VERNACOLO LUCERINO

JURNE JETTATE...JURNE APPASSITE


Jurne jettate….jurne appassitevune appirse n’àvete…jurne passate  a jittà sanghesenza putè capì…a jì da nu pinzaminte  a n’avetesenza putè dìnu si o nu nosenza putè penzarce angoree turn acume ere prime.Na guerre dind’a tech’è resolve sule sulepecchè pure da nu cumbagnetruve sole lemòsenepe quill’u povere guaglione…o chè si nu cacacazzechè dice sempe i stesse cose.E tu a rendite cuntede tutte quistee a nen truvà a forze p’ascì da stu casineche te stace purtanne ‘ a mattije.Tu ti jette n’da tutte cosema isse pare farle appostetorne sempe làa quella malatije.Almene checché timpe fa’campave pe qualche sciarre…mo che s’è jute a fa fottepure quille…riste suleannante a quillu piatte…sule sule…a guardarve….- isse penzanne: Mo me magne…”e tu a guardarle …jenne ch’a capea tutte quille che te stace brucianne dinte.Po’ t’agaveze…t’è passate a fame(…po’ quille che trase se n’a esce p’a stessa vije).Te mitte a fa’ na camminatesotte e sope n’da na stanze…e isse a penzàsenza riuscì a truvà na strade.Po te guarde ‘nda nu specchijeet’accurgecha si arrevate  n’ata vije.Guarde arrete…vide annanzee truve campesenza cchiu’ na spighe…sole radice sotta terree luntane…nu cile trasparenteche nen vole capì nintede purtà na goccia d’acquepe fa nascealmene na chiantarelleda nu core chèstace jettanne sanghe.