L’amara storia ‘i Cicciu – X – U sonnu cuntinua.
Doluri, umiliazioni, sdegnu e rabbia
allura si ‘mpossèssanu di mìa.
Ed, eccu, stracangiata è l’acqua in sabbia:
la hjumara disertu divenìa;
coce lu sule comu ardenti scabbia.
Idha, mutata in cerva, chi fujìa,
ed io, leuni chi ruppìu la gabbia.
Gridava disperata; io la ‘nseguìa,
feroci, armatu d’appuntutu ferru,
decisu mu ‘nci dugnu morti amara.
Già l’arrivu, la toccu, già l’afferru;
azu l’arma, e affundu : “To’, magara!”
Ccà finisce lu sonnu: mi rivigghju
chi minu all’olivara cu’ runcigghju.