San Mina ONLUS

Primavara soseste in orice colt de lume, si numai pentru noi soseste intr-un  mod deosebit: la piept cu martisori. Primavara este anotimpul renasterii, al invierii, nu in zadar in acest anotimp se sarbatoreste cea care inseamna – viata. La 8 martie e ziua internationala a femeelor de pe intreg mapamondul, dar parca nimeni nu are atitea motive de a sarbatori aceasta zi la cel mai inalt nivel decit noi, caci anume femeele noastre, MAME, fac sacrificiul suprem parasindu-si ce au mai scump, COPII, din dorinta de a le oferi ce e mai bun. Si cum la Roma sunt atitea femei, care sunt arse pe rug de focul dorului de mama, si de multe ori aspru judecate, pentru acest sacrificiu, aceasta sarbatoare nu putea trece pe neobservate. Astfel, prin intermediul bisericii ortodoxe Sfintul Mare Mucenic Mina, care mentine aprinsa candela culturii si a valorilor noastre nationale, in colaborare cu asociatia San Mina ONLUS s-a organizat la 6 martie o serbare dedicata celor mai dragi fiinte din viata noastra. A fost o seara de neuitat pentru toate mamele, caci  copiii, care sunt ancore pentru mame, le-au facut cele mai frumoase declaratii de dragoste in cea mai dulce limba pe care o cunosc  - limba mamei. Au cintat-o in cintece, au venerat-o in cele mai frumoase versuri, versuri de G.VIERU demonstrind ca atunci cind nostalgia ne cuprinde numai in lmba poietilor nostri ne tamaduim  sufletul, caci ...doar in limba ta durerea poti s-o mingii iar bucuria s-o preschimbi in cint. Cu ochii inlacramati de ziua lor femeele admirau acei pusti care puneau atita suflet in orice vers, caci undeva si copilul ei a invatat o poiezie pe care ia recitat-o prin telefon dar nu la putut cuprinde sa-l sarute cu un multumesc. La aceasta serbare copiii au avut ocazia sa invete a confectiona martisoare cu minutele lor firave pe care le-au daruit mamelor cu toata dragostea si recunostinta. Apoi prin diverse jocuri distractive au aflat ca martisorul era purtat tocmai de stramosii lor, DACII, si care era semnificatia acestor talismane, multi dintre ei au auzit pentru prima data de Baba Dochia, care-si scutura cojoacele, iar cind si-au vazut copiii prinsi in “dansul primaverii” mamelor li-au dat lacrimile amintindu-si de copilaria in care alergau descult prin iarba din ograda mamei, caci:”...Sunt alb, batrin aproape,  /  Mi-e dor de tine mama. Copii au daruit cite o floare tuturor Doamnelor adunate la serbare, si cu cita satisfactie privesti acesti copii care nascuti in Italia recitau poiezii in limba romana,  poiezii in care faceau comparatii intre mama patrie, si pace cu atita entuziasm, demonstrind puterea de vointa si vigoare de a pastra sufletul acestui popor. Oricit de frumos si bine nu e in tarile straine mai alba-i floarea de cires, mai moale iarba, mai cald soarele mai mirositoare florile acasa la mama. Din pacate soarta poporului nostru a mai fost pusa la o provocare, pe care moldovenii demonstreaza ca o vor trece fara a-si pierde valorile supreme: traditii, limba si demnitate. La multi ani, si plecaciuni  FEMEE , TU care tii mereu aprins focul din vatra. 

                                                        Victoria Grosu-Vremes