‘A novina

‘A Novina.

Fra lumi e scuru, ‘a missa cominciava.
Tràntuli ‘i friddu; poi suspiri e vuci
di chjantu, quandu l’Ostia si elevava;
bàttiti ìi pettu e signi di la cruci.
Divotamente a longu si adurava.
-“Rorate, coeli”-, doppu ‘a missa, duci,
nu coru d’angeli, chjaru, ‘ntonava.
Comu cu brama, di l’abissu, luci,

-“Ne irascaris “-, di frunti, i canturi
pregavanu pietà pe’ l’infilici
terra in attisa di lu Sarvaturi.
-“Allestìtivi”, ‘n fini, “cari amici…”
hjurìa l’anticu cànticu d’amuri.
E l’arba hjanchijava a li pendici.

‘A novinaultima modifica: 2018-01-26T20:13:14+01:00da peppino.loiacono