Eu...Anna-Marya!!!

Controversata, suspicioasa, imprevizibila, hazlie...si totusi serioasa.

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Novembre 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30  
 
 

AREA PERSONALE

 

TAG

 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

Montalbano_68mi.fermoFotoGrafixunamamma1lorien64QBa38SE_LO_VU0Ilauradea11ea.jooblerobroscopTRIPLE_XXXmartina.2008mfrancescomonaco74irticusDgVoice
 

CHI PUŇ SCRIVERE SUL BLOG

Solo l'autore puň pubblicare messaggi in questo Blog e tutti gli utenti registrati possono pubblicare commenti.
I messaggi e i commenti sono moderati dall'autore del blog, verranno verificati e pubblicati a sua discrezione.
 
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 

I MIEI LINK PREFERITI

 

« come tu mi vuoi -minaINDIMENTICABILE »

Propria poesia.

Post n°116 pubblicato il 13 Maggio 2009 da missanamaria

Doamne, te rog...

În genunchi, Doamne te rog...

Ia-mă la tine căci nu mai pot,

Mama, cu ură la mine se uită,

Copilu’ începe şi el să mă mintă,

EL. continuie să mă-njosească,

Şi uneori să şi lovească....

SPERANŢA....departe-a plecat,

Să mă ia şi pe mine...el, a uitat.

 

De ce să mai cred, de ce să mai sper???

Să mă ia D-zeu, mai bine la el.

Am obosit singură, să mă mint...

Vreau să mor, de toate să uit,

C-am fost trădată, c-am fost minţită,

Dar asta nu se poate, asta nu se uită.

Păcat că până acum, mi-a fost să fiu...

C-am suferit mult, atât pot să ştiu.

 

Acum e momentul, în astă’ zi....

După viaţă mie, dor nu îmi v-a fi,

Durerea-i prea mare, mare e chinul,

Nimeni nu poate să-mi scoată spinul.

Suspinu-i profund, adâncă-i tristeţea,

Nu mai vreau...îmi ofer tinereţea.

Copil nu am fost, nici tânăr nu vreau...

Matur m-am născut...toată viaţa o dau.

 

Mormântul aş vrea să-mi fie în flori,

Căci, am iubit florile în mii de culori.

La căpătâi nimeni să nu plângă...

Nu vreau nici strângere de mână,

Să fiu singură, uitată acolo-undeva...

O lumânare să mi se aprindă cândva.

Nimeni vreodată nu m-a iubit...

Cu durerea aceasta intru-n pământ.

 

Am murit singură, cu lacrimi de sânge...

Toate mă dor ghiara, mă strânge,

Degeaba mai vor ei să-mi vorbească,

Nici, c-au încercat să mă oprească.

Plecam hotărâtă, pe-ocale pustie...

Moartea, chemam la mine să vie,

Căci sngură-am fost aici, pe pământ

Singură şi tristă,ca o frunză-n vânt.

                           Anna-Marya

 
 
 
Vai alla Home Page del blog
 
 

INFO


Un blog di: missanamaria
Data di creazione: 04/08/2008
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963