| « Vito STENDARDO | Risposta ad Anna Maria V... » |
Poesia in dialetto presiccese di VITO STENDARDO
Post n°63 pubblicato il 15 Aprile 2015 da lgcasc
Questa è la seconda parte della poesia di VITO STENDARDO "SantAndrea e lu vecchiareggdu".
O Sant’Andrea, na cosa voiu sacciu Ca l’aggiu ntisa sempre ieu cuntare: è veru ca rravati a quarant’anni na vota li manavene ntra mare? “Ma lassa stare ca su’ fesserie, ne teni ottanta, vardete allu specchiu, a chiri tiempi fora le fatie se a quarant’anni già parivi vecchiu”. Nu te ricordi ca tant’anni rretu la gente ca passava de qua sutta e a quai su li scaluni se ssattava, paria ca camanava capisutta... Ste cose nu be l’iti riscurdare mo’ ca lu munnu va diversamente Alli carusi l’iti vui spiecare: la chianta, la radice e la samente. Lu sacciu ca se mintene a ridire se chiri tiempi vui li numanati, ggdi fatti solamente po’ capire ci l’hane visti o ciunca l’ha passati; cci boi lli spiechi a unu d’u domila com’erene li tiempi de na vota, de quannu lu petroiu o la cannila tie te purtavi de na stanza all’otra. Lu tiempu cancia e nu è mai lu stessu la gente face ricca o povareggda, e chiru ca chiamati vui progressu a mie me rruvanò la focareggda. “E mo cci pozzu fare, Sant’Andrea, me trema lu cutursu e le rameggde, ca ci me davi forza e sanitate te ne dumava doi de focareggde”. « Ma si, lassamu sti discorsi vani, ormai è tardu, ‘u sule staci mpuna, de retu allu palazzu d’i Villani a ‘ncelu staci esse ormai la luna ». “Mo me ricoiu ch’è passata l’ura, no suntu chiui carusu de vint’anni, ca basta piu nu picca de friscura e me ritrovu chinu de malanni. Vulia tant’otre cose cu te dicu... Lu sai ca su rravatu a quistu puntu: daretu aggdai a Sant’Anna ntra lu vicu sto sulu ca no tegnu cu ci cuntu. Nu riggdu sullu stanturu d’a porta Me dane vuce e tene cumpagnia: eppuru chira vuce me cunforta, comu alli tiempi ca tania famia. De chiri cinque fii c’aggiu crisciuti acquai nu n’è rimastu mancu unu ca tutti o prima o poi se ne su sciuti, ieu mai Presicce vosi cu bannunu; pe iggdi u pane d’ucca me llavai e mai m’aggiu piatu ieu nu sfiziu, poi, chiru c’hannu fattu tie lu sai: tentara cu me portene allu spiziu. La sira, prima cu me chiudu a chiai, ieu vardu ncelu a chira fanisceggda sperannu Diu ca me llucisce crai; me moggdu ntra lu sicchiu na fraseggda na croce d’oiu mintu de vulia, na menza sicaretta poi me dumu, de ntra lu tiraturu la pastia cu dormu ieu me piu, e me mmasunu; cusi li giurni mei passu cuntentu, e de stu picca tiempu ca rimane fazzu de tuttu cu no me lamentu de chiru ca la vita a mie me dane. Ci terra ieu pe ciciri daventu me vi’ passare stisu ventrisusu, a quattru parsuni a mbrazze e l’otri a ronna me dici: “statte bonu”, de la culonna Ci poi me vi’ rravare all’otru munnu, me raccumannu, cu me dai na manu, nu boiu puru aggdai cu me scunfunnu, cunta a San Pietru ch’è lu portulanu. Me basta nu cantune de tre parmi cu pozzu zzare l’occhi e cu te visciu cusì com’aggiu fattu ntra quist’anni ssattatu alla culonna de marisciu. Famme cu ffruntu aggdai tutti i paisani, presenteme tie a Cristu e alla Madonna, e versu tutti porgine li mani, t’imu vulutu bene... su gda culonna. FINE VITO STENDARDO
|


Inviato da: cassetta2
il 29/05/2023 alle 18:33
Inviato da: Mr.Loto
il 21/08/2020 alle 17:39
Inviato da: sciroccu
il 22/04/2020 alle 13:10
Inviato da: cassetta2
il 22/04/2020 alle 11:06
Inviato da: cassetta2
il 20/11/2019 alle 16:11