Creato da lgcasc il 06/09/2013

PRESICCESI NEL MONDO

Spazio d'incontro dei presiccesi

Messaggi di Febbraio 2024

A LI MARINI

Post n°192 pubblicato il 21 Febbraio 2024 da ginoscirocco

A LI MARINI

 

Nu state, de li primi anni cinquanta de lu seculu passatu, a lu nunnu Tore Caddhipulinu, ca stia de casa su la via LogNa, li vinne a ncapu cu chianta na vigna su la stozza de terra ca tania a sutta a li Marini, propiu a dhunca moi nc'è lu club Ravezzu. A dire lu veru, nu sapia mancu ci a sutta a lu cannitu nc'era terra bona o sulu rena, percé la zona era stata, fenca a picca anni rretu, sempre nu lacquaru de acqua duce mmiscata cu chira salata e sulu de picca anni, ìvene fattu lu bacinu ca se ssuttava tutte le lacquare. Cu bide ci deveru la terra era bona pe l'ua, vose cu manna, pe quarche giurnu, lu fiju manzanu cu la bricicletta, cu tantu de fàvice cu taja le canne e cu tantu de zappa cu face na prova a li quattru agNuli de la stozza. Mujerasa timia cunussia ccappava nenti a dha ssutta, sulu comu nu cane e cusì dimannò, quasi a cumannu, a lu fiju piccinnu, ca de nvernu studiava a Lecce ma ca moi stia vacabbonnu, ci pe ci sa vulia cu bascia cu li face cumpagnia. Lu Vitucciu, istu era lu nume de lu fiju piccinnu, prima cu li rispunne de sine o de none, vose cu dimanna a li cumpagni soi, vale a dire a mie e a lu Ntoni, ci vulìvene cu sciamu tutti de paru.

Partimme nu lunidìa a la mmane ppena ssutu lu sule, tutti e quattru de paru, su do' briciclette stracariche de rrobba ca ttuccava cu ne basta, pe quasi na samana. Rrivamme a li Marini ca era ncora mprima e, a ngiru, nu vìttime anima via.
A ripa de mare su la rena, truvamme tanti truncuni siccati, purtati de li cavalloni e li trascinamme cu ne facimu na supplinna beddha ranne, chiusa de susu e de costi cu le canne ppena tajate. A nterra, pe mmatarazzu, stennimme nu patu de canne tennareddhe. Quannu spicciamme la supplinna, lu sule già tisu, scuccava e cusi, prima cu panzamu a lu manciare, ne minamme a mare.

S'era fatta quasi menzidia quannu a nu centanaru de metri de nui, scuprimme na vagnunceddha ca fuscia su la rena nfussa e na carusa la secutava pe sciocu. Dopu picca, se vvìcinara a nui e sapimme ca era furastiera de dhe vanne, ca ìa spusatu nu puliziottu de sutta a nui, ca durmìvene ntra na pajara picchi luntana e la socra le vardava de dha vanna a li peschi. La carusa de na vanna stia prisciata, ca l'aria de mare facia bonu a la vagnona, comu n'ìa dittu lu dottore, ma de l'àvatra se vidìa, luntanu nu miju, ca nu se truvava bona. Puru li giurni dopu, se vvicinò, pareddha, ca vulia cu cunta cu nui ca capìvene chiru ca dicia, mentre la socra nu la ntennìa filu e puru issa nu capia la socra, ca cuntava n'àvatra ligNua.

La sira notte, a lu scuru, scurgimme na luce, ddumata a ntra la casa de lu Llucciu Crai, ca stava propiu a dhu spiccia la via ca vene de Prisicce e cusì, curiusitusi, ne mprossimamme cu bidimu ci nc'era a quidd'ura. Tutti prisciati scuprimme ca la casa era stata pijata a nfittu de nu finanzieri paesanu nosciu ca stava a dhe vanne e g'era vanutu a mmare cu la mujere e le do' fije caruse zite, cu se fannu li bagni. La sciurnata la spicciamme felici e cuttenti percé le vagnone tanivene lu giradischi e cusì ballamme fenca a notte fatta.

Lu primu giurnu manciamme sulu le fraseddhe spunzate a mare cu li pummadori ma poi a lu crammane facimme nu focalire cu tre petre beddhe rosse e susu mintimme la cazzalora cu l'oju, la cipuddha, li pummadori e le padate e quannu iste parìvene cotte, calamme nu menzu chilu de cannòccili. Istu ddavantò lu manciare de la menzidia de tutti li giurni mentre a la sire fraseddhe, pummadori e sprunzali. Menumale ca lu finanzieri se offriu cu ne face nchire lu mmile cu l'acqua de la sterna sua ca si no ci sape fenca a dhu nn'erene uti scaffare cu la truvamu, ca chira de la surgente pe quantu duce, sempre salata era.

A la vèspara de lu quintu giurnu, dopu l'urtimu bagnu a mare, rricujimme tutte le stozze e partimme cu ne turnamu a casa noscia felici e cuttenti.

Quante fiate, l'anni dopu, quannu ne truvàvene tutti de paru, ne prisciàvene, panzannu a dhi giurni passati de suli, cu lu mare tuttu pe nnui, mentre moi, su la rena, nu trovi postu mancu cu stenni na stusciafacce!

 
 
 

LA SANTA FAMIJA

Post n°191 pubblicato il 19 Febbraio 2024 da ginoscirocco

LA SANTA FAMIJA

Maria - Essi a dha fore e pija nu picca d'aria frisca.

Manueli – Cci fazzu, ca esso? A dhu vau?

Maria – Meju cca cu rrafiati l'ùmmitu de quaintra, ca de quannu bannunamme la casa dudici anni rretu, nunn'è trasutu cchiui mancu nu picca de sule e minti puru ca ruma l'àstricu de susu a la liama e stamu propiu frischi.

Manueli – Puru ca voju cu essu, cu ci me ccucchiu? Lu sai ca nu nci su vagnoni sozzi mei. Chiri cchiù ranni se sèntene carusi e chiri cchiu piccinni pùzzene ncora de latte.

Maria – Nci su tante vagnone pare toe a ngiru, scùcchietene una e nzigna cu penzi a lu nnanzibbanire.

Manueli – Attorna me nzurti cu le vagnone, nu boju nancu cu le sentu nnuminare, ca su tutte menze sceme e me vàrdene comu quannu ca me l'aggiu mbrazzare a una una.

Maria – Ai vistu, fiju meu, comu te bràmene.

Manueli – Nu me nterèssene le fìmmene, jeu voju cu cuntu e cu sciocu cu li sozzi mei, comu facia quannu stàvene a l'àvatra casa.

Maria – Nunn'è ca putìvene rrimanire sempre a ddhai, la casa noscia ista è, lu sai no, ca te l'aggiu cuntatu lu fattu, percé ttuccò cu ne fucimu de mmane mprima ca lu Rre de tannu vose cu face la stragge de li vagnoni ppena nati.

Manueli – E percé nunn'iti passata vuce a tutti chiri ca tanìvene vagnoni piccinni comu mie e l'iti llassati ccidire de dhu nanniorcu ssatanatu?

Maria – Fiju meu, nu nc'era tiempu, sirda lu sippe de notte a nsonnu e ttuccò cu ne mmanisciamu, cu partimu a lu scuru, prima cu fazza giurnu, cu nu ne vide ciuveddhi.

Manueli – Eh mò cc'iaggiu ffare, ci nu tegnu mancu nu cumpagnu paru meu ntra tutta la Calilea? Pozzu castimare l'anima de dhu discraziatu ca fice ccidìre tanti nnucenti.

Maria – Nu lu dire mancu pe schierzu, ca faci paccatu, percé, comu tutte le cose, puru dha stragge è banuta pe bula de Diu.

Manueli – Senti, mamma, me cuntasti ca puru cucìnata la zi Lisabetta era prena apparu a signuria ma nu m'ai dittu ci fice màsculu o fìmmana.

Maria – Propiu ieri aggiu vista la cummare Sara ca tene nu frate spusatu a lu paese de cucìnama e m'ane cuntatu ca fice nu masculeddhu e bbincìu cu lu ccuccia a ntra na rutta e scampò a la stragge.

Manueli – Allora nu suntu lu sulu scampatu, tegnu puru nu cucinu sozzu a mmie? Mo sa cci fazzu, nu giurnu de isti, partu ca voju cu ba lu trou, ca sempre sagnu nosciu, è.

Maria – Spetta, famme cu te spicciu de cuntare tuttu chiru c'aggiu saputu. Pare ca, stannu sempre de sulu, ane nzignatu cu spaleggia de capu e cusì ane bannunata màmmasa e se n'è sciutu a la ventura ripa ripa a lu fiume Giordanu. Prèdaca ca sta spetta lu Messia e l'annu vistu llavare la capu a li ristiani cu l'acqua fridda de lu fiume. Penza cci dulore dha pòvara cucina mia, rrimasta cattia e bannunata puru de dhu sulu fiju ca tania.

Manueli – E mo la zi Eli è rrimasta propiu sula sula? Nu tene àvitri parenti?

Maria - None nu tene cchiui ciuveddhi. Ma basta cu sti discorsi, senti, percé nu te ne vai a ntra la putea de sirda cusì te mpari l'arte de faligname? Varda ca moi sirda è ddavantatu mesciu bonu, lu meju de tutti li dintorni percé s'ane spratticatu bonu bonu a dhunca stìvene, ca a dhai li mesci tennu fierri cchiù fattimposta e sannu fare le stozze mutu meju de cquai.

Munueli – Nu me piace cu fazzu l'arte de lu tata.

Maria – Te sbaji ca è nu bonu mistieri.

Manueli – Mamma essu cu me fazzu nu giru.

Maria – Ah, mo te nn'essi, nu te cunfìnfara lu discorsu cu mpari l'arte de lu tata.

Manueli – None, nu boju cu ddaventu faligname, voju cu fazzu comu lu fiju de cucìnata.

Maria – Ma cci dici mmenu! Si mpacciutu? A dhu vai sulu, spertu e damertu ca nu canusci ciuveddhi?

Manueli – Nu te mpaurare, mamma, voju cu prèducu puru jeu, ma nu moi, cchiù dhai.

Maria – Fiju meu e cci faci, ne bannuni puru tie?

Manueli – Aggiu ntisu dire ca, picca prima cu rrivi a lu mare, chiru Mortu, nci stannu mute rutte chine de mònici ca tennu nu saccu de storie ntiche, scritte a tutte le lignue. Sti mònici mpàrene li vagnoni cu le lèggene cu ponnu canuscire la storia ntica de l'Ebrei e cu sannu comu Domineddiu scucchiò sulu nui, ntra tutte le strappine ca nc'èrene su la terra e puru comu fice scire sperti e damerti, senza rriggettu, tutti li nnantisciuti nosci e mancumale ca se l'ìa scerti e ca li vulìa bene.

Maria – Fiju meu, le palore ca dici su castìgnete a nfacce a Diu e chiovi mpizzudati pe lu core meu.

Manueli – Nu te pijare pena, mamma, nunn'è ca me ne vò crai, imu ncora de scire a la Chesia Ranne de Gerusalemme, cumu m'ane prumisu lu tata, ca vole cu me ligistra su lu libru, ca a dhai ncora nu sannu mancu ca nci suntu e ca su viu.

(entra in casa il padre)

Peppi – Ai raggione, fiju meu! Sta me ncordu cu li capi de quattru famije de li dintorni e cusì sciamu tutti de paru a lu pellecrinaggiu e te mmosciu a lu Capurabbinu ca è menzu parente nosciu, a la luntana però.

Manueli – Crazie, tata, stu jaggiu lu fazzu cu tuttu lu core.

Peppi – Ncortu però cu nu te scappa “ca si natu cquai” e ca ne simu fusciuti cu te scampamu a la morte, ca si no me fannu nu saccu de dimanne de comu fici cu sacciu de la stragge.

Manueli – E cci se ne ncàrichene iddhi, tantu oramai lu Rre è mortu.

Peppi – Cittu! Fanne comu te dicu jeu, ca è meju pe tutti. Dicimu ca “nui nn'èrene sciuti a dhe vanne, già prima cu se sape de la stragge”, dicimu ca m'ìa spràtticare comu mesciu e poi a dhai, si natu tie.

Manueli – Comu dici signuria, tata.

Peppi – Cci g'è ca voi cu faci? Aggiu ntisu ca voi cu te ne vai de casa, ca lu mistieri meu nu te piace.

Manueli – Sine, tata, comuquannu ca me sentu chiamatu, voju cu me mparu cu prèducu e cu fazzu le mmacarie cusì jutu li ristiani ca tennu fame, ca camìnene stroppi, ca su cicati e mmalazzati ca nu tennu ciuveddhi ca li juta.

Peppi – Brau, fiju meu! Faci bonu! Maperò rrimagnu fiaccu percé te ne vai de casa, ma ci ista è la “chiamata”, sia fatta la vuluntà de Diu, ttummu la capu e passu de fessa ttorna, comu m'è ttuccatu cu fazzu tante àvetre fiate, pe lu bene tou e de màmmata.

 
 
 

AREA PERSONALE

 

TAG

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Febbraio 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
      1 2 3 4
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29      
 
 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

petiksginosciroccoprefazione09aida631m12ps12annamatrigianopoeta_semplicedony686cassetta2gryllo73ibanez92gMiele.Speziato0marabertowclock1991
 

ULTIMI COMMENTI

CHI PUŅ SCRIVERE SUL BLOG

Tutti gli utenti registrati possono pubblicare messaggi in questo Blog e tutti possono pubblicare commenti.
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 
 
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963