Creato da lgcasc il 06/09/2013

PRESICCESI NEL MONDO

Spazio d'incontro dei presiccesi

Messaggi di Maggio 2024

LU SCARIOTA

Post n°195 pubblicato il 30 Maggio 2024 da ginoscirocco

LU SCARIOTA

 

Quannu Cristu caminava pe terra, cu nu stescia de sulu, se ccumpagnò cu dùdici parsuni, truvati cquai e dhai, passannu pe le vie de la Calilea. Se l'ìa pijati alla bona, ca nu nc'era statu bisognu cu se li scucchia, cu eggene: sozzi soi o furzuruti o de senzu, tantu ttuccava sulu cu stannu de unita e cu sèntene tutte le paràbbele, manu manu ca le predacava.

Lu pruverbiu dice “tutti de na ventre ma nu tutti de na mente” e cusì puru ntra sti discipili ncinn'era unu ca nu li scia a geniu tuttu chiru ca lu Mesciu dicia o facia. Nu se llamantava cu ciuveddhi, pe dire la verità, sulu ca mute fiate nu pijava a nsettu le cose ca lu Mesciu cuntava ma, strincennuse ntra le spaddhe, gnuttia e se tania tuttu intra.

Stu carusu se chiamava Giuda, nciuratu poi Scariota (traditore), stia quasi sempre pe cuntu sou e se santia nfurtunatu, ca, pe quantu fiacca li putia scire, tania sempre cu mancia e cu dorme. Comu sta dicia, a iddhu nu li piacia lu senzu novu de panzare de lu Mesciu e quannu cuntò lu fattu ca “ci unu te dane nu scaffu ttocca cu lu parduni e cu giri la facce de l'àvatra menza cu te ne faci ncuddhare n'avutru”, macari puru cchiù rossu, iddhu se llisciò la facce cu la manu daritta, strinse li musi e rrignò l'occhi.

Nu li parìu giustu mancu lu “cuntu de la vigna”. Puru ca iddhu nunn'ìa zziccata mai na zappa, ca se n'era sciutu sempre a futtipupe de la mmane a la sira e ca nu sapia mancu cci g'era la fatica, puru, ntra de iddhu capia: quantu n'ommu ttuccava cu se scutursa, zzappannu, de sule a nsule, la terra ntustata e poi lu patrunu lu pacava cu li stessi sordi ca dava a ci, macari, ìa sarchiatu sulu nu paru d'ure. Sti panzamenti, però, se li tania pe iddhu e nu spatteculisciava cu ciuveddhi, ca timia cunussia quarcunu lu spruvava e lu Mesciu ne lu cacciava a càvici.

Pe la verità de l'anima, quarche palora, piànnula a la luntana, lu Scariota se la scanciava cu lu Tumasu ca puru iddhu paria ca nu se scantava comu l'àvitri discipuli, quannu lu Mesciu “sanava” li malati, li zoppi e li cechi percé nu “cridia” a dhe cose e se menzava ca sutta sutta nc'erene li mbrojarizzi.

A lu Scariota li piaciu sulu lu cuntu de “l'urtimi ca ddavèntene li primi” e puru fenca a nu certu puntu, ca nu li scia a geniu lu fattu ca l'urtimi urtimi, vale a dire li malati de lebbra, puzzulenti e scanzati de tutti, ddavantàvene primi passannu de nanzi a iddhu stessu.

Na fiata rrivò a puntu cu bannuna tuttu e cu se ne vane pe li fatti soi, quannu ntise lu Mesciu predacare ca “ttocca cu vulimu bene a lu prossimu nosciu comu a nui stessi”; Giuda sturciu la capu de na menza e de l'àvatra e poi la basciò pe nu nzurtu de vòmmucu ca l'era vanutu, panzannu a la scasulità ca li putia ccappare cu mbrazza o, pesciu ncora, cu buzza, nu malatu de lebbra.

Ma la fame è fame e Giuda nu llassò la cungreca mancu quannu lu Mesciu cuntò lu cuntu de “Lu Fijiu Scialacquone”. Nu li scumpifferava pe nenzi lu fattu de comu nu sire de famija, putia ddavantare cusì fessa cu llassa, nnanzi cu more, menza rrobba ca tania, a nu fiju vacabonnu e senza core ma cchiù fessa ncora quannu istu, turnatu senza nu sordu, nu ssulu lu pardunau ma li fice puru la festa.

Pe dire lu veru, lu Mesciu, quannu ìa nzignatu cu cunta a li discipli, ne l'ìa nticipatu lu discorsu de comu, cu li tiempi novi, ìvene canciare mute cose ntra la Calilea ma Giuda nu se cridia mai ca rrivàva a scancellare tutti li jussi e le sanze ca l'Ebrei s'ìvene passate de ucca a ucca, pe fili e filori, de quannu lu munnu era statu criatu.

Lu Scariota nu potte fare a menu cu rrigna lu nasu e, nunn'era pe lu ndoru de l'oju, quannu lu Mesciu dese dènzia a na bona ristiana, cu li strica li pedi cu l'oju prufumatu, nnuttu de dhe vanne e ccattatu cu li sordi de lu meretriciu, ca ci sape quantu l'era vanutu a custare.

Oramai ìa fattu lu caddhu e caminannu caminannu, sempre de unita, lu Scariota nu se maravijava cchiui de nenzi, li bastava sulu cu mancia e cu dorme e de le prediche ca santia, de na ricchia li trasivene e de l'àvatra li ssivene.

Lu Mesciu oramai era canusciutu ntra tutta la Calilea, voi de vista, voi pe ntisu dire e, quannu lu vidivene passare, li facivene le feste, li davene rricali e li mmitavene a manciare, a bivire e a durmire e, tuttu francu.

L'anni passavene e nu giurnu a lu Giuda, li vinne a ncapu lu penzieri ca, de nu mumentu a l'àvutru, putia spicciare tutta dha crazia de Diu percé, manu manu ca se mprossimàvene a Gerusalemme, se ncorse ca èrene picca li ristiani ca li mmitavene cu tràsene ntra casa e, na fiata, ffruntannu nu rabbinu, se ncorse ca istu l'ìa vardati cu l'occhi storti.

S'ìa sparsa la vuce ca lu Mesciu predacava sia la “fine de lu munnu” cca la “vanuta a nterra de lu Regnu de Sirsa, ca stava a ncelu”e l'Ebrei, già subbissati de le mmalefatte de lu rre Erode, ncardasciatu cu li nvasori Rumani, se timivene lu pesciu, panzannu a lu Regnu de dhu Diu ca: ne l'ia cacciati de lu Sciardinu, ca l'ìa nfucati cu lu Ddalluju, ca nu ll'ìa scanzati de la guerra de lu Nabbuccu né de li Filistei né de l'àvitri cunfinanti, ca l'ìa mmannata la caristia a puntu ca, pe fame, ttuccò cu se ne fùscene a dha l'Egizi e cu li fannu de servitori pe centanara de anni. Nsomma lu timivene dhu Diu ca l'ìa rricalata la Terra Prumisa sì ma ca nu l'ìa llassati mai cu se la còdene a mpace, facènnuli scire sperti e damerti de cquai e de dhai.

Trasuti a Gerusalemme, lu Mesciu predacava e predacava ma li ristiani nu lu stivene cchiui a santire, allora, vistu ca le cose sta se mintivene fiacche deveru, se ndrizzò a la via ca purtava su lu montaròzzulu chinu de pedi de vulia, fice cunzare tàvala, cusì a la bona, e misara susu tuttu chiru ca ivene rricotu cu la questua.

Lu Scariota, furbacchione, se mmagginava già ca la cuccagna era spicciata e, panzannu a li giurni de fame ca lu spettàvene de dhai a nnanzi, dese retta e se ncurdò cu nu surdatu spiùne, ca l'ìa vvicinatu de scusi e istu li dese trenta danari a pattu ca li mmusciava, cu nu buzzu, ci era lu Capumesciu ntra tutti chiri de lu sècutu.

Giuda, se mise li sordi a mposcia, se mmanisciò cu rria l'avitri a la nchianata, ca era rrimastu rretu, e li secutò fenca a dhu stivene li pedi de vulia, ma se tinne a la larga de l'àvitri e pijò postu a ntàvala pe urtimu, sapennu ca ntra picca tiempu, pe curpa sua, li surdati purtàvene a ncarcere lu Mesciu e, ci pe ci sa, puru tutti l'àvitri. Nu spicciò mancu de manciare, se mprossimò a lu Mesciu, lu buzzò e poi se ne fusciu comu lu jentu, panzannu mò ca, ci deveru era lu fiju de Diu, te pare ca sirsa, nu lu jutava?

 
 
 

AREA PERSONALE

 

TAG

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Maggio 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30 31    
 
 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

ginosciroccocielostellepianetimonellaccio19petiksprefazione09aida631m12ps12annamatrigianopoeta_semplicedony686cassetta2gryllo73ibanez92gMiele.Speziato0
 

ULTIMI COMMENTI

CHI PUņ SCRIVERE SUL BLOG

Tutti gli utenti registrati possono pubblicare messaggi in questo Blog e tutti possono pubblicare commenti.
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 
 
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963