, puru ca suntu senza sagnu, nu ne fannu vanire a mente li sacrifigi ca facivene li nnantisciuti pacani?

La Chiesia dice ca lu Diu è Unu Sulu e ca simu tutti fiji de lu stessu Diu, sia ca simu Ristiani sia ca simu Sciudei e, me crisciu ca li primi papi Ristiani, pe lu bene de la Chesia, ttuccara cu cancene lu sacunnu Cumannamentu cu la mira ca li pacani ddavantavene Ristiani senza cu perdene le sanse de li nnantisciuti loru.

 

 
 
 
Successivi »
 

AREA PERSONALE

 

TAG

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Aprile 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30          
 
 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

petiksginosciroccoprefazione09aida631m12ps12annamatrigianopoeta_semplicedony686cassetta2gryllo73ibanez92gMiele.Speziato0marabertowclock1991
 

ULTIMI COMMENTI

CHI PUŅ SCRIVERE SUL BLOG

Tutti gli utenti registrati possono pubblicare messaggi in questo Blog e tutti possono pubblicare commenti.
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 
 
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963