VERNACOLO LUCERINO

A CAMPANA D'A CHISA GRANNE


A campane d’a chisa  granneha date i sette colpe d’avemarijecreature, giuveenee e papanonnechiane chianese ne vanne a vije d’a ville.Accuminge accussì a Lucereu sotte e sope.U giovene cerche ‘a uagliungelleu vecchie u cumpagne pe parlàd’u timpe d’a guerre.Chi parle citte cittepe nen fa sente i fatta sujechi lucculeje pe fa capìche stace pure isse. Dope quatte chiacchiere vide i cupiette sparì pe dind’i fratte.Quill’areve!!! uh, sembrane fatte a litte…Si putessene parlà!...quanta cose ce raccuntarrijenechè so succisse sotto l’ucchije lore…pure quille di papanonne nustre.Chiane chiane ch’a u sole se ne vacepecchè s’adda jì a rupusàvide a gente cha se spostea vije d’u stradonepecchè u riste eje  de chi s’adda dì doje parole…citte citte.Eje u munne d’i coppiette…parene tutte attaccate a qualche àreve.Stanne sule…nuje sime fore d’u munne che se sonne criatequille eje sole u lore.Chiane chianes’accumincia a fa tardeU papanonne s’abbije passe passea vijee d’a casa sujea uagliuncelle cèrche de scappàda l’uteme bacecha nen se vole fenèsce cchiu’penzanne all’ore e ‘o padrechè se ‘ncazze facilmente.Chiane chiane…devènte mezzanottee tutte torne citte citte.Sole qualche cristianechè penze angore è fatta suje.U strusce eje feutemò restene sol’i guajede quillu povere vagabondechè nen trove pacepe sta viteche pare chè se pigghije tutte cosesenza vulè dà ninte.