L’amara storia ‘i Cicciu

L’amara storia ‘i Cicciu: IX:- Cicciu si ‘nsonna.

Arrocculatu ai piedi ‘i n’olivara,
pensusu di li guaj chi mi chjoviru,
fra testa e codhu, ‘nta sta vita amara,
l’occhj stanchi, a la fini, si chjiudiru.
‘N sonnu mi parve scùrrere hjumara
di ‘ntornu a mmìa, chi gridu e chi deliru;
petra non c’è, non ‘c’è ‘na gutamara
duve ‘u m’aggrappu. – Duve l ’occhj giru,

è lenza para d’acqua chi trascina.
Ed, eccu, tu arrivare, a piedi asciutti,
serena e bella tra tanta rovina:
ed io tèndere a ttìa , di tra li flutti,
li mani suppricanti; e tu sdegnare
puru mu guardi a mmìa, ed io annegare!

L’amara storia ‘i Cicciuultima modifica: 2018-03-25T16:07:13+02:00da peppino.loiacono