PRESICCESI NEL MONDO

L'OMMU SAPUTU


 L'OMMU SAPUTU  A ll'arbori, l'ommu sapia già, pe natura: ca ìa manciare, ìa bivire, ìa fare fiji e ìa stare ncortu cu nu begna ccisu. Nu sapia però a cci ìa dare la curpa ca lu sule se stutava tutte le sire e lu llassava a lu scuru o ca se ccucciava a rretu a le nùvele e poi scuppavene troni, lampi e sajette e tanta acqua ca unchiava lu lacquaru ranne e poi spattarrava nchiennu lu cafurchiu a dhu durmia, a rriscu cu rimagna nfucatu. De la luna, ca se mmusciava: mo picca, mo tutta, mo menza, mo nenzi propiu, l'ommu nticu, se ne futtia ca li servia a picca e nenti, ma de lu sule se ne ncaricava e comu, ca li dava la luce, lu cavutu e lu ssucava quannu l'acqua de lu celu lu mmuddhava. Puru tannu lu sule girava, tunnu tunnu pe tuttu l'arcu de lu celu, de la mmane fenca a la sira e quannu nascia de taretu a lu pede de la còrnala, facia lu giru lognu e quannu nascia de taretu a lu pede de gnanna, facia lu giru curtu ma poi, tutte le sire scumparia lustessu e turnava attorna a lu crammane. Trasutu a ssenzi, l'ommu saputu, ntra de iddhu, se ddimannava lu percé ccappavene dhe cose ma de cchiui vulia cu saccia cu cci se l'ìa ppiare ci tuttudeparu nu ccappavene cchiui tutte dhe cose bone, e timia puru cunussia iste canciavene e ddavantavene fiacche. L'ommu de tannu vulia cu saccia ci era ca cumannava a lu munte, cu caccia: fumu, fiamme, petre e cìnnere e cu spatterra acqua russa comu focu, ca lassava la trascina, brusciannu tuttu de dhunca passava. Lu senzu lu purtava cu capisce ca dhe cose nu le putia fare nu paru sou ca, pe quantu forzurutu, nu putia mai bbincire cu rria a puntu cu eggia bonu cu face girare lu sule e la luna e cu li duma e cu li stuta a ssacunnu de comu li dicia la capu sua. E, cusì rrivò a lu cunquibus ca a dha susu a ncelu, ttuccava cu nc'eggia a nforza UNU, tantu putente, ca bbincia cu face tutte dhe cose. Moi se sape ca li primi òmmini su ddavantati saputi docentumila anni rretu, vicinu a nu lacquaru ranne ranne de la vanna de suttu a l'Africa, (BOTSWANA) e de dhai se sparpajara ogni banna e tanti rrivara puru fenca a la “Terra de Menzu a li do' fiumi”. A cquai truvara terra bona e acqua quanta ne vulivene e nu sulu criara tante città nove ma, quasi semila anni rretu, mparara puru, cu scrivene su li cuperchi de crita ncora nfussa, e cusì moi se pote sapire lu nume: de le strappine loro, de le città, de li Rre, de le chesie e de li previti ca zara le turri tise tise, a ngloria de li tanti e tanti ddii e ddie ca s'erene mmentati: unu pe ogni bisognu. Criscennu ncora, la Terra ntra li do' fiumi, nu li bastava cchiui e se llargara fenca a lu mare (Mediterraneo), piannu pussessu, cu le bone o cu le fiacche, de tutta dha striscia de terra, ca moi se chiama “mezzaluna fertile”, ca nzigna de lu colfu Persicu e spiccia a l'Egittu a dhu erene già rrivati l'Egizi. A l'ingrossu, a ntra ddha Menzaluna, abitavene: Elamiti, Accadi, Assiri, Fenici, Sumeri, Babilonesi, Ebrei, Egizi e tanti avitri, e tutte ste strappine se criara: città, chesie, turri e centanara e centanara de Ddii e Ddie. Ste chesie le criavene: cu rincraziene li ddii boni, ca facìvene ccappare cose bone oppuru cu se tennu boni li ddii fiacchi cu nu fannu ccappare cose fiacche. Puru ca tutti st'òmmini la panzavene o modu luru, li ddii se ssamijavene tutti ntra de iddhi, puru ca tanivene numi e nascite scance maperò tutti erene fatti de spiritu, ca nu tanivene lu corpu e pe quistu nu se facivene bbidire de ciuveddhi e ciuveddhi ane cuntatu mai, ca l'ane visti, ci nu li previti, a nsonnu. De tutte ste strappine ca truvara postu su dha terra, sulu l'Ebrei bannunara li primi ddii loru, ca se ccucchiavene cu le beddhe fije de l'òmmini, e se ne scùcchiara UNU SULU, tantu brau ca bincia a tuttu e bastava pe tutti. Poi, cchiù susu de dha terra, ivene truvatu postu l'òmmini ca se facivene chiamare Creci ca s'erene mmentati nu saccu de ddii e ddie, puru isti senza corpu comu tuttil'avitri, maperò issi putivene trasire ntra lu corpu de nn'òmmu o de na vestia, spece quannu vulivene cu ne mbrufittene de na beddha carusa o de nu beddhu vagnone. Sarà ca nunn'è nenzi veru e me crisciu ca li Creci, se mmentavene sti ncroci carnali scanci, cu la mira cu dannu lustru e mpurtanza a l'eroi, ca facènnuli nascire de ste ncucchiature spurie, ddavantavene “menziddii”. Quarche tiempu dopu, su la stozza de menzu a la striscia de terra ca sta a mmenzu mmare, se unira li Latini cu L'Etruschi e nascira li nnantisciuti de Roma ca, pura ca tanivene già quarche ddiu loru, pe paura cunussia nu li bastavene, se mpossessara de quasi tutti li ddii creci ma, stannu a Roma, isti nu ne mbrufittara mai de le fije de l'òmmini. Poi, la strappina de Roma, dopu na menza mijarata d'anni, tuttuccotu bannunò tutti li ddii, soi e de li Creci e se ssuggiattò a UNU SULU, chiru de l'Ebrei ca, tanìa ncora lu viziu de le fìmmene de li primi nnantisciuti soi e, mbrufittannu de na caruseddha, se fice fare nu FIJU e lu mmannò cu prèdaca a ngiru “tante cose nove” ca nu piacìvene a ciuveddhi e cusì, pareddhu, fice na fiacca fine. Panzannu bomu, dopu tuttu stu discorsu, su ssicuru ca: nunn'è Diu c'ane criatu l'ommu ma è l'ommu ca s'ane mmentati li ddii. Stu penzamentu spieca percé de òmmini saputi ncinn'è na spece sula, ca mbrazza tutte le strappine sparpajate su sta Terra, de Dii mbece, nci ne suntu a mijara, percé ogni strappina s'ane mmentati li soi. AnnotazioneDalla Bibbia:Vecchio Testamento – GENESI: cap. 6 – versetti 1 e 2Quando gli uomini cominciarono a moltiplicarsi e nacquero loro figlie, i figli di Diu videro che che le figlie degli uomini erano belle e ne presero per moglie quante ne vollero.Nuovo Testamento Vangelo secondo Matteo: capitolo 18 - versetto 19 (parla Gesù Cristo) …. se due di voi sopra la terra si accorderanno per domandare qualcosa, il PADRE mio che è nei cieli, ve la concederà.