Intotdeauna am stat si m-am mirat cum fiecarui sentiment de-al meu ii gasesc o piesa caruia sa i se potriveasca perfect. Apoi, am stat si m-am intrebat cum de gasesc intotdeauna un artist care sa fi trecut prin ceea ce am trecut eu urmand incercarea de a gasi mesajul ascuns din acorduri si versuri. Poate e asa, poate nu e, de fapt, mi-am dat seama ca artistul nu canta experienta mea ci canta experiente comune. Sentimentul capata valoare de nota muzicala, mimica fetei se simte in timbrul vocal din fata microfonului si finalul piesei e la fel de linistit ca atunci cand dupa multele intrebari, frustrari, tulburari si plansete esti umplut de pace. De fiecare data cand am avut probleme in viata nu m-am rugat lui Dumnezeu pentru rezolvare instant cat pocnesc eu din degete. M-am rugat lui Dumnezeu pentru pace in inima si intotdeauna m-am trezit ridicandu-ma de pe genunchi cu lacrimi, da, dar cu liniste si cu fata luminata. Atunci am stiut ca este felul lui Dumnezeu de a-mi arata ca El inca ma asculta si imi vrea sufletul intreg pentru binele meu absolut si pentru cresterea mea spirituala. Poate ma pierd in cuvinte cateodata dar reusesc sa simt. Sa simt ceea ce am pierdut, regasind o inima sincera iar daca nu ati inteles ce vreau eu sa spun pana acum, dati play la piesa de mai jos si mai cititi inca o data, incet si cu pace in suflet.