Creato da lgcasc il 06/09/2013

PRESICCESI NEL MONDO

Spazio d'incontro dei presiccesi

 

LE FICURINE

Post n°174 pubblicato il 01 Maggio 2021 da ginoscirocco

 

LE FICURINE

 

A dhi chiempi, la sira notte de state, spicciatu de sciucare a carte a nnanzi a lu barra, senza mancu cu ne damu vuce, ne partivene tuttideparu cu ne facimu la caminata a la “villa”. Se dicia a la villa ma ne scaffavene mutu cchiu nnanzi, a fiate rrivavene fenca a la stuccata pe li Saccursi, eppuru dopu. A lu primu capanneddhu de carusi, caminannu caminannu, se ccucchiavene avitri vagnoni e a fiate rrivavene fenca a vinti parsuni e cchiui. Nc'era ci cuntava de scola, ci de fatti ccappati frischi, ci cuntava culacchi pe ridire e poi tuttuccotu unu ntunava na canzune e llora tutti ne mintivene a cantare cu tuttu lu fiatu ca tanivene a ncorpu. A quiddh'ura nu passava ciuveddhi e nui caminavene chianu chianu sparpajati pe tutta la via. Erene tutti ntra de nui masculi e pe li bisogni bastava cu ne cucchiamu a lu parite e, de suli o a cumpagnia, canciavene l'acqua a le vulie. Nc'era puru ci tania de fare cose rosse e llora zumpava lu pariteddhu e spicciava a ntra la vigna de le Fùnnere.

Na sira lu Vittoriu nchianò su lu parite e a lu scuru, zumpò de sutta. Tuttuccotu ntisi cridare la castignata cchiu rossa ca ia mai ntisa: “Mannaggia a centu metri de ficurine de santi poste una de costi a l'avatra”. Pocca, cadennu, pareddhu lu Vittoriu, squicciò cu lu pede nu “bisognu” beddhu rossu de la sira prima. Tutti mo spurramme a risi, mmagginannu cc'era ccappatu. Jeu, me ricordu, ca rrimasi fiaccu percé, cchiui o menu lu Vittoriu, cu na sula castignata, ia ziccatu cchiui de 1.600 Santi ca mancu tra le litanie logne, nci ne su tanti.

Stu fattu m'è banutu a mente chiempu rretu e cusì m'aggiu ricurdatu de quannu ntra lu libru de le cose de Diu, a na pagina sine e a una none, tania nfilata na ficurina. Li Santi pittati erene tanti ma chiru ca futtia tutti nunn'era né Santu Ndrea lu protettore de Prisicce né Sa Lluviggi, 'u Santu meu, ma era Sant'Antoni de Padua. Cchiui de Sant'Antoni poi nc'era Gesucristu: chiru ppena natu, chiru vagnone, chiru a Ciommu, chiru cadutu sutta la Croce, chiru nchiuvatu susu, chiru mortu stisu, chiru rrisuscitatu e chiru cu lu core a mpettu, lu Coredegesù. Ma ci de veru, tania cchiu ficurine de tutti, era la Madonna. De Issa, nc'erene tutte chire de la vita sua de quannu fu Nnunziata de lu Carbieli a quannu foe Ssunta a ncelu passannu de le Mmaculate e de le Cuncepite. Nci nn'erene poi nu saccu e na sporta de Madonne cu lu nume: de nu pescu, de nu munte, de na concateddha d'acqua, de na cisura, de na via, de na rutta, de nu paese e de ci cchiui ne sape cchiui ne minte.

Facennu ficuzione, me ncorgu ca li sciudei nu tennu statue nè quatri nè ficurine: né de Diu, né de li Santi né de le Madonne percé nu li vole lu sacunnu Cumannamentu, ca nunn'è chiru ca n'annu mparatu de vagnoni a le cose de Diu, però è chiru ca Diu dese tannu a Musè e ccumenza: “nu te poti fare na statua o nu quatru de chiru ca nc'è susu a ncelu o a nterra o ntra l'acqua o sutta a la terra. Nu te nginucchi nnanzi a issi e nu li faci de servu percé jeu, lu Signuru, suntu lu Diu tou e su nu Diu cilusu; jeu cunnannu le malefatte de li tata ca ttocca cu le scuntene li fiji fenca a la terza o a la quarta generazione, pe chiri ca me volene male, ma suntu bonu, fenca a la millesima generazione, cu chiri ca me volene bene e sèquetene li Cumannamenti mei”.

Ci li Cumannamenti, cumu dice la palora stessa, suntu leggi cumannate de Diu e, ci nu se face comu nc'è scrittu, è paccatu rossu, comu è ca le Chesie Ristiane su chine de Santi e Madonne? Se face paccatu quannu unu se nginucchia a nnanzi a Cristu ncroce? Fice paccatu la Santa Tresia d'Avila quannu se nnamurò de Gesucristu a puntu ca pruvau custu ntra li carni, sulu cu lu varda? Tutti chiri ca, pe vutu, rricalene cose d'oru e d'argentu a le Madonne o istu o dh'avutru Santu, a l'occhi de Diu, fannu paccatu? Sti rricali, puru ca suntu senza sagnu, nu ne fannu vanire a mente li sacrifigi ca facivene li nnantisciuti pacani?

La Chiesia dice ca lu Diu è Unu Sulu e ca simu tutti fiji de lu stessu Diu, sia ca simu Ristiani sia ca simu Sciudei e, me crisciu ca li primi papi Ristiani, pe lu bene de la Chesia, ttuccara cu cancene lu sacunnu Cumannamentu cu la mira ca li pacani ddavantavene Ristiani senza cu perdene le sanse de li nnantisciuti loru.

 

 
 
 

AUGURI

Post n°173 pubblicato il 04 Aprile 2021 da ginoscirocco

 

BONA PASCA RANNE A TUTTI

 

Aucuri a tutti de Bona Pasca Ranne, ranne nu sulu percé è ranne la festa ma percé, na fiata de Pasche ncinn'erene tre: Pasca Ranne, Pascareddha e Pasca Befinia. E g'era propiu lu giurnu de la Pasca Befinia ca Papatore cantannu in latinu, de susu a lu purpitu, dicia de pricisu quannu cadia la Pasca Ranne, percé tannu nu nc'era ciuveddhi ca spannia sordi cu se ccatta lu calendariu de lu Barbanera.

L'aria de Pasca se santia già dopu l'urtimi giurni de Carnuvale e inzignava cu la Caremma, propiu lu giurnu de la Cinnareddha, quannu li ristiani pe quaranta giurni facivene la stinenza e lu dasciunu. Ncammarava e ttuccava cu bascia cu se cunfessa, ci manciava, la carne, lu casu e l'ove. Ma tannu nu facia paccatu ciuveddhi, tantu la sula carne ca manciavene era chira de li favaluri, li maccarruni la duminaca li cunzavene cu lu pane rattatu e l'ove ncaddhate le mintivene sutta a la fioccula cu ddaventene purgini.

Ma però, nu tutte l'ove, quarchedunu servia pe lu caddhuzzu de pasta pe li masculeddhi o pe la pupa de pasta, pe le fimmaneddhe. Lu Sabutu Santu, bonsignore benedicia l'acqua Santa nova e poi benedicia puru li caddhuzzi e le pupe. Dopu nzignata Missa, a lu Gloria, lu secristanu ristaccava li nzarti, lu chesciune ranne mpisu cadia e cumparia su l'artare la statua de Cristu Risortu. La banna, l' orgunu e le campane nzignavene a sunare e nui vagnoni, tisi su le segge, scattrisciavene li mani.

 

 
 
 

CI CRIDE E CI NONE

Post n°172 pubblicato il 13 Marzo 2021 da ginoscirocco

tratto da " A cummertazione"

CI CRIDE E CI NONE

Quannu Cristu caminava pe terra, se ne scia a ngiru, de nu paiseddhu a l'autru de la Calilea, cu face ssapire a li sciudei le cose nove ca ìa mparate. A fiate, chiri ca lu santivene, quasi nu cridivene a chiru ca dicia e rrimanivene babbati pe comu cuntava. Li vagnoni poi, li facivene la ronna e lu ccumpagnavene fenca nu ssia de lu paese e muti ristiani lu secutavene puru a li paesi vicini cu lu sentene ncora cuntare. Nc'erene caruseddhi ca s'erene ncarnati tantu a chiru ca dicia, ca erene ddavantati discipili fissi. Lu secutavene a dhunca scia, manciavene chiru ca la gente li dava e durmivene tutti de unita a dhu truvavene. Dicia cose nove, nsegnamenti ca li sciudei nunn'ivene mai ntisi né pe 'ucca de li tataranni né pe chira de li previti de tannu. Iddhu cuntava a li ristiani comuquannu ca erene pari soi, comuquannu ca erene frati e soru soi. Cu se fazza ccapire meju s'ìa mmentata la parabala. Li previti de tannu predicavene lu jussu de l'“occhiu pe occhiu e dente pe dente”, Iddhu, nvece s'ìa mmentata la pardunanza, anzi dicia ca ci unu te dà nu scaffu, tie ttocca cu giri la capu de l'avatra menza cu te ne faci ncuddhare nn'avutru, macari puru cchiu rrossu.
Tannu, li ristiani de tutte le strappine, sparpajate su la facce de la terra, secutavene le sanze de li nnantisciuti e se le passavene de ucca a ucca pe fili e filori. Puru li sciudei facivene lu stessu ma li chiempi sta canciavene e rrivavene vuci de vanne luntane ca nc'erene prufeti, savi, necromanti, masci, astrolugi, filosufi, sciamani, ca se mmentavene cose nove a fiate puru contru le cose de la chesia e puru contru chire de Diu! Pe tutta la Palestina nzignò cu rria jentu nou, lu grecale de Atene, lu latinu de Roma e l'egizianu de Lessandria, cusì li sciudei, a sacunnu de la nascita, de le propie cridenze e de li penzamenti de capu, se chiamavene: farisei (1), sadducei (2), nazirei (3), zeloti (4) o esseni.
Propiu ntra la scola de quist'urtimi pare ca Cristu ìa passati l'urtimi vint'anni, prima cu begna ccisu. Li Esseni se rricujivene de scusi ntra le rutte de QUMRAN, ca se trovene picca luntane de Gericu quasi de costi a mare, chiru Mortu però. Stavene de unita, tutti ccoti comu quannu ca erene monici ntra nu cumentu. E comu li monici de moi, ttuccava cu fannu vutu cu nu se nzurene, cu rrimannu poviri e cu suttastannu a li cumanni de lu capu. A dha intra tanivene lu bene de Diu de tuttu lu sapire de tannu, scrittu, a tutte le lignue: su cuperchi de crita, su lastre de rame, su cojiri siccati e su roddhuli de papiru. Chiusi a dha intra, issi mparavene de tuttu, nu sulu le cose de Diu ma puru chire de lu munnu, comu: vulire bene a lu prossimu, jutare l'avitri, sanare li malati, fare mmacarie e sciochi miraculusi. Se mmentara ca Diu nunn'era cchiui chiru stizzatu de lu diluviu ma era bonu puru cu li fiacchi ristiani, anzi vulia bene a tutti, percé de frunte a Iddhu erene tutti pari e a tutti, na fiata morti, li apria le porte de lu Celu. Predicavene ca tuttu chiru ca li ccappa a unu, è sulu pe bula de Diu, ca chiru è lu destinu sou. Dicivene ca tutti li ristiani su “beati” e unu cchiui è povareddhu, malaticciu e struppiatu e cchiui, a nfacce a Diu, è “beatu”. Nu se sape però ci, puru lu nnamicu romanu e tutti li pacani, sparpajati su la terra, putivene essire “beati” o lu erene sulu li sciudei percé “populu elettu”, scucchiatu de Diu”.
Dopu ca Cristu morse a Ncroce, pe manu de lu rre Erode o de lu capu romanu Pilatu o de lu capu de la chesia sciudea Caifa oppuramente pe curpa de tutti tre, percé a ciuveddhi de issi piacia chiru ca predicava, se sparse uce, a li quattru pizzi de lu munnu, ca era statu cunnannatu a morte e misu a Ncroce n'ommu “giustu”, ca vulia bene a li povareddhi, ca sanava li malati, ca facia miraculi e sarà ca cuntava cu Diu e, ci pe ci sa, ca putia essere puru lu Fiju de Diu! Stu fattu criò lu scumpiju ogni banna e, partennu de la Sciudea, se sparpajò pe tutta la terra canusciuta de tannu. A tutte le vanne nascivene chiesie nove, criate de ci la sapia cchiu logna de l'avitri e de ci sapia fare meju lu mesciu cu cunta chiru ca Cristu ìa fattu e chiru ca ìa dittu. Ddavantava vescu ci rricuja nu ccertu numuru de ristiani e li mmizziava a la nova cridenza.
Ntra tutti sti veschi, se fice largu e pijò pede, nu ccertu Saulu, sciudeu de sagnu, grecu de nascita e crisciutu comu “cittadino” romanu. Stu Saulu, canusciutu de cchiui comu Paulu (lu curtu), se mpizzò a menzu e se mise a ncapu de mute de ste ccote de ristiani, dicennu ca a iddhu, mentre cadia de cavaddhu, l'ìa cumparsu Cristu ca lu ncarnava cu predaca la “palora” sua. Cu se dane la crisama de capu-vescu e cu stenne la predica puru a ci nunn'era sciudeu, issu sciu cu trova Simone, lu meju discipulu de Cristu, ca mo, ìa canciatu nume puru issu e lu chiamavane Pietru. A lu Pietru li piazze lu discorsu de Paulu ma, pe lu meju, vose cu ntaressa puru lu vescu de la chesia “ristiana” de Gerusalemme, ca tannu era nu certu Giacumu Minore.
Tutti e tre, dopu diciassette anni de la morte de Cristu, se ffruntara a Gerusalemme e ficiara lu primu Cunciliu ma nu se truvara cuncordi percé:

  • Giacumu rricanuscia Cristu comu sciudeu “giustu” ma nu comu fiju de lu Diu de Abramu;

  • Pietru, sciudeu fariseu, puru ca l'era piaciutu lu discorsu de Paulu cu llarghene la predica a li pacani, canciò pinzieri ca nu se la santia cu perde le sanze sciudee, spece chira de la circuncisione e nu li piacia mancu la sansa rumana de le statue e ficurine ca era contru lu sacunnu cumannamentu de Diu;

  • Paulu, stizzatu pe lu rretu pede de lu Pietru, rrimastu sulu, nu se mmennìu, anzi se fice pijare de lu friculizzu e secutò cu predaca li nsegnamenti de Cristu a li pacani “gentili”. Isti, cu la sparanza ca la scupa nova scupa meju e cu la mira ca spicciavene le tribulazioni su la terra e nchianavene a ncelu, a Mparadisu, cu la ucca a risu, se ficiara ccidire a mijara pe manu de li surdati rumani o de le vestie feroci!

NOTE: - 1) i farisei erano ebrei che seguivano a modo proprio le leggi mosaiche e credevano nella predestinazione;
  -  2) i sadducei, appartenevano alle famiglie aristocratiche dalle quali venivano scelti i sacerdoti interpreti della legge mosaica, però erano osteggiati dal popolo per i troppi privilegi;
   -   3) i nazirei (da non confondere con i nazareni abitanti di Nazareth) erano ebrei consacrati interamente a Dio, lontani dalle cose del mondo al punto che disprezzavano il proprio corpo ed anche quello dei defunti;
 -  4) i zeloti, considerati terroristi dai romani, erano indipendentisti religiosi e politici.

 
 
 

LA GNATA

Post n°171 pubblicato il 09 Febbraio 2021 da ginoscirocco

LA GNATA

(soliti tre vecchietti, davanti al bar per prendere il caffè )

B – A nui ne tocca! Ci trase prima?

A – Trasi tie ca si lu cchiu ranne.

C – Pocca dice bonu issu, ci t'a criatu, tie lu cchiu ranne sinti!

B – Mo puru pe lu cafè me faciti pisare ca suntu lu cchiu vecchiu? Ca poi ci propiu vulimu cu la dicimu tutta, nci suntu si e no tre misi de scartu ntra mie e tie (rivolto ad A) e cu issu nu nne llevamu mancu n'annu.

A – Mmanìscete e trasi ca si no pardimu lu turnu.

C - Ah! Sta penzu ca stivene meju quannu stivene pesciu, ca tannu cu lu cafè, tutte le mmani era na cummertazione e mo, ci l'a criatu stu curuna, ne face pijare lu cafè tutti sparpajati. Prima lu “sportu” lu facivene li sciocatori de pallone e puru l'acquarise cu lu paleddhu, mo è ddavantatu lu cafè vìpputu a menzu a la via.

A - Istu aasportu è, cu la a de nanzi, pampasciune!

C - Cu la a de nanzi o de taretu, pe mie lu cafè vìpputu cusì nu me piace, nu tene nuddhu custu. Ao, trasi ttocca a tie ca issu è ssutu, nu lu vidi, tene lu bicchiareddhu de plastica a manu.

B - Menumale ca li barra stannu perti ca, ci nui erene ddavantati “russi”, mancu a cquaffore ne lu putivene pijare, lu cafè!

C - Sentu cuntare ca fannu la gnata a li vecchi. Ma a nui, ci l'a criati, quannu ne tocca?

B - Quassutta mo rria na! Nci vole chiempu, stamu mutu luntani, ci sape quannu ne tocca a nui.

A - (tra un sorso e l'altro) Jeu, nu sacciu mancu ci me la fazzu!

B - Percé mo? Timi pe lu carottu o cunussia te face dannu?

A - None, comu tignu pe lu carottu, ca su tuttu carotti carotti, ci sape quanti me n'annu fatti, tignu ca nu se sape bonu cci nc'è a intra a la buttijeddha e ci poi ccappamu nenzi? Chira medicina nova è. Stamu ntra li mani de Diu e, fazza Diu!

B - None, stamu ntra li mani de li dottori e ttocca cu li damu retta ca, pareddhi, la fannu pe lu bene nosciu.

C - (uscito, mentre beve il caffè) Pe lu bene nosciu o pe chiri ca l'annu mmentata, la gnata? Nu me lu lleva ciuveddhi de capu a mie, e nu su mancu lu sulu, ca s'annu mmentatu tuttu cu fannu sordi, ci l'a criati!

B – Ma ci te le minte a ncapu ste fesserie?

A - Pocca, cchiui de unu la penza cusine, ca l'annu fatta mposta cu fannu sordi e cu ne tennu chiusi boni boni ntra casa!

B – Ma stative citti! Nu be faciti ccanuscere! Ristiani mei! Scurnativene! Pozzu capire li scarufaterra ca nu su sciuti a la scola ma de vui, nu me la menzava filu ca cridivive a ste minchiate. E pocca! S'annu mmentatu tuttu, puru le filare de carri chini de chiavuti purtati a ngiru de nu campusantu a l'avutru cu trovene nu picchi de terra bona cu li prechene. Pocca! Tanti nfermieri e dottori su morti pe doja de vagnaru o pe doja de stommucu ca ivene fattu inchiamentu. An'Italia quasi novantamila ristiani, pareddhi, su morti,sacunnu vui percé? Percé se su mmalazzati durmennu cu lu culu de fore?

A - E mo nu basta? Sine, aggiu cuntatu ca nc'è ci cride a ste cose ma nunn'aggiu dittu ca nci crisciu, jeu.

B - Però hai dittu ca nu sai ci te la faci la gnata. Ca nu cridi ca te face bonu e ca se l'annu mmentata cu fannu sordi.

C - Percé, te cridi tie ca le gnate ne le dannu franche? Ci sape quanti sordi ne sculene, ci l'a criati!

B - Certu ca li sordi se li fannu, nenzi pe nenzi nu face nenzi ciuveddhi, ma la pursione cchiu rossa se ne vane pe lu studiu e pe le machine.
A - Ma puru ca me menzu, ca la nezione face bonu, su patrunu jeu, cu dicu ci voju o nu boju cu me la fazzu la gnata, e fazza Diu?

B - A ccomu me crisciu jeu, NO! Sacunnu mie ttocca cu ne la facimu tutti ca si no, lu curuna vane a ngiru ci sape pe quanti anni ncora, pote zziccare li vagnoni e, ci cancia facce, se zzicca puru a le vestie e inche tuttu lu munnu e li ristiani e le vestie ponnu scumparire de la facce de la terra.

A - Pocca! Mo ne rria la Pocalisse! Domineddiu sape cci ane fare. Iddhu, sulu Iddhu sape quannu ane scancellare stu curuna e quannu ane spicciare lu munnu! A Iddhu n'imu rraccumannare l'anima, facennu penitenze e dicennu Rusari e Giaculatorie e fazza Diu!

 

B - A Iddhu ne putimu raccumannare l'anima, certu, ma a lu corpu ttocca cu panzamu suli, cu le pastije e cu la gnata, percé ci lu corpu more, l'anima se ne vola e ci la zzicca cchiui! 

NOTA: Ieri ho ricevuto la seconda dose del vaccino - tutto OK. (S.S. Lazio)

 
 
 

LU CURUNA A LA TV

Post n°170 pubblicato il 15 Gennaio 2021 da ginoscirocco

LU CURUNA A LA TV

Luigi Rizzo

A la tivù, de vespra fenc'a ll'una,

li saggi stannu a cummertazione

e cuntene pe ure d'lu curuna

e tutti, pare, tennu la raggione.

 

Ci cunta de li morti, morti ieri,

ci dice quanti suntu li nfettati,

ci se lagna ca manchene 'nfermieri,

ci pruminte li novi adduttorati.

 

Li cuvarnanti dannu, sì, li sordi

ma nu rrivene e tutti stannu mari.

Urlene chiri ca nu su cuncordi

 

pe comu se sta fuce a li ripari.

M'annu strubbatu, è meju 'me va curcu

ca li canali moi, su tutti pari.

 

 

 
 
 

20NATALE20

Post n°166 pubblicato il 13 Dicembre 2020 da ginoscirocco

20 NATALE 20

Luigi Rizzo

 

Mo trase Natale

ma l'occhiu nu bide

ci è ca sta mmale,

ca nc'è ci nu cride.

 

Ci more de fame

ci persa fatica

cu inche le ntrame,

se mancia na fica.

 

Ci de lu curuna

s'ìa fattu lu cabbu

lu nenti li duna

Natale lu Babbu.

 

Su' tanti i ristiani

nfettati e poi morti

ca, mancu a li cani,

l'auguri li porti?

 

Ci mo 'u Mmamminu

ne rricala 'u purcé

ne nnuce 'u vaccinu

lu cchiu meju ca nc'è.

 

A tutti “Bon'Annu”

ve dicu de core

ca de stu malannu

cu ssimu de fore!

 

 

What do you want to do ?
New mailCopy

 
 
 

LI FIMMANEDDHA E LE MASCULARE

Post n°165 pubblicato il 19 Novembre 2020 da ginoscirocco

LI FIMMANEDDHA E LE MASCULARE

(Tratto da “Strolacamenti de tre vecchiareddhi”)

B - Ma si fessa? Mìntite la mascara, cunussia ne vavìsci nfacce e ne ttacchi lu curuna.

C - Spetta mmenu cu me viu lu cafè, ci t'a criatu e poi me la mintu!

A - Vivi, vivi, cùstutlu bonu lu café e llàssulu stare issu, ca ci nu rumpe nunn'è cuttentu e fazza Diu!

B - Ci suntu dhe do' vagnone ca sta marennene ssattate a dh'agnulu?

C - Ma quali vagnone, nu bidi ca su caruse fatte.

B - A paru a nui, sempre vagnone su!

C - Una è natia de cquai, chira cu lu sciuppareddhu russu, poi se ne scìu a dhe vanne. E' na fia de don Pippi l'avvocatu e l'avatra nu la canuscu filu, me sa, ca nunn'è de cquai.

A - A tiempi nosci le fimmene nu trasivene a ntra lu barra, de sule poi, nu ne sciamu parlannu!

B - Pocca! Tie si rrimastu a dhe lebriche, nticaru! Ma stane mmaritata cu unu de cquai o se l'ane pijatu de dhe vanne?

A - Quante cose vo' cu ssacci, mintìmene la mascara e ssìmene a dha fore. (escono)

C - None, signurina è, nu se spusò cu ciuveddhi e aggiu ntisu dire ca è masculara ca li piacene le fimmene, ci l'a criata.

A - Nu bastavene li fimmaneddha mo su ssute puru le masculare?

B - Varda ca nci su sempre state, sulu ca ci nu faci ficuzione, nu te ne ncorgi mancu, nunn'è comu pe li masculi.

C - Jeu me menzu ca su ristiani comu tutti l'avitri, puru ca nu suntu né masculi né fimmene.

A - Puru a mie nu me fannu né cautu né friddhu ma fenca se ne stannu a postu loru, ma quannu fannu de tuttu cu se mintene a mostra, quannu se ncarizzene a nnanzi a tutti e quannu se vantene puru pe comu suntu, jeu nu li pozzu patire, lu Signore cu me parduna e fazza Diu!

B - Ca dhai stane lu custu, moi, cu se fannu bidire ca suntu de l'avatra menza.

C - E pocca! Prima ncinn'erene picchi a ngiru e g'erene sfuttuti de tutti, moi ncinn'è nu saccu e se mmoscene cuttenti, ci l'a criati!

A - Iste su cose ca nu le vole mancu lu Signore!

B - Pocca! A prupositu, lu Patriarca Filaretu la penza comu tie, anzi pesciu, ca è rrivatu cu dice ca Diu n'ane mmannatu lu curuna pe curpa de li fimmaneddha e de le masculare.

C - Nu ssulu! Ane puru ncarnati li ristiani cu bannu a la chesia ca ponnu stare scuscitati ca a dhai nu li zzicca lu curuna ca nc'è la manu de Diu ca li prutegge. Ma se sbajò, puru ca stava a ntra la chesia, lu curuna l'ane zziccatu lu stessu.

A - Ma chiru nunn'è de la chesia noscia, ortodossu è, e fazza Diu!

C - Ma tene lu stessu Diu nosciu, ci t'a criatu!

B - Dìnnanala, dìnnanala. Puru sorma, l'avutra sira, m'ane ddimannatu ci stu curuna n'è banutu pe casticu de Diu.

A - E l'ane dimannatu propiu a tie, ca nu cridi a nenti? E cci l'ai rispostu?

B - L'aggiu dittu ca moi Domineddiu è ddavantatu bonu, nunn'è cchiui chiru de lu Sciardinu ca pe na mila fice l'ira de Diu né chiru ca mmannò le piache a l'Eggizi né chiru de lu diluviu ca nfucò tutti li ristiani. L'aggiu spiecatu ca lu curuna è comu nu vermiceddhu e g'è cusìpiccinnu, ca mancu se vide, ma se ttacca a li ristiani e campa a cojuru d'avitri.

A - Tie trovi sempre la pezza a culure pe tuttu e fazza Diu. Però è veru ca Diu moi è bonu ca tannu se pantiu ca nfucò tutti li ristiani cu lu diluviu e prumise ca nu ne nfucava cchiui.

B - Cci dici lu pardunamu, pe sta fiata?

A - T'ai fattu vecchiu ma lu spiritu de padata nu lu perdi mai!

C - Ma, turnannu a lu fattu de li fimmaneddha e de le masculare, ci t'a criatu, t'è scappata la ditta de lu Papa ca vole cu li sposa ntra de iddhi?

A - Statte cittu, puru tie, te minti? Lu matrimoniu è Sacramentu e te pare mo a tie, ca lu Papa rria a puntu cu li ccucchia su l'artare?

B - Se vide ca lu Spiritu Santu l'ane lluminatu e s'ane fattu persuasu ca puru ntra le cucchie spurie nci pote stare l'Amore predicatu de Cristu.

A - La Chesia ane sempre dittu ca lu masculu e la fimmana ccucchene li carni sulu pe l'amore de Diu e cu la mira de li fiji e fazza Diu!

B - Cci ne sai tie, se Domineddiu nunn'ane canciatu mira puru su stu fattu e moi li ristiani ponnu fare a ll'amore cu lu capucciu cusì nu se pijene le malatie e li fiji, se li fannu quannu li volene e quanti ne volene, senza cu spettene chiri ca ne “li manna lu Signore”!

C - Ci v'a criati! A vui la mascara su la ucca, nu ve dane noja pe nenti? cuntati e cuntati e stative citti, nu picca.

B - Ne dane noia, comu no? A l'acquarisi, però nu picchi de cchiui.

C - E percé, nu su fatti comu nui?

 

B - Sine però timene cunussia, pe la mascara, li nciurene mascarani, comu a nui!

 
 
 

CUNTU DE NA CARUSA

Post n°164 pubblicato il 02 Ottobre 2020 da ginoscirocco

(Da "a cummertazione")

CUNTU DE NA CARUSA

Confidenza di una compaesana

Na sira de state, stannu a li Pali cu li mei, canuscii nu beddhu carusu furastieru, de dhe vanne. Ne ficime sagnu tuttidoi e cusì, sira dopu sira, nzignamme cu ssimu de paru, cu ne facimu na caminata a ripa de mare su la rena. Na sira però stuccamme de l'avatra menza, versu li munti e, pijannu peschi peschi, ne lluntanamme. A nu certu puntu, ne vinne vula cu trasimu a ntra mare tutti vistuti e mpedannu, rrivamme a l'isuleddha de la Fanciulla. Nu nc'era ciuveddhi, sulu la luna, ca ne dia dhu picchi de luce cu ne vardamu a ntra l'occhi. Nzignamme cusì cu ne buzzamu e cu ne friculamu, fenca nu pardimme li senzi e spicciamme a nterra ntra na concateddha janca de sale. Foe l'urtimu giurnu ca ne vittime, percè iddhu a lu crai, partiu e ci se vitte vitte.
Spicciatu lu state turnai a Prisicce e ripijai a scire a la scola. M'ia sempre piaciutu cu studiu, ma quidh'annu nu me cuddhava propiu, me santia llasata e me ncorsi ca jeu era rrimasta prena a primu corpu. Se apriu lu celu ma nu me ne vulai, s'apriu la terra e nu me gnuttiu. Me vitti persa! A cci ne la putia cuntare? A sirma, meju morta! A mama e comu ne la dicia? Ci me lu dava lu curaggiu? Pe tutti mo jeu, vagnona sempre de carbu, ìa ddavantata tuttuccotu sbergugnata e sbergugnatu ddavantava puru tuttu lu parantatu! Cercai cu trou na scusa e me ricurdai ca puru la fia de la cummare Pippi era rrimasta prena ma mprima mprima se mmaritò cu lu zitu e ccucciara tuttu, ma jeu a dhu lu truvava lu zitu meu, ca nu sapia mancu a dhu stava e lu telefunu me dicia ca lu numuru era scanusciutu? Povara mie! Focu meu! Nu ssapia propiu comu ìa de fare.
Me vinnara a mente tutti dhi cunti de scola su le creche ntiche, dhe tante beddhe ristiane ca, a chiempu de li chiempi, s'erene ccucchiate cu li nnamurati, de scusi de li ziti e de li mariti e, cu nu passene guai e cu nu bennu sbergognate, se mmentavene storie ca nu stivene né a ncelu né a nterra, ma su rrivate fenca a nui lustessu percé de menzu mintivene sempre, nu ddiu.
La beddha reggina de Sparta, la Leda, la socra de l'eroi Agamennone e Menelau, se mmentò ca, mentre se sta facia lu bagnu nuda ntra nu lacquaru, era stata futtuta de nu beddhu cignu jancu e, se scusò ca era curpa de Giove ca, nnamuratu de iddha, s'ia ncarnatu a ntra lu cignu e cusì nasciu na cucchia de vagnoni.
Se cunta puru ca na ccerta Alcmena era rrimasta prena facennu l'amore cu unu ca paria pintu scuddhatu lu maritu e nasciu nenzidemenu lu furzurutu Ercule. Quannu lu maritu la ddimannò cu ci s'ia ccucchiata, iddha, disse: - cu ttie. Lu maritu ncazzatu de bruttu le rispuse: - comu cu mie ca su misi ca sto luntanu de casa. E iddha de rimannu: - ma cci dici mmenu, ca turnasti, nu te lu ricordi? Noo! Allora ci nunn'eri tie, pe certu, è statu Giove ca m'ane gnannata pijannu mmaggine e sumijanza de tie!
Nci foe puru na certa Dia ca piò pe fessa lu maritu dicennu ca lu diu n'era cumparsu comu nu beddhu puddhitulu nivuru e s'era mpussassatu de iddha e nasciu Sculapiu, lu primu duttore de lu munnu.
Giacca ve dicu puru lu cuntu de la beddha Europa, ca se ne fusciu a Crita cu Giove, ddavantatu nu beddhu scencu, cu tantu de corne e cu lu pilu jancu, e sgravò Minosse. Puru la mujere de issu, la beddha reggina Pasifae, comu la socra, se ccucchiò cu Giove ddavantatu scencu, ma de pilu nivuru e cu le corne cchiu rosse. Sarà ca sta fiata Giove, mentre stia cu Pasifae, nc'ìa misu tantu focu, ca lu fiju nasciu menzu ommu e menzu voi e lu chiamara Minotauru, pocca, propriu chiru de lu labirintu!
Nci foe puru na carusa de nume Danae, ca cu nu fazza fiji, sirsa l'ìa chiusa a funnu de turre percè la macara l'ia dittu ca spicciava ccisu de lu fiju de la fija. Nu ssacciu comu fice ma issa rrestò prena e disse ca era statu Giove trasutu ntra la turre de lu fanisceddhu tisu tisu, pijannu, panzati nu picca, la furma de nija de oru.
Poi se cunta puru de na sciudea, a nnanzi cu l'anni, de nume Anna, ca nunn'ìa uti fiji percé lu maritu nunn'era bonu, ma rrimase lu stessu prena pe bula de diu ca ìa pijatu li fattizzi de nu caruseddhu, tantu svertu, ca paria ca ulava. A sta ristiana li nasciu na vagnunceddha ca chiamò Maria e puru issa, stannu notte e giurnu a ntra la chesia, pe lu vutu ca ìa fattu mammasa, rrimase prena vagnona vagnona. Truvara la scusa ca era statu lu solitu caruseddhu svertu, ca ne l'ia mmannatu lu diu sou, cu fazza nu fiju ca ìa canciare lu munnu!
Puru Anjana, ancileddha indu nata pe sbaju su la terra a dha vanna a l'India, mentre precava, ntra lu voscu, lu diu sou Siva, cu li descia nu fiju, rrimase prena percé s'ìa lliccatu nu picchi de latte quajatu ca lu jentu ne l'ìa vulatu ntra li mani mentre cadìa de ucca a nu ceddhu e nascìu Hanuman, ancilu cu la la facce de scimmia. 
Su cunti veri, su cunti mmentati e ci lu pote sapire. Me crisciu ca tutte ste ristiane pareddhe, erene fìmmene comu mie e comu tutte l'avetre sulu ca, cu dannu lustru e nniputenza a certi parsuni, mutu tisi, ca ìvene ppassare a la storia comu menzi dii, ci nu puru comu dii sani, l'ommini de tannu se mmentavene cu li fannu nascire de ste povere ristiane, pe bula e pe …. manu sempre de nu diu.
Ah! Sta me scurdava. Puru jeu, pe fijama era vulutu cu me mmentu nu cuntu de isti ma poi me dissi: e ci me cride de sti chiempi? Su passati cchiui de domila anni oramai, ca nu ccappane cchiui de sti fatti. Cusì me fici sula sula persuasa cu nu dicu nenzi a ciuveddhi, scii a lu spedale e, cittu a mie e cittu a tie, me fici vastare.

 

 

What do you want to do ?
New mailCopy

 
 
 

LI SPUNSALI

Post n°163 pubblicato il 21 Settembre 2020 da ginoscirocco

Da "Strolacamenti de tre vecchiareddhi"

LI SPUNZALI

B - Prima cu me ssuppu li musi ntra lu cafè, me diciti nu picca, a dhu ve ttocca ca ve visciu tuttidoi mmutati, cci siti de zita, osci?
A - Pocca! Osci simu tuttidoi de spunsali, cumminazione vole, ca jeu sto mparantatu de la vanna de la zita e issu de la vanna de lu zitu.
C - Eh pocca! Nu fiju de sorma se sposa cu na fija de fravasa. Vo' ssacci avutru?
B - None, me basta. Ma se sposene a la Cumune o ntra la Chesia?
A - Lu fessa ca sinti. Lu matrimoniu è nu Sacramentu e vale sulu ci vene fattu ntra la Chesia e fazza Diu!
C - Puru tie faci ccerte ddumanne, ci t'a criatu. E ccertu ca se sposene a ntra Chesia, percé tie a dhu t'ai spusatu?
B - Tannu, puru ca nu bulivi a dhai te tuccava, ma moi se ponnu puru spusare sulu a la Cumune, tantu lu cuntrattu vale lu stessu. Lu sapiti ca moi suntu cchiui chiri ca se nzurene a nnanzi a lu sinnucu cca chiri a nnanzi a lu prevete? Me crisciu ca de stu passu, avutru cca Sacramentu!
A - Statte cittu, vane. Certu ca a nnanzi a lu sinnucu vale lu stessu ma manca lu meju: la Benedizione e la Crazia de Diu su li ziti e su li fiji ca poi nascene.
C - Percé nu beni puru tie?
B - None mo, nu su statu mmitatu e poi cci me presentu cu li mani mmanu? Sciati vui, ca siti parenti de intra.
C - E vveni, ammenu a la chesia cusì vidi la zita.
A - Llassulu stare, mo trase a ntra chesia, na! Time cunussia li scarra a ncapu, se lu mmeritava cu li scarra ma me dispiace pe la chesia e fazza Diu!
B - Comu si bonu de core! Varda ca jeu nu mintu nenzi cu begnu deveru, tantu pe mie è comu quannu ca squariu a lu cinama.
C - Sta squarii de capu, ci t'a criatu! Mo tie cunfunni la chesia cu lu cinama.
A - Cci li dai spacu, a chiru scumunacatu! Tantu se sape ca s'ane mpattatu cu lu diavulu e nu c'è nuddha sparanza ca torna a rretu e fazza Diu!
B - Menumale ca annanzi vai tie! Ma dhu vai ca si rrimastu a chiempi de li nnantisciuti, raggioni comu nu tataranne scarufaterra e puru a la scola si sciutu ma me crisciu c'ai mparatu picca, cu dha capu ca teni.
C - Ci t'a criatu, dice bonu issu, tie cridi ncora ca l'ommu l'ane criatu Diu, quannu tutti, oramai, sapimu ca è statu lu canciamentu de le strappine ca n'ane fatti ddavantare ristiani comu simu moi.
A - Puru jeu aggiu studiatu e me crisciu puru ca li scenziati, a fiate, tennu raggione, ma lu Libbru Sacru è scrittu de Diu e Iddhu nu canna mai.
B - E pocca tie ddettavi e Iddhu scrivia e gnittantu ttuccava cu li llicchi lu labbisi cupiativu cu la lignua.
A - Castima, castima! Ci nu l'ane scrittu Iddhu de manu sua, pe certu è statu scrittu pe bula de lu Spiritu Santu, e g'è Diu c'ane criatu lu munnu ntra sei giurni e poi a lu settimu se ndrafascau.
B - Ci sape lu suduru! Ca ci era Nniputente nc'era bisognu cu se ndrafisca?
C - Llassulu stare lu pizzisantu, ca a fiate, ci l'a criatu, spatterra e cunta a schiòvere. Ncora nu bole cu li trase a ncapu ca na cosa è lu cuntu de la Bibbia e n'avatra cosa è comu nasciu lu munnu.
A - Puru tie te minti? Sarà ca dice bonu lu pruverbiu ca ci vane cu lu zoppu mprima mprima mpara a zoppacare.
C – Senti nu picca, ma tie deveru cridi ncora a la mila ca l'Eva dese a l'Adamu e iddhu fessa fessa se la manciò, facennu paccatu?
A - Nc'è scrittu cusine e me crisciu ca li ntichi se mmentara stu cuntu cusì li trasìa meju ntra la capu de li ristiani de tannu.
C - Ma lu paccatu rigginale de la carne, lu ficiara, però.
A - Cci dici mmenu! Nunn'è comu la penzi tie, lu paccatu rigginale foe la “disubbidienza” a Diu percé se manciara la mila de lu pede de la “canuscenza” e quannu Lu ntisara rrivare se ccucciara le vergogne cu le pampene.
B - E comu ficiara cu lu sentene rrivare ci era puru spiritu? Va bene ca tania già muti anni ma nunn'è ca strusciava li pedi nterra comu li vecchi.
C - Quante ne vai truvannu, puru tie, ci t'a criatu! Ma a mie nu me lu lleva ciuveddhi de capu ca lu paccatu era ca se friculara ntra de iddhi, ci l'a criati!
B - Me menzu ca tene raggione issu percé, ci nu tanivene ncora la “canuscenza” de lu bonu e de lu fiaccu, comu putivene fare paccatu? Sulu dopu ca ivene “rutta la pignata”, Diu ne li cacciò de lu Paradisu e li prufetizzò la dulore de partu, lu suduru de fatica e la morte. E ci l'Adamu e l'Eva nu ficiara dhu paccatu rigginale, cci bisognu tania Domineddiu cu mmanna lu Fiju sou su la facce de la terra e cu lu face murire a Ncroce, cu scancella a li ristiani lu paccatu ca nunn'era paccatu?
A - Pocca! Mo è rrivatu lu mesciu de religgione ca sape tuttu su lu Vecchiu e lu Novu testamentu! La Fede nci vole e fazza Diu!
C - Mmanisciamene ca si no rrivamu tardu e nu ne custamu mancu quannu la zita trase 'ntra la chesia.   

 

 
 
 

DEBUTU E CRIDENZIA

Post n°162 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

AVVISO
A tutti coloro che capiscono il Salentino ma hanno diffilcoltà a leggerlo, propongo di seguirmi nella lettura dei brani, in ordinata successione, aprendo sul vostro telefonino il seguente link: www.yutube.com/watch?v=qcvisuzidwc .

oppure su: yutube elvira cazzato

Se volete ascoltare la lettura in unica soluzione, 90 minuti primi, vi consiglio di usare la cuffia. BUON ASCOLTO e grazie.  

Da Recite e farse di E. Cazzato

1 - DEBUTU E CRIDENZIA

Personaggi:

Esercente di generi alimentari (parlante),

Conciliatore (ascoltatore).

__________

Esercente:

Bonasera a signuria, signor conciliatore,

su banutu propriu stasira cu me faci ‘nu favore.

Cause e sentenze a più non posso voiu cu tiru,

c’aggiu fattu debutu e jè ‘nu picca rossu.

E muierama me farnetica e sempre me castima,

ca vene lu principale e vole pacata la farina.

Ma ieu, ca su’‘nu picca debole e li vidia cusì pietusi,

quannu mancava muierama, li dava lu pane scusi.

De tutti generi s’hannu caricati e comu ieu aggiu lentatu

subitu, lesti n’hannu brufittatu e perciò su’ ruvinatu.

M’hannu futtutu tutti,

ca solu de mieru, ne cunsumai doi (v)utti.

La viscilia de Natale - no bincìa misurannu -

s’hannu fatta la provvista fenca a Capudannu.

Ci venìa cu nu trufulu e ci cu nu buttione

e vivivene tutti a caricu de lu minchione.

Quannu trovene la cridenzia su tutti custumati,

fannu li complimenti e de lu pacare s’hannu scurdati.

E ieu lu dicìa a muierama, ca cu tutte le ‘mbroie ca facimu,

menzi nu ne pachene e l’otri certu li perdimu.

Passate le feste, mò ca s’hannu posti a faticare,

na cosa la settimana, la putivene scuntare.

Ma certi malevoglia su’ propriu malandrini

 

e nu volene sapire cu cacciene li quattrini.

What do you want to do ?
New mailCopy

 
 
 

LA CUMPRA

Post n°161 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

2 - LA CUMPRA

Personaggi:

Signuru (il proprietario),

Fattore,

Cumparieri (chi aveva acquistato la cumpra).

Signuru:
Menu male ca sto attentu alli mei affari,

pe’ prima cosa hannu firmate le cambiali!

A sapere, n’annu cu le vulie c’era ricapitatu,

cu la perdita de la cumpra, ciuveddhi m’avia pacatu!

Nu n’è ca moi me pachene, ma stannu cu llu pinsieri;

stasira l’aggiu avvisati cu vegnene li cumparieri.

Mah!... lu fattore è tardatu,

tegnu ‘nu bruttu presentimentu.

Se po’ truvare cu l’amicu e lu cumpare

e quarche bicchieri ‘sta sira certu da fare.

Fattore:

Vai truvannu percè ‘sta sira su tardatu:

culoni e cumparieri m’ hannu circundatu.

Stannu tutti comu pacci pe’ l’affare de le vulie,

volene ‘nu rilasciu e se raccumannene a mie.

Sta storia la pensava, percè sacciu de ddha mie,

a termine de picca tiempu, se persera menze vulie.

De tutti i santi me ddunai a sutta a Cumpignanu,

se le strusciavi, te ‘nchivene la manu.

Scincire poi,’na bellezza, comu tante perle,

ma dopu doi cadute, rimase l’ossu e la pelle.

E quannu scìu muierama, se ne vinne mortificata

e disse: imu spicciatu de coiere l’antrata.

Quannu vitti le vulie piccinne ca erene prima rosse,

subito pensai: li cumparieri s’hannu giustate l’osse.

E l’urtime scincire li costene chiù care

e tocca le prechene tutte cu lu sale.

Mo... ieu ci li pozzu fare, m’hannu postu a menzu,

cu te fazzu persuasu, se ne le lassi pe’ l’apprezzu.

Padrone:

Propriu ca t’hannu postu a menzu, nu li lassu propriu nenti,

se l’erene vulute pe’l’apprezzu, nunn’erene fatti li fatenti!

E poi ci ne su parecchi ca fannu li sciampagnoni ***

e aumentene le vulie ci cultivene li culoni.

E quannu è’na cosa torta, vou puru contru de mie,

me fannu urtare li nervi, quannu aumentene le vulie.

E perciò nu lassu propriu nenti, solo qualcosa a li culoni

e ca aumentene lu fruttu, nu su pè nenti furboni.

Quannu vene lu tiempu de la cumpra su’ accaniti,

ci va e scumpassa cisure, a ci cchiui sarta pariti.

La maravija è de le fimmene, comu le pizzaca l’apiceddha,

animene li mariti pè nu picca de cumpricedhha.

Poi perdene e le fimmene se mintene a castamare:

maledettu lu prezzatore, ca l’ha fatte tante care.

Fattore:

Dunque cusì è l’idea loru, mo fane sulu,

stasira certu venene e a quannanzi ce n’è già unu.

Cumparieri:

Tutta la colpa è de lu poveru, va fatica e jè ‘culpatu,

se sbaglia qualcosa è de tutti maltrattatu.

Chiru ca faciti vui sta bene, siti tanti ricchi miiunari,

vuliti fare li negozianti e ruvinati li ristiani.

Se perdene o guadagnene nu’ se ponnu regulare,

tantu aprene la casciaforte e ggiungene le miiare.

Lu poveru, se perde, pare e li diciti: li sta bene,

se vince poi, ficurete, nu’ diciti ‘n’ugna de bene.

Quannu fò all’autra ‘ntrata guadagnammo ‘na provvidenza

e vui, tutti pari pari, cumanzastive la maldicenza.

Se te videne la duminaca vistutu cchiù pulitu:

vì comu s’ ha mutatu pe’ la cumpra de l’Arditu?

Se te videne ‘ntra putea cu te diverti:

vi quantu fannu le vulie de Conte Alberti?

Se te vanìa ‘nu desideriu de ‘nu mazzu de rafianelli:

a ddhai ‘ncascia lu mieru pe’ la cumpra de lu Giannelli.

Allu povuru c’è l’invidia de qualunque cosa face:

se perde diciti …arraggia…, se guadagna …ve dispiace.

Ieu la fici pe’ lu meiu, ma poi vistu lu malpartitu,

lassai muierama alla cumpra e trasii ‘ntra lu trappitu.

Tutte le discrazie suntu sempre pe’ lu furese,

ca nunn ha fattu affari e ha avute fiacche spese.

Me ricordu all’autra ‘ntrata, me passavene pasta e pasuli,

ma quist’annu n’imu binchiati tutti de carne de favaluri.

Oh!... ci ‘ntrata scuncertata, specie poi pe’ li compratori,

s’hannu manati a precipiziu cu nucene vasche e motori.

Tutti stavene cull’idea ca era comu l’autra ‘ntrata,

ma quidd’annu vinti sei, ci lu cumbina n’autra fiata!

Su picca ci se ne vantene, sulamente chiri sensali*****,

na bona pursione, ma no tutti li proprietari.

E nui poi li compratori, senza oiu simu rimasti,

salvu poi pe’ chiu nanti, se nun ce su’ autri guasti.

Cu ne vegna poi pulita Pasca, a nui n’autra cosa manca:

le cambiali c’imu firmate cu le girene alla banca.

 
 
 

LA DOMENICA SE MBRIACA LU CUMPARIERE

Post n°160 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzatp

3 - LA DOMENICA SE MBRIACA LU CUMPARIERE

Personaggi:

Cumpariere – marito.

Moglie

Cumpariere:

Sciamene cumpare ‘Ntoni, cumpagneme a casa mia,

sto maru cu muierama, pè na cosa de fesseria.

Quannu me ne vo sulu, cumenza a predacare,

ieu ca vo mbriacu, la usu mazzisciare.

Tania fanucchi allu sciardinu, quantu nu capu de criaturu,

su sciutu stammane mprimu, nu n’aggiu cchiatu mancu unu.

Chiri mustisci de fili mei, cumenzene a terrisciare

e tutte le meiu cose le dannu alle rufiane.

Li primi frutti e le cose chiù cridite:

na parte pe’ le rufiane e l’autra pe’ le zite.

Aggiu rimproverata muierama allu ritorno de la chiazza,

ca l’aggiu tuccati li fii, ha fattu ca se ncazza.

E ieu picca ne vulia, ca pe’ la cumpra stia stizzatu,

me ne su’ ssutu de stammane e cusì m’aggiu briacatu.

Mo nu tegnu lu curaggiu cu me ne vo a casa,

de mieru me n’aggiu vipputu cchiui de na capasa.

Moglie:

Sì vantete, ca faci bonu, tutt’osci cu nu te ritiri,

sta bbidi ci bell’esempiu me sta dai alli fili.

Ma m’aggiu ‘ccorta de stammane ca tenivi chira ‘ntenzione,

cumanzasti de li fanucchi cu trovi quiddha occasione.

Vulia ssacciu de dhu vene cu vai te diverti,

pe’ la perdita de la cumpra de Conte Alberti.

Marito:

Hai ragione, che scunfitta, nu s’avissera mai criate,

all’anima de la cumpra, quante famie ruvinate.

Ma nu te piare pena ca ‘mposta su tardatu,

pe’ l’affare de la perdita, avimu tuttu cumbinatu.

Quannu su’ ssutu stammane c’erene autri cumparieri

e simu sciuti tutti cu ne facimu ‘nu bicchieri.

A ddhai c’erene ristiani ca cumpra nunn ànnu piata,

santivene lu discorsu nosciu e se facivene la risata.

Allora imu risulutu cu li facimu crepare,

n’imu ssattati e n’imu posti a sciucare.

Tie sai… ca pe’ lu sciocu… tegnu propriu ‘na simpatia,

sciucava notte e giurnu, se truvava cumpagnia.

E poi dopu sciucamu a cocule, ca trovu cchiui divertimentu,

ca la sciurnata de osci,sai, m’è parsa nu mumentu!

Moglie:

Ca già ca allu sciucare trovi divertimentu,

ma cu manchi ‘na sciurnata, ieu fazzu pensamentu.

Tuccava cu te vergogni, cu faci quistu parlare,

nu padre de famia, cu pensi sempre allu sciucare.

Marito:

Aspetta… nu’voi cu senti l’urtima conclusione,

spicciatu de sciucare imu fatta ‘na discussione.

Ci purtava paragoni, ci belli pareri

e de quannu a quannu ne facivene ‘nu bicchieri.

Sai, nunn erene manciatu e pe’ la cumpra frasturnati,

bicchieri nanti bicchieri, tutti n’ imu briacati.

Poi imu piata la decisione, stavene tutti boni de mieru,

ci ha fattu de avvocatu e ci de pubblicu ministeru.

Ieu aggiu fattu de giudice e su rimasti tutti contenti:

pe’ la perdita de la cumpra nu pacamu propriu nenti!

Moglie:

Basta mo e nu cuntare cchiui, sì, t’avimu capitu tutti.

Oh! Quanta scienza va data lu mieru de ’ntra le vutti.

E quista è la conclusione ci aviti tutti cumbinati:

ca la perdita de la cumpra nun c’è bisogno cu pacati?

È passatu chiru tiempu ca no tutta la pacavi,

ma moi ve ncatinene cu firmati le cambiali.

Poi le girene alla banca e tocca cu le pacati

Oh, benedittu ci l’ha posta “Lu Marchese e lu Galati”

Hai vistu de fore la banca cci segnu de catina,

è bona, ma pe’ ci avanza, pe’ ci ha dare, è ‘na ruvina.

Marito:

Quannu m’aggiu confessare, se voi cu te dicu lu veru,

primu cu vo allu padre, m’aggiu binchiare de mieru.

Te ricordi all’autra entrata! Percè tannu nu castimasti

ca li debiti ci tanivi cu la cumpra te li pacasti!

Così è fattu lu munnu – sai - ca sempre va girannu.

La busca de l’autra ‘ntrata l’imu scuntata st’annu.

Ma se ‘ffranchene cu la girene, chira busca l’imu spicciata,

ma se Dio ne dà la vita, li pacamu all’autra ‘ntrata. 

 
 
 

DON PASQUALE

Post n°159 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

4 - DON PASQUALE E I 4 CONTADINI

Personaggi:

Filomena,

Don Pasquale,

I-II-III-IV contadino.

Filomena:

Buonasera don Pasquale hai finito de parlare

che i ragazzi strepitano e vogliono mangiare?

Don Pasquale:

Oh mia brava Filomena hai preparato bene la cena?

Questa sera con bollito tengo molto appetito.

Filomena:

Tutto pronto, signor padrone!

L’insalata e la frittata, pasta ‘sciutta e cappone.

I Contadino:

Lassa cuntu nu picca ieu, ca me sentu crepare:

varda quante pietanze tennu e ‘nsegnene a nui c’imu manciare!

Don Pasquale:

La fucazza e la pignata, quistu nc’è, se lu vuliti,

cinque lire la sciurnata, se vuliti cu veniti.

II Contadino:

Cinque lire la sciurnata? Accidenti cu te pia!

Festa e giurni rutti* ci la mantene la famia?

Don Pasquale:

Se vì(di) tre quattru de chiri furesi,

de luntanu, parene tanti milordi inglesi.

Cu lu ‘mbrellu a lu razzu, cu la scialla allu cullettu,

cu le gomme sutta le scarpe, palettò e darloce a ‘mpettu.

Quannu sposa nu furese - si ca fusse lu Tamburrini-

e se tirene la sciampagna e spennene sordi a cannellini.

III Contadino:

Tira pedi e carugnusi puru ‘sti pinsieri ve piati?

Vulimu cu spannimu li sordi ca su’ stati fatiati.

Ma quannu sposa qualcunu de vui, ci le cunta le fesserie:

allu trenu prima classe, a teatru cu la sposa

e quannu cuminciati a caminare, ve cuntati quarche cosa.

IV Contadino:

 

Sciamene, ca ormai ne l’imu cantate.

 
 
 

IEU L'AGGIU DITTA SEMPRE

Post n°158 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

5 - IEU L'AGGIU DITTA SEMPRE

Personaggi:

Primo compare,

Secondo compare,

Pantaleo,

Donna.

Primo compare:

Ieu l’aggiu ditta sempre e lu dicu attorna moi,

ca la meiu cosa è cu te faci sempre li fatti toi.

Ma nu te lassene an pace, ogni cosa meravigliosa

venene a’nzurtare cu facimu quarche cosa.

Mo piamu de le fimmene ca mancene all’asilu*,

bisogna cu ne manisciamu cu la recitamu mprimu.

Lu maritu vane fore tuttu lu giurnu a fatiare,

la muiere va all’asilu e se ssetta a tavola a manciare.

Quannu torna lu maritu ca tuttu lu giurnu ane fatiatu,

dimanna alla muiere ci cosa ane manciatu.

La muiere li rispunne: ”foie, carne e maccheroni”,

na fucazza aggiu ccattata pe’ tie e pe’ li vagnoni.

Secondo cumpare:

Se ieu era maritu de una de quiste quai,

la sira, pe’ la Madonna, succedivene certi guai.

Cu criscene scinciri nu’ pruviene de la manciatura,

nascene de razza, scinciri de natura.

Se qualche d’unu nasce debole de costruzione,

bisogna cu lu rinforzene pe’ mezzu de la nezione.

Quisti su miraculi de le medicine costituenti,

ca mancia bonu la mamma, lu fiu nu sente nenti.

Lu fiu de lu Musulinu mancia fucazza, chiù sicuru,

se zzicchi chiru fiu, pisa quantu nu curignulu.

Poi le povere nu su’avvezze pasti forti de manciare,

è forte a digerire la carne de lu maiale.

Quista cosa, ci se pensa, è stata propriu bella,

cu se binchiene de carne, s’ingravida puru qualche zitella**.

Mo’ se fannu li sarvietti, ci cchiù bianchi se li face,

comu fatti a manu, comu carne de vammace.

Mo’ v’iti posti a sciudacare, cu quista forbice pecurina

de dhai nu putivene scappare, su cose ca le face l’Elvira***.

Ne cridivene ca ivene (avuta) la sorte,

quannu me dissera ca sta malata

pensai ca de lu Carnevale era morta,

ma moi cucchiu, l’aggiu ‘fruntata.

Pantaleo:

Hannu ragione quiste fimmene e nu’ ne sciamu parlare,

ca lu guvernu nosciu è forte e lassele manciare.

Passa tante pache ca nunn è giustu de pacare,

tanti fausi mutilati ca hannu truvatu lu canale.

C’è tanti vecchi invalidi ca nu tennu parenti,

ca nunn ànnu misu mezzi e li lassene senza nenti.

NCi vole fortuna ogni banna, puru sullu lavoru,

c’è gente a’ntra Presicce ca sta se face d’oru.

Alli cchiu’ vecchi de l’arte, la cchiu’ rossa parte,

alli lavoratori, solu la quinta parte.

Soltanto l’Alemanni de l’appaltatori putivene essere rispettati,

ma nu li rispettene a dovere, ca vannu sempre ‘mbriacati.

Mesciu Vicenzu specialmente, ca è lu ranne e nun c’è male,

ca è de la stessa razza e nu putivene sbagliare.

L’autri ci fatichene, muti, hannu de scire,

li tenene pè quattru sordi e iddhi ccasciene***** le mille lire.

Ricoie tutta la marmaia, tantu pe’ lu sparagnu,

e dopu hannu spicciatu, caminene su lu fangu.

Donna:

Vui parlati de le vie provinciali e comunali,

parlamu de li vichi vecchi, ca stannu comu animali.

Nu te dicu:’na festa all’annu, nu te dicu: pe’ ogni mese,

la commissione era passare pe’ li vichi de lu paese.

Allu vicu de San Giorgiu, ca c’è proprio ‘na schifezza,

la commissione no passa mai, nun ci vide e nun ci pensa.

Nun ci passa ‘nu spazzinu - è nu vicu propriu abbandonatu -

e sempre ne rivulgimu allu Luigi Fortunatu*******.

Lu Luigi ane ragione alla risposta ca ne dane,

ca nu po’ mannare li spazzini, percè la via nun bale.

Se la vuliti giustata, rivulgitivi all’incaricatu

cu ve la face giustare: è lu Cisario Farati.

Ma se pe’ l’affari soi è nu picca trascuratu,

pe’ l’affari de l’autri è statu sempre trascuratu.

Promette certu e manca sicuru,

ca ci lu move, è tantu duru!

Passa la gente d’Acquarica e la senti sciudacare:

ca la sporcizia de Presicce vulìa posta su lu giornale.

Mo ca vene la stagione e la via nu l’hannu giustata,

la storia de la sporcizia se l’hannu propriu preparata.

La mannene alla stampa cu la fannu a librettu,

cu la mannene a Lecce, alle mani de lu Prefettu.

Quista cosa se la minte an capu.

 

Sutta me firmu Elvira Cazzatu.

 
 
 

LA SERVA

Post n°157 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite efarse di E. Cazzati

6 - LA SERVA

Se vole, puru la Signura

me po’ fare’na cridata,

tantu l’arte de la serva

è sempre maltrattata.

Castimu sempre lu giurnu,

lu puntu e lu mumentu,

quannu pe’serva su’ trasuta.

La spaddha me la sentu cadire a nterra,

ca muta, muta è la fatìa.

All’urtimu n’aggiu cojere

na brutta malatìa?

All’alba malapena

rispiscia picchi, picchi,

ci l’occhi sta te friculi,

ci stai cu te stennicchi,

quannu sta te desidera

cu stai cchiù bedda stisa,

prestu de fretta‘nfilete

lu bustu e la camisa.

E quannu vai alla chiazza

c’è tutti ‘sti scostumati;

ma nu me meraviju de li ziti,

quantu de li ‘zurati.

Unu te face ‘nu segnu,

poi se fannu la risata.

Maledetta la puvertà

 

e de quannu mai su’ nata!

 
 
 

PASCALINA NDRIZZETE

Post n°156 pubblicato il 21 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

7 - PASCALINA NDRIZZETE

Personaggi:
Padre,
Figlia Pascalina,
Notaio.

Prologo:

Bonasera a voi signori e mille de ‘ste sciurnate,

ve recitamu na poesia e vogliamo che l’ascoltate.

Nessuno che si offenda è cosa inventata fresca,

si parla alla paisana, la vera carnevalesca.

Padre:

Pascalina ndrizzete e sciacquate netta netta,

lu sciuppareddhu* mintete guarnitu de lanetta.

Oh! Fija mia ci bufulu, lu tata, ca t’à truvatu!

E’veru ca varda pecure, ma è cumpìtu e bbinchiatu.

Tene lu ranu a tummini, chinu de vettuvaia,

sta crisce nu porcu ca è quantu na muraia.

Figlia: (assonnata e sorpresa)

Sia fatta la tua volontà,

ma nunn approfittare della mia bontà.

Notaio:

su quistu pubblico strumento leggiu:

Antonio Tapputo, padre della sposa,

li darà quanto è per legge!

Letto con tavole, novo saccone,

cuscini morbidi e lenzuli tre,

giubbe novissime e novo cassone,

 

mancu la fia de lu re.  

 
 
 

QUANNU ME NZURAI IEU

Post n°155 pubblicato il 20 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

8 - QUANNU ME NZURAI IEU

Quannu me nzurai ieu, sai quantu ippi de rosciamenti?

Dodici ducati cu tutti li complimenti.

Ippi ‘na bancateddha a croce pe’intra la cucina,

nu specchiu allu parite e sei segge de ‘na lira l’una.

Poi ippi sei piatti russi, facci sutta’ntra la fanescia,

‘na pignata e ‘na farsura,’na tajedda pe’ manescia,

doi quatri a ncapatale, cinque sordi de basetta,

la ‘mpisi de costi allu lettu e me facìa de colonnetta.

Lu scarfalettu de creta, la lucerna e lu luciarnaru,

la panara de lu pane, la strasceddha e lu farnaru.

Poi ippi ‘na mattra panca china de biancheria,

‘na scala cu sei scaluni cu ‘nchiani la scansìa.

Poi ippi ‘na vozza de mieru ca chira me piacìa a mie,

‘nu patale chiunu d’oiu e n’avutru de vulìe,

la pruvista de legumi, de ranu ‘nu cistuzzu,

‘na limma de tre sordi e lu pede cu ‘nu pizzu.

Qusti fora li rosciamenti ca ippi de casa mia,

 

moi, senza cu sannu scrivere, volene la scrivania.  

 
 
 

STATI ALLEGRI E CUNTENTI

Post n°154 pubblicato il 20 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

9 - STATE ALLEGRI E CUNTENTI

 

Personaggi:
Don Giovanni,
Colono.

Presentazione:

State allegri e cuntenti,

ca su venuti li carnuvali,

stannu stritti de faletti,

picca è l’oiu e lu pane,

sta murimu de fame.

Feni a moi s’ha rusacatu

e cu fiche e cu cornuleddhe.

Moi nun c’è foie a fore, mancu paparina

e nemmenu farina a ddha lu Tore 

e ci vai addhuveddhi

o pe’orgiu o pe’ ranu,

o puramente pe’ turnisi,

tocca te rassegni

ci l’hai persi persi,

de casa tocca te n’essi.

Ci me chianciti lu carnevale!?

ca quannu voi lu poti fare,

chianciti lu (Ag) custinu

ca na fiata l’annu l’imu.

Colono:

Buongiorno don Giovanni, su’ venutu

cu me firmi ‘na cambiale.

Don Giovanni:

Cambiali?

Cci sai se sacciu scrivere?

E dopu… firme mai!

Cci voi cu la passi alla banca

e cu passu qualche guai?

Colono:

Pe’ dire la verità su venutu

ca tenia a sarchiare nu picca de ranu

e vulìa nu picca de iutu.

Don Giovanni:

Porta ca tè tre fie zite, 

ca certu l’hai pacare!

Colono:

Ieri purtai muierama

cu cumincia chianu chianu

e ne scappava tuttu lu ranu

e me lassava tuttu lu scioju,

ca me vania la vula cu la futtu‘ntra lu voiuru.

E allora dissi:

vabbanne a casa e cucina la pignata

ca pe’ do’(i) misi de macazzinu

tie cu sarchi t’hai scurdata.

 
 
 

L'UOMO E LA DONNA

Post n°153 pubblicato il 20 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

10 - L'UOMO E LA DONNA

Personaggi:
Uomo,
Donna.

Uomo:

Ieu su menzu risulutu

a mare cu me minu,

me fruntai cu na carusa

e me disse: a ddhu vai vicinu?

Ieu tantu lu bisognu de la site, era ‘ssetatu,

me manai comu ‘nu zampognu e te la zziccai pè capu.

A vidire iddha, la scungignata

Comu nci cudia, era fatta ‘na pensata

cu se ne vegna a casa mia.

Ci voi cu te ne veni a casa mia,

tocca prima cu rifletti:

ieu te compru lu denaru e tie li toi oggetti.

Donna:

No tegnu mancu na monnella**

cu me cattu na panella!

Uomo:

E cu sta misera monnella voi te mariti?

Donna:

Ci vulìa cu me maritu le monnelle le tenìa,

sciuppareddhi de villutu nu’ ne manchene a casa mia.

Uomo:

E ieu tegnu lettu ben compostu,

cu la nocca allu cuscinu,

quannu me sentu tostu,

a casa tua vegnu me minu.

Donna:

E ieu tegnu tavole e trasteddhi,

a ncapatale te minu ‘na razzata de paseddhi.

E tie mancu ci pensare,

ca la mattra mia sta china,

ci te tene fame***va allu pane de la Paulina.

E la farsa l’imu ditta e pe’ quantu vale vale

 

lassamu la buonasera cu ‘stu beddhu Carnavale .

 
 
 

FIMMANA RASA MARITU CURNUTU

Post n°152 pubblicato il 20 Agosto 2020 da ginoscirocco

Da Recite e farse di E. Cazzato

11 - FIMMANA RASA E MARITU CURNUTU

Personaggi:
Marito,
Moglie,
Padre di lei.
Prologo:

Buonasera a voi signori e mille di queste giornate,
voglio dirvi due parole e che siano ascoltate.
Si tratta di pareri messi in forma di poesia,
son giorni che richiedono scherzi ed allegria.
Di quello che si è parlato è stato tutto vero,
che, a quello che non piace, non ascolta il vangelo.
La verità non a tutti piace, all’avvocato specialmente,
che la testimonia falsa condanna il suo cliente.
Ma noi ringraziamo tutti, chi dice bene e chi dice male,
noi auguriamo a tutti un felice carnevale.
Marito:
Hai vistu comu stai bellu, tranquillu e scuscitatu?
A casa fiiata si sciutu, ca tene lu nnamuratu?
Padre:
Ieu nu do retta ca facìa tale azione,
ca te rendu cchiu tie, ca si‘nu scialacquone. (sott.: capace)
Marito:
Aspetta mo te cuntu lu fattu e poi me chiami scialacquone,
ieu chiru mumentu era privu de ragione.
Dici ca nu dai retta? Poti stare ben sicuru!
Anzi ha stutatu tuttu cu pote stare allu scuru.
M’aggiu ritiratu a casa e dicìa ca la capu li dulìa,
ieu aggiu dittu: curchete ca ieu vo a casa mia.
Me ne su ‘ssutu de casa a passu de camionetta,
su sciutu a casa e su tardatu ‘na mezz’oretta
- prima cu me partu m’esse caduta ‘na saietta.
Quannu su rrivatu a casa aggiu vistu tuttu stutatu,
pensavu ca la luce li noia allu dolore de la capu.
Quannu m’aggiu ‘vvicinatu chiamannula Maria,
aggiu vistu ca nu rispunne, cridenno ca durmìa
m’aggiu vvicinatu allu lettu cu bisciu se la dumannu,
ttantu ‘na capu d’ommu e me vene ‘nu malannu.
Se la madonna tannu bà me acchiu ‘nu rasulu,
senza pensare a carcere, le taiu la capu an crudu
Mo truvannume allu scuru, ieu nu sapìa cì fazzu
lestu me ne su scappatu, cridannu comu nu pacciu.
La gente ci m’ha ‘ntisu certu s’à ’vvicinata,
ma lu nnamuratu nu putia ssire
ca c’era‘na sula entrata.
(entra la moglie con la testa coperta da una sciarpa a fiori)
Moglie:
C’è statu, si’mpacciutu? T’hai postu cusì a cridare
ca tutte le vicine hai fattu mpaurare!
Marito:
A quai si’venuta pecura paccia,
nu me fare cusì ‘rrabbiare, pecura paccia.
Nu me fare venire lu stizzamentu,
vabbanne, ca nun boiu cchiui te sentu
Moglie:
Ma varda c’era successu, oh imbecille, inettu
quista nu n’è la capu ca hai tantatu ‘ntra lu lettu?
(si toglie la sciarpa e fa vedere i capelli corti)
Marito:
Cu te vegna n’accidente e hai fatta ‘sta ficura!?
Quisti su gusti ca se pia la signura
Pe’nu giurnu ca si’ mancata, hai commessu la prima azione
e ci eri mancata tanti giurni, n’eri fatte‘nu milione?
Moglie:
Simu state a Lecce, dumanna la signura,
cu senti la legge nova te vene la paura.
Aggiu pacatu tuttu venticinque lire…
Marito
Puru!
Moglie:
e la fietta l’aggiu lassata.
Basta ca sto tranquilla e carcirata cchiui nu vo, carcirata.
E poi quistu è nu decreto ca ha firmatu Ridolini
ca fimmene cu li capiddhi nu ne vole alli magazzini 
e de sutta quarant’anni e dopu ca si’ maritata
se nu te taji li capiddhi, te ne vai carcirata.

Marito:
Mo’ ci sentu ste scemaggini, me faci venire lu stizzamentu,
vabbene, pecura paccia, ca nu boiu cchiui te sentu.
E guai se la Madonna te visciu senza nenzi an capu,
te lu giuru ca me ne vo carciratu.
Padre:
Mammata t’ha vista? Chira patteculissima!
Ca chira pe’ la moda è tutta contentissima.
E se aggiu parlare libero, senza paura
ca la fimmana pe’ la moda, face qualunque ficura.
Moglie: (sorridendo rivolta al marito)
Basta nu te‘rrabbiare, nu stare cu lu stizzamentu,
ca appena cancia legge, ieu lesta te accontentu.
Padre:
E quannu cancia legge, te li‘ncoggi cu la sputazza?
Oh maledette fimmene e ci vole tale razza!
Ieu era troppu giovane quannu me misi a statu,
c’era saputu cos’era la fimmana, nu m’avessi mai spusatu.
Marito:
Sucate sta caramella, fenca Dio t’ha data vita,
soffri la scemaggine de ‘na fimmana rimbambita.
Padre:
Insomma, fenca è stata a casa mia, è stata’na bona fia,
l’accortezza deve essere de lu maritu ca la pia.

 
 
 

AREA PERSONALE

 

TAG

 

ARCHIVIO MESSAGGI

 
 << Giugno 2024 >> 
 
LuMaMeGiVeSaDo
 
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
 
 

CERCA IN QUESTO BLOG

  Trova
 

FACEBOOK

 
 

ULTIME VISITE AL BLOG

ginosciroccocielostellepianetimonellaccio19petiksprefazione09aida631m12ps12annamatrigianopoeta_semplicedony686cassetta2gryllo73ibanez92gMiele.Speziato0
 

ULTIMI COMMENTI

CHI PUņ SCRIVERE SUL BLOG

Tutti gli utenti registrati possono pubblicare messaggi in questo Blog e tutti possono pubblicare commenti.
 
RSS (Really simple syndication) Feed Atom
 
 
 
 

© Italiaonline S.p.A. 2024Direzione e coordinamento di Libero Acquisition S.á r.l.P. IVA 03970540963