Quid novi?

Pòru pecorale!


Pòru pecorale!III.Lu celu s'era tuttu annuvulatuE gia comenzea a piove, e l'uccellittuChe tra le foje alegru avea cantatuStavea accucciatu ar nidu, zittu zittu.Lu pecurale s'era areparatuPropriu loche de sotte a l'arberittu.Mentre de pecorelle pe' lu pratuStavenu tutte ferme e a capu rittu.
Quann'echete che tuttu nu momentuSe scatenò nu' boja temporaleDe grandina, de toni, lampi e ventu.Nu furmine cascò su l'arberittu! ...(Destinu infame!) pòru pecoraleRemase martu inzembra a l'uccellittu!Antonio CamilliTratto da: Poesie Romanesche, Roma, Tipografia Industria e Lavoro, 1906, pag. 130