L’amara storia ‘i Cicciu

L’amara storia ‘i Cicciu – X – U sonnu cuntinua.

Doluri, umiliazioni, sdegnu e rabbia
allura si ‘mpossèssanu di mìa.
Ed, eccu, stracangiata è l’acqua in sabbia:
la hjumara disertu divenìa;
coce lu sule comu ardenti scabbia.
Idha, mutata in cerva, chi fujìa,
ed io, leuni chi ruppìu la gabbia.
Gridava disperata; io la ‘nseguìa,

feroci, armatu d’appuntutu ferru,
decisu mu ‘nci dugnu morti amara.
Già l’arrivu, la toccu, già l’afferru;
azu l’arma, e affundu : “To’, magara!”
Ccà finisce lu sonnu: mi rivigghju
chi minu all’olivara cu’ runcigghju.

I favolosi Anni 80 -I-

I Favolosi Anni 80

A cu leje

Né perzuni, né fatti, chi cca appressu
ti jùntanu davanti, sugnu veri;
né cronaca, né storia, né processu
li trova ‘mbulicati; né ditteri
ponnu latornijare:”E’ chistu espressu!”.
Cca nnui non si trovaru mai misteri;
cca tuttu è chjaru, e lu palazzu stessu
luce e traspare. E, poi, cca (simu seri!)

cumbene truffa, furtu o brigantaggiu?
Chi pigghj e scangi: aria o petrapumici?
Tangentopoli cca? Mancu ‘i passaggiu!
Cca nui si po’ trovare sulu surici
‘nta ‘ncuna pezza guasta di formaggiu;
o, ‘nta sapra di stipu, ragni o sàraci!

I favolosi Anni 80 -II-

I favolosi Anni 80 -II-

“Io mi jettu!” – “Puru io!”
“ Aspettàti, focu mio!”
“ Cu’ è chi grida, cu’ s’affanna?”
“Aspettàmula, è la nanna!”
Curre ‘Ntoni, scappa Gianni,
fuje Micu, arranca ‘Ndrìa,
tenta puru (Mamma mia!)
lu zziu Cola ‘ novant’anni,
Affrettativi, veniti,
maritati e marabuti;
non tardati, schjetti e zziti:
li dassati su’ perduti!.
‘Nc’è cu’ arraffa cu destrizza;
‘nc’è lu forte e u’ prepotenti:
‘nc’è cu’ mangia cu lentizza;
‘nc’è cu’ sfòdera unghj e denti.
Si a Pantaloni arraffi, mai ‘n galera,
pe’ cosa grossa, vai: ma fai carrera.

I favolosi Anni 80 -III-

I favolosi Anni 80 -III-

Già l’esempiu vene ‘i l’atu.
Tu vidisti mai potenti,
senaturi o deputatu,
chi la vita cu’ li denti
tira, o campa penijatu?
No, gnornò, cà previdenti
este ognunu e cotelatu.
Cu’ li poveri difende,
cu’ è da’ parti ‘i cu’ lavura
lu vidisti mai mu spende
pe’ lenticchj o pe’ virdura?
E li posti cchjù ‘mportanti,
cchjù pagati e senza sturdi
di cui sugnu?- Ohi birbanti!
Non viditi ca su’ gurdi
a sinistra, a centru e avanti?
E li destri non su’ surdi
di sta ricchja. – Sì, a paroli
si difende l’ideali,
ma, ammucciuni, denti e moli
su’ la legge universali.

I favolosi Anni 80 -IV-

I favolosi Anni 80 – IV

Don Liboriu, antica schjatta,
non avìa d’eredità
mancu l’unghj mu si gratta,
ma eppe figghj ‘n quantità:
cuntentau tutti i partiti,
e da ognunu eppe prebendi,
posti, onuri e benserviti.
E, finiti li calendi,
cu solenni funerali,
prima ‘n chjesa e doppu ‘n chjazza,
da cumpagni e federali,
fra banderi d’ogni razza,
fu ciangiutu e salutatu.
Era longu lu corteu,
ciangìa tuttu u parentatu,
ciangìa puru don Matteu.
E sciancavano i campani
cori ed anima ai cristiani!
Di lu cielu grida Petru:
“Don Liboriu, vade retru!”
Però, ‘nfini, ha mu l’accetta,
cà chidh’anima perfetta
tenìa strittu fra li mani
nu bigliettu di Fanfani!

I favolosi Anni 80 -V-

I favolosi Anni 80 – V –

Don Gilbertu, u cavaleri ,
direttori è di n’ufficiu
duve ognunu è dispensieri”
di favori, a benificiu
di l’amici di l’amici.
Ha palazzi, fundi e villi:
chi progressu enormi fici
di lu tempu chi cu spilli
reggìa i cazi e la giacchetta!
Si grattau fu in cumpagnìa,
cà na regula rispetta:
“Milli a mmìa e menzu a ttìa!”
E perzuna non si trova,
si cud’ idhu cuntattau,
chi fornire po’ la prova
ca li mani non ‘mprattau.
“ Statti cittu, non parrari:
si non è la tua perzuna
‘mbulicata in certi affari,
porrìa essere mu è ‘ncuna
di tua razza o parentera.
Chi guadagni si in galera
Va’ a finire don Gilbertu?
Cu avvucati e cu dinari
nu rimediu u trova certu:
l’arresti domiciliari
li ‘nventau forzi papputa?
Ma si va’ ‘n galera zziuta,
prima ‘u torna ‘u vide ‘a zzìa,
ha’ m’aspetta l’amnistìa!”

I favolosi Anni 80 -VI-

I favolosi Anni 80 -VI-

Mantugatu omu di vagghja,
di li medici lu hjuri,
ogni morbu cura e ‘ngagghja,
panarizzi, ernj e tumuri.
Si decide ch’ ha mu tagghja,
non ha dubbi né tremuri:
comu quandu a Nazzarenu,
chi suffrìa d’unghja ‘ncarnata,
‘nci scippau lu megghju renu:
(ma fu curpa da’ cannata!).
Centumila è la parcella,
si voi n’ambulatoriali,
ma nu lettu o ‘na barella
l’hai sicuru a lu spitali.
Non cercare ricevuta,
sinnò , ‘a prossima chi vai,
non ti serve la cicuta
pemmu nesci di li guai!
Quandu vitte la “Vanoni”
di stu poveru ‘ nfilici,
Visentini junta e dici:
“O Gorìa, fammi du’ boni
pe’ nu pranzu e nu vestitu!
La limosina è cristiana,
ma, davanti a stu spartitu,
diventau repubblicana!”

I favolosi anni 80 -VII-

I favolosi Anni 80 – VII –

La sua larga parentera
lu massaru Micu ‘nduci
mu si iscrive tutta ‘ntera
a partitu chi cchjù vaci.
(Non vi dicu si è la cruci,
o garompulu cu faci,
o si tuttu quantu è russu,
o si è d’unu e l’atru jussu).
Mo, s’arriva a Catanzaru,
centu tesseri have ‘n tasca;
cu’ lu chiama cchjù massaru,
cu’ ‘nci guarda cchjù la nasca?
“ Frate, amicu!”- Abbracci e baci.
“ Si tu voi, la mia currenti,
mo ritrova pisu e paci.
Lu cumpensu? Presidenti
ti facimu, armenu, ì n’ enti,
duve pàsculu abusivu
trova tutt’ a tua famigghja,
lo, ogni jornu chi si’ vivu,
‘nc’ è na ciuccia chi ti figghja!”

I favolosi Anni 80 -VIII-

I favolosi Anni 80 – VIII –
‘Nc’è nu ‘mpiegatu modellu,
chi ‘a matina a Catanzaru
è lu primu a lu cancellu
di l’ufficiu; ma, poi, è raru,
doppu firma, mu lu trova
mancu nu cane di caccia.
Di l’attaccapanni, a prova
di la sua presenza, in faccia
ti rìdenu na berritta
e na giacchettedha, ‘mpisi
– sentinelli alla garitta –
cu’ sa di quanti anni e misi!
Ma cu’ have bisognu aspetta,
pecchì pensa: “La giacchetta
ha mu torna mu s’ a pigghja”.
E, ‘n fini, si meravigghja,
quandu chjùdenu l’usceri
i porti, i finestri e i luci
e, misteru di’ misteri,
puru i spogghj misi ‘n cruci.
‘Ntantu, ‘n casa, inchjuta ‘a trippa,

si spizija nu bicchjeri
lu ‘mpiegatu; e appronta ‘a pippa,
fra li figghj, la mugghjeri.
“Sidici anni a la Regioni,
vintitrì a lu Cumuni:
l’annu prossimu, a pinsioni,
cà io non ‘nda pozzu cchjuni!”

I favolosi Anni 80 -IX-

I favolosi Anni 80 – IX –

Cincu figghj la zzia Mica
parturìu filicimenti.
Tri li fice, benidica,
cantuneri, ‘n menz’a nenti;
jìu lu quartu au ministeru,
l’atru è messu cumunali.
E a li nori, pè daveru,
non ‘nci catte mancu mali :
dui su’ cochi a lu spitali,
una ‘a fice potighara;
sembra ‘a quarta a na magara,
cu biddhocchi ed oricchjni,
a li grandi magazzini.