Creato da lgcasc il 06/09/2013

PRESICCESI NEL MONDO

Spazio d'incontro dei presiccesi

 

« BONASORTATIESILLA »

LI VERBI

Post n°180 pubblicato il 20 Novembre 2021 da ginoscirocco

 

LI VERBI

La palora cchiui meju, a lu cuntare, è lu VERBU. Lu scrisse puru Saggiuvanni “Prima de tuttu nc'era lu verbu” e lu verbu era CRIARE, poi rrivò lu chimicu Lavoisier e disse ca “nenzi se cria, nenzi se strusce, ma tuttu cancia furma”. A quarchedunu sta ssuta nu li piaciu e rrimase fiaccu.

Pe mie lu verbu cchiu meju de tutti è VULIRE BENE. Nui vulimu bene a la mamma, ca nn'ane fatti, nu picca de menu a lu tata. Vulimu bene a lu prossimu ma nu a tuttu, sulu a chiru ca ne face còmmitu. Vulimu bene a la vita, a la noscia, se capisce, e cchiui ddavantamu vecchi e cchiui li vulimu bene e ne la tanimu stritta stritta ntra la dentiera. Vulimu bene a le vestie ca ne jutene e ne fannu cumpagnia, a chire cu lu pilu beddhu lognu, ca piacene mutu a le signure e a chire ca tennu li sanni janchi e logni ma a tutte l'avetre, none, le ccidimu e ne le manciamu. Puru a le chiante vulimu bene, pocca, spece a chire ca ne dannu le vulie, l'ua, le fiche, le pire e a chire ca caccene li fiuri beddhi e inchene l'aria de ndoru, ma a le foje de lu sciardinu e a le fojereste, nu li vulimu bene pe nenzi, ca ne le ccujimu e ne le manciamu: crude, dalassate o nfucate ntra l'oju frittu. Tutti vulimu bene, percé simu AMANTI: de la rrobba, de li sordi, de l'oru e de li diAMANTI. Mo ca sta penzu, percé quannu l'AMANTE è masculu, è nu signuru cu lu core ranne ranne ca bruscia de focu pe la nnamurata, ma quannu l'AMANTE è fimmana, è na fiacca ristiana? Va ssacci!

De quannu lu munnu è munnu, piace mutu puru lu verbu PUTIRE ma de cchiu quannu è nume cca quannu è verbu. Lu PUTIRE, pe seculi e seculori è statu sempre vula de grannezza. Lu primu ca se lu pijò foe lu furzurutu ca, a scaffi e càvici, se lu tinne strittu fenca a quannu nu rrivò lu turnu de lu lignuilognu. Istu, cu la dittolica, prumintia pe tutti fimmene e carne frisca a buttafasciu e tantu ncarnò li ristiani, ca tutticcoti, mazzisciara lu cchiu forte. Puru istu però nu lu tinne a lognu, ca nu bbinciu cu dane chiru ca ìa prumisu e ttuccò cu lu llassa a ci tania lu sale a ncapu ca se mmentava ca cuntava, de notte e de scusi, cu chiri ca stannu susu a ncelu, ca nci suntu, ma nu se fannu bidire. Stu tramanzanu era nu furbacchione natu e predacava ca era bonu: cu nduvina lu nnanzibanire de lu munnu e de li ristiani. Era iddhu ca facia ssire a ncelu lu sule de mmane e la luna de sira, nu sempre, sulu le sire ca dicia iddhu e la putia mmusciare tunna o a feddhe, chiu o menu rosse. Se vantava puru ca era bonu, cu lu jutu de chiri de dha susu, cu tegna a frenu lu munte ca spattarrava focu e fiamme, cu carma lu tremulizzu de la terra, cu nu face ddallujare ca si nò se nchia la rutta d'acqua e murivene nfucati ma de cchiui, cu scunfunna li nnamichi ca stavene ntra le rutte de costi ca de notte, se futtivene le fimmene, le vestie, le fiche e li pirazzi loru. Stu macaru putia facire tutte ste cose a costu ca li ristiani cridivene a occhi chiusi a chiru ca dicia e facia, ca li purtavene la giusta diuzione e li nnucivene scencareddhi e aviniceddhi de rrustire percé, a chiri de dha susu, li piacìa lu ndoru e a iddhu nvece la carne rrustuta. Siccomu, se cunta, ca l'arte de lu tata è menza mparata, puru li fiji e li fiji de li fiji de li macari ddavantavene macari e rrivara cu se mmentene ca pe ogni cosa ca unu putia ccappare, su la facce de la terra, nc'era a dha susu lu fattu mposta ca, a li ristiani, li jutava a sacunnu de quantu se disobbricavene e li facia stare fiacchi o murire ci nu purtavene nenzi o facivene li fessi nforza. Poi, nu se sape comu, nu fiju de macaru, ca se cridia cchiu brau de l'avitri, criò lu scumpiju quannu se mmentò ca, a dha susu a ncelu, nc'era nu diu sulu, ca de sulu ìa criatu tuttu e de sulu bincia cu cumanna tuttu lu munnu. Ma nu durò a lognu percé poi, quannu li fiji de li fiji de dhu macaru, se ncorsara ca, a paracone de nu diu sulu, li ristiani purtavene picca rrobba, se mmentara ca lu diu, sì era unu sulu, ma nu stia propiu sulu sulu percé tania, tornu tornu, nu saccu de anime sante patrune de ognunu de nui e de tutti li santi giurni de l'annu e cusì, a ngloria loru, turnara ttorna le feste, li vuti e li sordi.

 

 
 
 
Vai alla Home Page del blog

AREA PERSONALE

 

TAG

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Aprile 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14
15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28
29 30          
 
 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

petiksginosciroccoprefazione09aida631m12ps12annamatrigianopoeta_semplicedony686cassetta2gryllo73ibanez92gMiele.Speziato0marabertowclock1991
 

ULTIMI COMMENTI

CHI PUŅ SCRIVERE SUL BLOG

Tutti gli utenti registrati possono pubblicare messaggi in questo Blog e tutti possono pubblicare commenti.
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 
 
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963