| « DICHIARAZIONE DEI REDDIT... | Vito STENDARDO » |
Una poesia in dialetto presiccese di VITO STENDARDO
Post n°61 pubblicato il 14 Aprile 2015 da lgcasc
Sfogliando un mio vecchio libro, vi ho trovato un foglio contenente una poesia di Vito Stendardo. Nel rileggerla ho riscoperto tutta la bellezza e la bravura letteraria che contiene e che non mi erano sfuggite al momento che il foglio era caduto nelle mie mani, ragion per cui l'avevo conservato. Così adesso, profittando del Blog la voglio proporre qui ai nostri compaesani. Per il momento ne pubblico solo un brano, mancandomi il tempo di pubblicarla per intero, essendo piuttosto lunga. A presto. LUIGI CASCIARO
SANT’ANDREA E LU VECCHIAREGGDU Di Vito Stendardo O Sant’Andrea ci stai sulla culonna ca tuttu scopri e vidi de dgda susu, si’ comu ceggdu alla chiù erta fronna de lu sciardinu meu, quannu era carusu. Nasce lu sule all’alba quannu è chiara, lu vidi tie pe’ primu sempre ssire, quant’arbe sutta all’occhi toi passara e giurni ca l’hai visti poi scurire! Ci sape a quale seculu passatu a menzu a tanti santi te scucchiara li vecchi nosci e t’hannu poi piazzatu a susu a sta culonna tantu cara... Cusì intra nu paese piccinneggdu Spiccavi susu a tutte le cuntrade sulu de susu a tie nc’era casteggdu, lu campanaru de la chiesia madre. De gdai vidivi quantu succidia e te rravava puru ogni vuce scuprivi ogni angulu ogni via, la gente quannu mara quannu duce. A susu a chiru libbru ca te’ mbrazze, e te lu strinci mpettu culle trie t’è scrittu numi, nciurite e le razze, li nasciruri e tutte le famie. N’hai visti tanti de gdi povareggdi tra l’arburu de pipe e la culonna spettare comu tanti cagnuleggdi priannu Diu, li Santi, la Madonna. E lu patrunu ca de gdai passava Lisciannuse la barba o lu mustazzu, de capu ampedi tutti li squatrava e mposimatu comu nu pupazzu se li carbava o ci te canuscia: “tie va’ alle Panze... tie va’ alli Canali... tie invece vane zappa alla Calia... tie rrunca a Ptrusceggde... e tie alli Pali”. E dopu ch’ia spicciatu se vutava vardannu compiaciutu ca vidia la coppula ca ognunu se llavava dicennu poi: “salute a signuria”. E quannu ormai lu sule era nchianatu e la speranza ognunu poi pardia, scurnusu riturnava e nnudacatu a casa sua lu sire de famia. E no sapia pe quale malasorte no cchiava na sciurnata de fatia e se priava sulu sulu a morte de nanzi a tutti chiri d’a famia. Cci fame nc’era tannu a ntru paese, la gente pe le vie se trascinava tantu l’artieri quantu lu furese paria te’ ca te’ ca mo scuppava. Cci tiempi, Sant’Andrea, mancu li cani, né allu pesciu ca tegnu pe’ nemicu! Vardene tutti e tegnili luntani ciuveggdi cu eggia nfertu né mannicu. Te li ricordi l’anni de la guerra... Partira i Presiccesi a ogni cuntornu; acquai lassara fii, parenti e terra e tanti chiui no ficere ritornu. Rravara l’anni de l’emicrazioni: pe’ primu era u sire ca partia, la mamma poi cu tutti li vagnoni puru iggda a chiri ienti se ne scia. Te lu ricordi,poi, chiru dalluiu ca ne nfucò allu cinquatasette... de gdai te lu vidisti lu ntravuiu, iue persi la sciumenta e do’ crapette; comu nu filmi me li visciu nnanti tutti gdi fatti e tuttu gdu patire, ma ringraziamu Tie e li meiu Santi se nuggdu presiccese ippe murire.
|


Inviato da: cassetta2
il 29/05/2023 alle 18:33
Inviato da: Mr.Loto
il 21/08/2020 alle 17:39
Inviato da: sciroccu
il 22/04/2020 alle 13:10
Inviato da: cassetta2
il 22/04/2020 alle 11:06
Inviato da: cassetta2
il 20/11/2019 alle 16:11