Favole popolari romene - Petre Ispirescu (II parte)

- Tată, a venit vremea să-mi dai ceea ce mi-ai făgăduit la naştere. - Dar bine, fiule, de unde pot eu să-ţi dau un astfel de lucru nemaiauzit? Şi dacă ţi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. - Tatăl tău de aci înainte e bătrân, şi o să te rădicăm pe tine în scaun, şi avem să-ţi aducem cea mai frumoasă împărăteasă de sub soare de soţie. Apoi, Făt-Frumos se duse în grajdurile împărăteşti unde erau cei mai frumoşi armăsari din toată împărăţia, ca să-şi aleagă unul; dar, cum punea mâna şi apuca pe câte unul de coadă, îi trântea, şi astfel toţi caii căzură. În sfârşit, tocmai când era să iasă, îşi mai aruncă ochii o dată prin grajd şi, zărind într-un colţ un cal răpciugos şi bubos şi slab, se duce şi la dânsul; iar când puse mâna pe coada lui, el îşi întoarse capul şi zise:   - Padre, è giunto il momento per avere ciò che mi hai promesso alla nascita. - Ma, figliolo, da dove posso darti simili cose mai udite? E se te l’ho promesso in quei momenti era solo per farti trovare la pace. - Tuo padre ora è anziano, e ti metteremo sul trono e ti poteremo la più bella regina che esiste sotto il sole perché la sposi. Poi, il Bel-Figliuolo si reco nelle stalle della regia dov’erano i più bei cavalli per sceglierne uno, ma appena toccava le loro code essi cadevano a terra. Alla fine, proprio quando stava per uscire, gettò un’altra occhiata nella stalla adocchiando in un angolo un cavallo malconcio e magro, andò anche da esso, ma quando mise la mano sulla sua coda esso si voltò e disse:   Traduzione di Irina Turcanu