PRESICCESI NEL MONDO

FURTUNA E MMACARIA


Da "A cummertazione cu lu Ginu"FURTUNA E MMACARIAPe Natale, sorma la ranne, cacciava de ntra lu casciune: la tauleddha cu li nuvanta numiri pittati susu, lu sacchettu cu le ottantasei ruteddhe de tavala cu le 4 de cartune e le unnici cartelle rrimaste e ne mintivene a sciucare a tòmmala. Cu cuprimu li numiri, manu manu ca ssivene, fratama lu ranne ne pijava, de ntra lu cammarinu, na rancata padunu de lupini siccati. Mama dava cinque sordi padunu e quannu unu li pardia spicciava de sciucare. Ci la furtuna te bunnava te curcavi cuttentu e ci no mprecavi contru la malasorta.A dhi chiempi, quannu jeu scia cu li cavasateddhi curti, succidia ca ci a unu li ccappavene cose bone, se dicia ca era stata la manu de Diu ma ci li vania fiaccu, ttuccava cu scucchia de quale menza li rrivava la malasorta: o era la manu de Diu ca lu punìa pe qurche paccatu o era lu diavulu ca nci mintia la cuda o li spiriteddhi ca li facivene li dispietti oppuru le macare ca li mmannavene le mmacarie pe cuntu de ci li vulia male. A ogni modu nu ristianu se santia la cuscenzia appostu e nu se menzava mai ca la curpa de le fessarie fatte, putia cadire su de iddhu, tantu nc'era sempre cu scucchia, cu ci se la putia piare, castimannu lu destinu ngratu. Tutti tannu canuscivene lu pruverbiu: “la furtuna cu te vascia ca lu sapire pocu te giova”, comu quannu ca è meju cu eggi nfurtunatu cca cu mpari le cose de scola e cusì te la faci de sulu la furtuna.Me ricordu ca mute caruseddhe, ssivene a dha ffore a menzu la via, quannu santivene cridare: “la furtuna, ci vole la furtuna”. A fiate era na nzignara ca liggia la manu, avetre fiate era nu ristianu cu na casciteddha mpisa a ncoddhu cu intra tanti fujetti culurati e na ciola ca, a cumannu, ne zziccava unu cu lu pizzu e, pe nu sordu, lu llassava cadire ntra la manu perta de la vagnona. Mute fiate le stesse caruseddhe, ca nunn'erene sciute mai a la scola, ridavene lu fujettu a dhu ristianu cu se lu fannu liggire. Se prisciavene, beddhe mei, ca su li fujetti nc'erene scritte sempre cose bone e stivene cu la sparanza cu trovene nu caruseddhu buneddhu, ma cchiui cchiui faticatore. Ci poi una era nfurtunata deveru, putia truvare puru nu caruseddhu riccu ca pardia la capu pe iddha. Na cosa de iste, nu succedia mai, ma ci pe ci sa ccappava, la mamma de lu carusu se vutava a le meju macare de li dintorni, spannennu nu saccu de sordi, cu face llevare la mmacaria ca la vagnona, scustumata e senza scornu, pe ccertu, ìa fatta a lu fiju sou, cu lu jutu de na macara. A la mascìa ca facivene li masculi, li ristiani sapivene ca sutta sutta nc'era sempre lu truccu ma a la mascìa de le fimmene, li ristiani timivene cunussia nc'era de menzu lu malignu oppuramente li spiriti de li morti ccisi, ca turnavene a cumannu de le macare. Tannu nc'erene mute vecchiareddhe ca cuntavene a li vagnoni le mmacarie ca ìvene ccappate iddhe o li nnantisciuti loru e poi se le passavene de ucca a ucca de fili e filori. Me crisciu ca cridivene de veru a dhe cose e nu me pare ca la facivene mposta cu mintene paura a nui vagnoni. Me menzu ca de veru annu vistu o ntisu quarche cuseddha strana e poi cuntannu cuntannu e rricamannu susu, su ddavantati fatti ccappati de veru, pe vula de li spiriti de l'avutru munnu.A mie sti cunti me mintivene sulu paura, quannu era vagnone, ma poi de ranne aggiu cridutu sulu a chiru c'aggiu vistu e ntisu. Però, puru moi, nci suntu ristiani ca, puru ca su sciuti a la scola, ccappene de fessi quannu dannu retta a macare e santoni. Li pesciu de tutti suntu li masci senza cuscenzia ca dicene ca sànene le malatie. Zzicchene li sbenturati a l'amu comu pupiddhi e nu li llassene fenca a quannu nu l'annu spurpati boni boni de tuttu chiru ca tennu. Quanti nci ne suntu moi de sti masci ca purmintene: sanitate, fiamme de amore, sordi a mijara e furtuna cu l'occhi chiusi. Stannu ogni banna: su li giurnali, a la televisione e su internet. Me pare ca è rrivata l'ura cu aprimu l'occhi e le ricchie. La furtuna nci vole, nu dicu ca none, ma ttocca cu la jutamu cu se face bidire e nu putimu stare sempre cu la sparanza ca li miraculi scinnene de celu, propiu moi ca mancu li Santi veri e lu stessu Mmammineddhu, ne fannu cchiui, ca nu sannu mancu iddhi de dhu l'annu pijare. Già, sta me scurdava: BONE FESTE!   What do you want to do ?New mailCopy