AMORE

....

Despartirea este ceva dureros, insa ne ofera sansa de a analiza anumite comportamente si de a ne regasi. Este foarte important sa petreci timp cu cei dragi din viata ta, sa fii suficient de puternica pentru a intelege ca nu poti cauta confirmari intr-o alta persoana atata timp cat nu crezi in tine. Trebuie sa intelegi ca nu are rost sa incepi o noua relatie doar pentru a te razbuna si a-i arata ca ai mers inainte. Nu trebuie sa convingi pe nimeni, nu trebuie sa dovedesti nimic nimanui. Doar tie.

Ai rabdare, o sa fie bine. Viata merge inainte. 

😉

Adio

 Câteodată suntem tentați să ne pierdem încrederea în oameni, în sentimentele și în cuvintele lor pentru că întâlnim atâția care doar ne amăgesc și ne oferă firimituri de sinceritate în tot ce fac și ce spun. Câteodată suntem tentați să spunem că nu mai avem nevoie de cineva care poate să ofere lucruri frumoase doar pe jumătate și dezamăgiri în porții mari. 

                Așa sunt majoritatea celor pe care îi întâlnim, își urmăresc interesele. Pentru unii suntem un mijloc către ceva, nu un scop în sine. Pentru alții suntem figuranți, nu personaje principale. Iar pentru anumiți oameni nu vom putea fi niciodată pe primul lor, doar pe unul mai îndepărtat, depinde mult de priorități. 

                Dar asta nu înseamnă că undeva nu există acel cineva care să îți ofere tot ce nu ți-au oferit ceilalți, care să îți înapoieze tot ce ți-au luat. 

                Da, oamenii rănesc, mint și înșală, părăsesc atunci când ai cea mai mare nevoie de ei, dezamăgesc și greșesc de nenumărate ori. Dar, cu toate astea, pentru fiecare dintre noi există acel cineva care face totul așa cum trebuie, care nu pleacă și nu rănește. Pentru fiecare dintre noi există acel cineva care dă un sens tuturor acelor cuvinte de care alții și-au bătut joc. 

                Iar pentru un astfel de om merită să treci peste durerile și dorurile pe care ți le-au lăsat ceilalți în suflet. Nu vei regreta. Privește fiecare om care pleacă de lângă tine, indiferent dacă îți este prieten sau ceva mai mult de atât, ca pe o lecție și ca pe un pas pe care l-ai făcut pentru a fi mai aproape de acel cineva care va face toate astea să merite. 

                Ai încredere că va fi bine. Pentru că va fi. Vei întâlni fericirea și toată această tristețe nu va mai conta atunci. Va fi doar o amintire îndepărtată parcă dintr-o altă viață. 

....

 Oamenii mint, rănesc și pleacă, deși nu le-ai greșit cu nimic. Și nici măcar nu se vor justifica așa cum trebuie. Nu îți vor oferi motive concrete, doar scuze prostești care, în loc de răspunsuri, îți vor lăsa și mai multe întrebări în suflet, în minte. 

                   Vei întâmpina probleme pe care nu le meriți, dar de care ai nevoie pentru a te maturiza, pentru a învăța ceva, pentru a te schimba. Te vei întreba insistent ce ai făcut să meriți asta, iar cel mai simplu răspuns e „nimic”. Cele mai importante lecții pe care le avem de învățat sunt și cele mai grele. 

                   Câteodată vei simți singurătatea apăsându-te și îți va fi greu. Te va durea. Dar asta te va face să te bazezi pe tine, să nu depinzi de alții, de prezența lor, de sprijinul lor. Pentru că, așa cum am mai spus, oamenii pleacă. Și nu o fac întotdeauna pentru un motiv prea bun. 

                   Unele lucruri pur și simplu se întâmplă. Iar tu va trebui doar să le accepți ca atare, fără să ceri explicații, fără să te învinovățești, fără să te rogi și să implori, fără să te agăți de speranțe inutile. Va trebui să înveți să le înfrunți și să le faci față pentru că viața nu e întotdeauna ușoară.

                   Partea bună e că și după cele mai lungi nopți soarele tot se arată. Nu poate fi mereu noapte, nu poate fi mereu furtună și nu poate fi întotdeauna rău. E doar o fază, o etapă. Va trece. Și vei trece și tu peste. Trebuie doar să înveți să lași unele lucruri să își urmeze cursul fără să te agăți de ele prea tare. Nu faci decât să încetinești un proces care te duce spre ceva mai bun. 

                   La capătul problemelor noastre se pot afla două lucruri: o lecție sau fericirea. 

                   Iar fericirea în sine nu e o destinație, poate că e un drum pavat cu lecții. 

....

La tot ne trebuie un gram de noroc în viață, în special la oameni și la sentimente. Ca să găsești un singur om capabil să te iubească și să te aprecieze pentru ceea ce ești, atât cât poți să fii, trebuie, adesea, să treci printr-o grămadă de dezamăgiri. Poate nu sunt nici ele inutile, ne oferă lecții importante, dar lasă urme adânci și cicatrici pe care uneori nu le poți vindeca, rămân acolo ca să îți aduci aminte de tot ce a fost.  Problema e că nu ne învață nimeni cum să ne ferim de impostori și de sentimente false, de vorbe frumoase care fac inima să tresalte, de promisiuni care provoacă fluturii să se trezească. Nu ne învață nimeni. Trebuie să îi credem pe toți și crezându-i ajungem să îi iubim, să ne legăm de ei, să le oferim bucăți de suflet și mai apoi ajungem să suferim, atunci când ne dăm seama cu câtă naivitate ne-am lăsat înșelați de aparențe frumoase.  De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire, iar cei care par și spun că te iubesc sunt doar actori de mâna a doua. Nu poți să știi ce e în sufletul unui om, nu poți să știi cât crede din ce spune și cât de strânse sunt acele frânghii invizibile care îl leagă de tine. Nu poți să știi. Poți doar să speri și să faci tot ce poți pentru a nu regreta vreodată că n-ai făcut destul.  Despărțirile de astfel de oameni dor oricum. Dar toată durerea asta se va transforma într-o zi în fericire, atunci când vei întâlni omul potrivit, atunci când îți vei da seama că sentimentele sincere nu lasă niciodată loc de întrebări și că omul care ți-e sortit nu lasă niciodată loc de mai bine. De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire. O singură dată însă va fi real, frumos și sincer. Nici nu e nevoie de mai mult. 

....

....

Mulțumesc Domnului pentru încercările care m-au făcut mai înțeleaptă, pentru căderile care m-au învățat să mă ridic voinicește, pentru testele care au fost și care probabil o să mai apară, pentru luptele care m-au înfrânt pentru ca să mă renasc ca o pasărea Phoenix, din cenușă pentru a conștientiza ceea ce de fapt sunt, ceea ce știu și ceea ce pot schimba prin viață. 

😪

Si daca m-ai intreba ce imi doresc cu adevarat nu as putea da raspuns clar. Poate l-as dori pe el, in fiecare zi, poate mi-as dori sa fiu mai puternica, poate mi-as dori sa pot pleca din anumite locuri, fara sa privesc inapoi. Poate mi-as dori sa am mai mult curaj, sa ma urc in masina si sa vin pana la tine, sa iti spun tot ce nu ti-am spus pana acum, tot ce am simtit si inca mai simt. Poate nu imi doresc decat sa stii ca mi-a fost dor de tine, ca in tot acest timp in care nu te-am vazut, au trecut luni intregi, in care imi aminteam de fiecare zambet al tau, ca treceau ore in care regretam ca nu am avut curaj sa risc, sa nu fug din drumul tau. Poate ca mi-as dori sa stii ca ma gandesc in fiecare zi, la cum ar fi fost daca as fi ramas. Dar, am plecat eu prima, pentru ca existau prea multe sanse sa ma lasi in urma ta, din nou, cu ochii in lacrimi, intinsa pe un covor plin de minciuni. Poate ca imi doresc sa fi avut incredere in cuvintele tale. Poate.. imi doresc sa am incredere din nou in lucruri magice, in povesti de dragoste nemuritoare, dar mai ales in mine.

Am obosit ....

Sunt momente īn viaţă cānd obosești să mai lupți. Obosești să īți mai pui īntrebări, să mai răspunzi şi să afli de ce trăiești. Te tārăsc paşii obosiţi pe coridorul tăcerii şi căuți să vezi lumina de la capătul tunelului. Umerii ne sunt lăsaţi de poverile care ne apasă şi faţa este ridată de prea multă īngrijorare. Oftezi, şi, odată cu oftatul īncerci să dai afară tot ce te frămāntă. Respiri sacadat, privești īn jur şi realizezi că ai obosit. Nu mai ești acea luptătoare de altădată care nu se īngrijora din toată nimica. Nu mai ești īn stare să stai īn prima linie de atac, ci, te fofilești pe undeva prin spate. Ai vrea ca măcar iluzia puterii să o ai, dar şi aceea s-a spulberat. Te īncurajezi, mai faci cāţiva paşi din ambiţie, după care te oprești din nou. Pur şi simplu nu merge! Oricāt ai nega că nu ai obosit, adānc, īn sufletul tău ştii că te simţi ca o frunză īn descompunere: putredă şi ruginie. De ce nu poți pur şi simplu să ignori starea de moleşeală care īți cuprinde trupul şi sufletul şi să mergi īnainte? Trist este că nici ei nu au o soluţie. De ce? Pentru că şi ei sunt obosiţi, au obosit să caute soluţii şi au obosit să admită că sunt puternici, că deţin răspunsuri. Şi, un om obosit, cum ar putea ajuta un alt om obosit? Totuşi…continui. Mergi pe stradă cu paşi vioi ca şi cum nimic nu s-a īntāmplat, rāzi la glumele făcute, te amesteci prin mulţime şi zi de zi tragi de tine spunāndu-ţi: ”Am să ignor acest sentiment. Va dispărea el odată şi odată. Merge şi aşa.” Vine vremea cānd trebuie să tragem puţin pe dreapta, să ne odihnim, să aflăm cauza oboselii şi să mergem mai departe. Doar aşa vom putea să redevenim ce am fost! Data viitoare să nu-ţi fie frică să te uiţi īn oglindă şi să spui: Am obosit! Toţi o facem…

Am īncercat

????

Învățăm mereu lucruri noi, indiferent de vârstă, indiferent de zi, indiferent de mediul în care trăim. Fiecare om pe care îl întâlnim este o lecție de viață, poartă cu el un mesaj, pe care uneori îl înțelegem, alteori nu. De la unii învățăm lecția dragostei, bunei înțelegeri, armoniei, de la alții lecția urii, nefericirii, egoismului. Nu contează ce lecții ne dau cei din jur, contează cum le învățăm noi, cum le punem în aplicare și cum le transmitem mai departe. Mă bucur să cunosc oameni noi pentru că fiecare om are o poveste, care diferă de a celorlalți semeni si din care, evident, dacă vrei, poți învăța ceva. Pentru unii poate părea obositor să înveți în fiecare zi ceva, dar asta e esența vieții. Dacă omul nu ar fi învățat tot timpul, nu ar fi evoluat. Cel mai bine învățăm din propria experiență. Uneori e plăcut „să dai cu capul”. Dacă ai greșit nu înseamnă că viața ta s-a terminat, nu, e doar o altă experiență ce trebui însușită pentru a evita repetarea acelei greșeli. Chiar dacă ai greșit, nu trebuie să te pedepsești prea aspru, trebuie să fi înțelegător cu tine însuți. Greșelile făcute trebuie să ne întărească, să ne facă mai puternici în a depăși obstacolele vieții. Chiar dacă unele dintre lecțiile pe care ni le dă viața sunt dure si nemiloase, trebuie să mergem înainte si, dacă se poate, să mergem cu zâmbetul pe buze!