Panoramiche romene

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;

De când se scria musca pe perete.

Mai mincinos cine nu crede.

A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a umblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar. În sfârşit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaş dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimişilor că: cine are trebuinţă, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul şi împărăteasa şi, luând cu dânşii vro câţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă. Unchiaşul, cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i întâmpine şi totodată le-a zis:

- Bine aţi venit sănătoşi; dar ce umbli, împărate, să afli? Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare.

- Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, dacă ai ceva leacuri care să ne facă să avem copii, să-mi dai.

- Am, răspunse unchiaşul; dar numai un copil o să faceţi. El o să fie Făt-Frumos şi drăgăstos, şi parte n-o să aveţi de el.

Luând împăratul şi împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat şi peste câteva zile împărăteasa s-a simţit însărcinată. Toată împărăţia şi toată curtea şi toţi slujitorii s-au veselit de această întâmplare.

Mai-nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

- Taci, dragul tatei, zicea împăratul, că ţi-oi da împărăţia cutare sau cutare; taci, fiule, că ţi-oi da de soţie pe cutare sau cutare fată de împărat, şi alte multe d-alde astea; în sfârşit, dacă văzu şi văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ţi-oi da Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte.

Atunci, copilul tăcu şi se născu; iar slujitorii deteră în timpine şi în surle şi în toată împărăţia se ţinu veselie mare o săptămână întreagă.

Giovinezza senza vecchiaia e vita senza morte

C’era una volta come non mai, perché se non fosse stato non si narrerebbe, quando la pianta del mais fruttava le pere e la salice violette; quando lupi e pecore si avvinghiavano a vicenda intorno al collo e si baciavano come fratelli; quando si ferrava la zampa di una pulce con novantanove kili di ferro e la si lanciava nel cielo per riportare storie;

Da quando si scriveva la mosca sulla parete

Più bugiardo chi non ci crede

C’era una volta un grande re e una regina, entrambi giovani e belli e, desiderando di avere figli, avevano fatto ciò che era necessario per questo; erano andati da stregoni e filosofi, perché guardassero le stelle e le interrogassero se mai avranno figli; ma invano. Finalmente, sentendo il re che nel vicino villaggio c’era un vecchio abile in tal senso mandò i suoi messaggeri perché lo chiamassero al palazzo; ma egli rispose ai messaggeri: chi ha bisogno di me che venga. Si erano preparati il re e la regina e, facendosi accompagnare da alcuni grandi boeri, soldati e servitori, si erano recati nella casa del vecchio. Il vecchio, scorgendoli da lontano, uscì per dar loro il benvenuto dicendo loro così:

 - Benvenuti sani e salvi, ma cosa andate cercando, Maestà? Il tuo desiderio ti porterà la tristezza.

- Non sono venuto per chiederti questo; disse il re, ma per chiederti se hai qualche rimedio che ci permetta di avere figli.

- Ne ho; rispose il vecchio; ma solo un figlio farete. Egli sarà un Bel-Figliuolo e amorevole, ma non godrete di lui.   

Prendendo il re e la regina i rimedi ritornarono felici al palazzo e dopo qualche giorno la regina si sentì incinta. Tutta la regia e tutta la corte e tutti i servitori si rallegrarono per l'avvenimento.

Prima però che arrivasse il momento della nascita, il bambino si mise a piangere e nessuno stregone riuscì a fargli trovare la pace. Allora il re iniziò a promettergli tutti i beni del mondo, ma nemmeno così fu possibile farlo tacere.

- Taci, amore di papà; diceva il re; che ti darò quella e quell’altra regia; taci, figliuolo, che ti darò in sposa quella e quell’altra figlia di re, e tante altre cose così, ma vedendo e vedendo che non taceva gli disse ancora: taci, mio figliolo, che ti darò Giovinezza senza vecchiaia e vita senza morte.

Allora il bambino tacque e nacque, e i servitori suonarono i tamburi e gli zufoli e in tutta la regia i festeggiamenti durarono un'intera settimana.

Traduzione Irina Turcanu

Nota esplicativa: Bel-Figliuolo (romeno: Făt-Frumos) è l’eroe delle leggende e delle favole romene, è l’eroe che incontra  zmei (personaggio fantastico, gigante, con poteri sovrannaturali, il cattivo per antonomasia) e balauri (esseri a forma di serpente, di enormi dimensioni, cattivi)