Nelvento-libero

Vaneddri e curtiglia


 Vaneddri e curtiglia 'I vuci di carusi 'u venti si piglia,po' li stravia pi vaneddri e curtiglia;passanu finestri,  passanu purtuna,arrivanu ni la menti di ogni pirsuna. 'I vuci di carusi portanu alligria,sbarianu la menti, lassanu malincunia.Dunni ci su' carusi ca stannu a jucari,ddrà c'è la vita ca si senti griddriari. Unu, du', tri... jocanu a mucciare'.Quattru, cincu, se'... "ti vitti cu c'è c'è!"Setti, ottu, novi... s'assicutanu 'i caruseddri.Deci, centu, milli... currinu pi vaneddri. Trenta, quaranta... quantu tempu ha passatu!Cinquanta, sissanta... cca haju arriturnatu.'I vuci di carusi jucari, ancora, sentu;'i vuci di carusi purtati di lu ventu. «Jojò, Pepè, Totò...» chiamari si senti,tempi luntani tornanu a la menti;tempi di quannu i' era picciliddru,tempi di quannu c'era Pauliddru. Pauliddru era 'u tammurinaru du paisi,e pi vaneddri e curtiglia dava l'avvisi.'Ndondò, cu'na lanna senza funnufatta a tammurinu, ci stava 'ntunnu. Tempi di quannu c'era Peppi Burduni,ca so cumerdia e 'u magliolu di cuttuni;di Stefanu Cuppularu e so cagnuleddri;di Cecè, ca curriva nudu pi vaneddri. A unu a unu a tutti ricurdari vogliu:Pupù, Amaddì, Nenè, Bigliogliu:cristiani sempri vivi ni la me menti...vivi finu a quannu si li ricorda 'a genti.                                    (Pino Bullara)Viuzze e cortili (versione italiana)