AMORE

... Nu știu cât mai am de scris, până povestea vieții mele va ajunge la final și nici nu vreau să știu, însă sper că încă mai am destul timp... Vezi tu, abia când depășim un anumit prag al existenței noastre, ne punem întrebări, sperăm că mai avem de întors multe file din romanul pe care îl scriem, cu fiecare zi,... vrem să avem parte, de tot ce visam demult și ajungem să credem, că sacrificiile făcute cândva, nu și-au avut rostul, pentru că am pierdut ani, întâmplări, clipe, care nu se mai pot întoarce, oricât de ne-am dori!

... Pentru fiecare răsărit, privit în zori, mulțumesc cuiva și cu penelul în mână, mai scriu două cuvinte, tapetate pe suflet și cu zâmbetul pe chip, pornesc într-o nouă aventură, numită Viață!