Renunţările la vis...

Adevăratele înfrângeri sunt renunţările la vis... (Radu Gyr) Bătrână sunt, o mie de ani se ascund după în zâmbetul meu, învinsă sunt, o mie de lupte port în spate. Înfrântă... din privire armă ţi-ai făcut şi din tăcere scut. Învinsă pe câmpul de bătaie suflu deasupra rănilor. Am renunţat. Am să mă întorc la mine ca la un schit părăsit, călugăr căzut în păcat. Ce ştii tu despre ascetismul meu?... Ce ştii tu despre rana de după zâmbet?... Ce ştii tu despre ceea ce am ascuns până acum în acest schit abandonat în neant. Am obosit. Am să-mi arunc trupul ca un cadavru în putrefacţie... E atâta iarnă în sufletul meu, troiene în straturi se aşează, e atâta iarnă, iar asfaltul se topeşte sub picioare. am să mă retrag, am să-i poruncesc şi gândului să facă la fel. Prea multe mori de vânt am avut în cale. Am să mă retrag, Rosinanta mea a murit... Poate n-am să te mai văd niciodată, poate am să te văd de prea multe ori, poate n-o să mă mai arzi cu fierul roşu şi-ai să-ţi laşi privirea acasă. Poate am să învăţ să te uit.